Legea nr. 85/2006, art. 8, art. 31 Legea nr. 31/1990, art. 6 alin. (2) şi art. 731
Textele art. 6 alin. (2) şi art. 731 din Legea nr. 31/1990 prevăd expres că nu mai pot fi administratori persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile de fals şi înşelăciune. Când a instituit această incapacitate specială în materie comercială, legiuitorul nu a făcut distincţia asupra modalităţii de a pedepsei, situaţie în care Legea nr. 31/1990 fiind o lege specială, incapacitatea administratorului operează de drept.
Textele de lege mai sus-citate se referă la onorabilitatea administratorilor, care se consideră neştirbită cât timp aceştia nu au fost condamnaţi printr-o hotărâre judecătorească. Faptul că administratorul recurentei este decăzut din dreptul de a administra societatea şi evident din dreptul de a încheia acte în numele acesteia nu are efecte asupra existenţei societăţii, care îşi poate continua activitatea în condiţiile legii.
C.A. Galaţi, dec. corn. nr. 394 din 19 mai 2011, nepublicată
Prin sentinţa comercială nr. 119 din 20 ianuarie 2011 Tribunalul Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de administrativ şi fiscal a deschis procedura generală de a debitorului SC C. SRL
Galaţi. împotriva menţionatei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC C. SRL Galaţi prin administrator statutar O.V.C., invocând nelegalitatea, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin întâmpinare, inti-mata-creditoare a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al recurentei debitoare SC C. SRL Galaţi. Intimata a susţinut că administratorul debitoarei, O.V.C., a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 şi că potrivit art. 6 alin. (2) şi art. 731 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile de înşelăciune nu mai pot fi administratori. Intimata-creditoare a precizat că sentinţa penală, prin care O.V.C. a fost condamnată pentru infracţiunea de înşelăciune, este definitivă şi prin urmare aceasta nu mai poate reprezenta societatea debitoare.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitei O.V.C., privind pe recurenta debitoare SC C. SRL Galaţi, a fost considerată întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 din Legea nr. 31/1990, (1) „Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori. (2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare dc mită, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 143-145 din privind proccdura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de prezenta lege, cu modificările şi completările ulterioare”. Conform art. 731 din aceeaşi lege „Persoanele care, potrivit art. 6 alin. (2), nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere şi ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi”.
Curtea a reţinut că prin decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, administratorul recurentei debitoare, O.V.C., a fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii dc înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., urmând să exccute pedeapsa cca mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Este adevărat că prin aceeaşi decizie penală s-a dispus atât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată dc 6 ani ce constituie termenul de încercare, cât şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., însă administratorul rccurentei fiind în incapacitatea specială prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, mai sus-citate, nu mai poate avea calitatea de administrator şi prin urmare nu mai poate efectua acte în numele SC C. SRL Galaţi. Textele art. 6 alin. (2) şi art. 731 din Legea nr. 31/1990 prevăd expres că nu mai pot fi administratori persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile de fals şi înşelăciune. In materie comercială, legiuitorul, când a instituit această incapacitate specială, nu a făcut distincţia asupra modalităţii de executare a pedepsei, situaţie în care Legea nr. 31/1990 fiind o lege specială, incapacitatea administratorului operează de drept. Textele de lege mai sus-citate se referă la onorabilitatea administratorilor, care se consideră neştirbită, cât timp aceştia nu au fost condamnaţi printr-o hotărâre judecătorească. Faptul că administratorul recurentei este decăzut din dreptul de a administra societatea şi evident de a încheia acte în numele acesteia nu are efecte asupra
existenţei societăţii, care îşi poate continua activitatea în condiţiile legii. Prin urmare şi văzând art. 161 C. proc. civ., lipsa calităţii de reprezentant atrage anularea recursului.
In raport de cele expuse mai sus şi văzând şi textul art. 161 C. proc. civ., conform căruia lipsa calităţii de reprezentant atrage anularea recursului, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al recurentei cu consecinţa anulării recursului declarat de debitoarea SC C. SRL Galaţi pentru lipsa calităţii de reprezentant al numitei O.V.C. privind pe societatea debitoare.
