Legea nr. 85/2006, art. 11 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) lit. f)
Potrivit art. 25 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2006, printre atribuţiile lichidatorului judiciar se află şi aceea de a verifica creanţele şi, atunci când este cazul, de a formula obiecţiuni la acestea, precum şi de a întocmi tabelele creanţelor.
Judecătorul-sindic verifică corectitudinea înscrierii creanţelor
în tabelul preliminar numai în cazul în care este sesizat, pe calea unei contestaţii împotriva tabelului de creanţe.
C.A. Galaţi, dec. corn. nr. 709/R din 18 octombrie 2011,
nepublicată
Prin sentinţa nr. 535 din 14 aprilie 2011 Tribunalul Vrancea, Secţia comercială şi de administrativ, nu a avizat înscrierea în tabelul definitiv afişat la data de 6 mai 2011 şi respectiv în tabelul definitiv refăcut afişat la 10 martie 2011 a creditorului S.C.T.L. IFN SA Bucureşti cu suma de 15.466 lei; a dispus refacerea tabelului definitiv cu excluderea acestui creditor şi a dat dispoziţie lichidatorului să întocmească şi să prezinte tabelul definitiv consolidat; a acordat termen la 22 septembrie 2011 pentru ca lichidatorul să prezinte Raportul privind derularea operaţiunilor de valorificare bunuri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 10 martie 2011 lichidatorul judiciar a depus tabelul definitiv al creditorilor, iar la data de 6 mai 2011 a depus la dosar tabelul refăcut, ambele afişate la uşa instanţei; că în aceste tabele au fost înscrisă creanţa S.C.T.L. IFN SA Bucureşti în sumă de 15.466 Ici precum şi creanţa SC O. VIG SA Bucureşti în sumă de
29.284,26 lei; că izvorul ambelor creanţe îl constituie contractul de leasing financiar nr. 40266 din 20 decembrie 2006 prin care societatea debitoare a achiziţionat un autoturism marca Audi A4. S-a mai reţinut că la data de 20 decembrie 2006 societatea debitoare a achiziţionat în sistem leasing, conform Contractului nr. 40268/2006, un autoturism marca Audi A4, finanţator fiind SC TBI Leasing IFN SA Bucureşti şi că obligaţiile de plată asumate prin acest contract au fost garantate de SC O. Vig SA Bucureşti conform Poliţei seria H nr. 4491; că la data de 10 februarie 2010, ca urmare a neplăţii a două rate de leasing consecutive, SC T.L. IFN SA a notificat societatea
debitoare cu dcclaraţia de reziliere având nr. 503 E. In baza poliţei de asigurare, încheiată pentru acest contract, SC T.L. IFN SA a încasat de la SC
O.V. SA Bucureşti suma de 41.407,99 lei aşa cum rezultă din extrasul de cont din data de 13 august 2010 şi din istoricul complet al plăţilor din 18 august 2010, sumă din care 29.284,26 Ici a reprezentat suma despăgubită
conform acestui contract. Urmare a achitării acestei sumei, SC O.V. SA Bucureşti a solicitat la data de 10 septembrie 2010 înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 29.284,26 lei, pentru ca ulterior la data de 3 decembrie 2010 să precizeze că suma de 29.284,26 lei reprezintă achitarea integrală a contractului de leasing în cauză; că la data de 18 octombrie 2010 SC T.L. IFN SA Bucureşti a solicitat în baza aceluiaşi contract dc leasing financiar să fie înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 15.466,76 lei reprezentând penalităţi, RCA şi taxa timbru faliment şi că nu cuprinde elementele care ar fi permis verificarea corectitudinii determinării acesteia. împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, crcditoarca SC T.L. IFN SA Bucureşti a declarat recurs, invocând următoarele motive: judecătorul-sindic a refuzat înscrierea creanţei sale, încălcând art. 11 alin. (2) din care prevede că „atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natura judiciară aferente procedurii insolvenţei”.
In dezvoltarea acestui motiv a susţinut că judecătorul-sindic trebuia să studieze documentele din care rezulta caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei sale. S-a susţinut că între recurenta-creditoare şi intimata-debitoarc a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 40268 din 20 decembrie 2006, având ca obiect autoturismul marca Audi, precum şi faptul că între recurenta-creditoare şi SC O.V. SA a fost încheiată Poliţa seria H nr. 4491 privind asigurarea dc neplată a rcdcvcnţelor dc către utilizatorii săi, prin carc asigurătorul s-a obligat să o despăgubească pe recurentă cu o sumă la nivelul celor două rate neachitate şi a capitalului viitor neachitat, fară dobândă viitoare sau alte sume datorate în baza contractului, penalităţi, asigurări.
Recurenta a precizat că potrivit art. 12.1 din condiţiile de asigurătorul se subrogă în drepturile finanţatorului, respectiv a SC T.L. IFN SA, în limita despăgubirii plătite, urmând ca pentru diferenţa de plată aceasta să înceapă propriile forme dc executare. Aceasta a precizat că avea dreptul să fie înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 15.466,76 lei reprezentând penalităţi, RCA şi taxa judiciară de timbru, sumă neacoperită de asigurarea menţionată mai sus:
– creanţa în sumă de 15.466,76 lei întruneşte condiţiile impuse de Legea nr. 85/2006 în sensul că este certă, lichidă şi exigibilă deoarece caracterul cert al creanţei rezultă din existenţa contractului de leasing în baza căruia debitorul, în schimbul folosinţei bunului primit, s-a obligat să achite ratele de leasing, conform Anexei nr. 2 a contractului de leasing financiar;
– creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau/şi a altor acte neautentice, fie emanând dc la debitor, fie recunoscute de el, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală [art. 379 alin. (4) C. proc. civ.]. Creanţa sa este determinată şi determinabilă din contractul de leasing încheiat între părţi şi recunoscut de către debitoare;
– creanţa este exigibilă, deoarece a ajuns la scadenţă, fapt demonstrat prin contractul de leasing şi facturile depuse la dosarul cauzei. în concluzie, recurenta-creditoare a solicitat admiterea recursului şi înscrierea sa în tabelul creanţelor debitoarei cu întreaga sumă solicitată, respectiv 15.466,76 lei.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Este de necontestat că izvorul creanţelor creditoarelor SC T.L. IFN SA Bucureşti şi SC O.V. SA Bucureşti (15.466 lei şi respectiv 29.284,26 lei) îşi au izvorul în contractul de leasing financiar nr. 40268 din 20 decembrie 2006, că la data de 10 februarie 2010 debitoarea a fost notificată de către SC T.L. IFN SA Bucureşti să achite cele două rate de leasing restante şi că creditoarea SC O.V. SA Bucureşti a achitat suma de 41.407,99 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont din data de 13 august 2010. Cum creanţa în sumă de 15.466,76 lei (compusă din penalităţi, RCA şi taxă judiciară de timbru) nu a fost acoperită în baza poliţei de asigurare seria H nr. 4491 din 11 martie 2003, în mod corect a fost pretinsă şi înscrisă iniţial în tabelele din 10 martie 2011 şi 6 mai 2011. Potrivit art. 25 alin.(l) lit. 0 din Legea nr. 85/2006, printre atribuţiile lichidatorului judiciar se află şi aceea ce constă în „verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor’. Prin urmare, judecătorul-sindic verifică corectitudinea înscrierii creanţelor în tabelul preliminar numai în cazul în care este sesizat, or în cauză nu există o asemenea contestaţie.
în raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de creditoare fiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. în referire la art. 304 alin. (9) C. proc. civ. a fost admis cu consecinţa modificării în parte a sentinţei recurate în sensul înlăturării dispoziţiilor referitoare la neavizarea înscrierii în tabelul definitiv a creditorului SC T.L. I.F.N SA cu suma de 15.466 lei şi la refacerea tabelului definitiv.
