Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.316/CM
Ședința public din data de 22 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de munc și asigurri sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
Judectori – – –
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaASOCIAȚIA DE NR. 17, cu sediul în C,-, -. B, parter, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1963 din 7 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant, domiciliat în C,-, -. B,. 39, județul C, având ca obiect conflict de munc – contestație decizie concediere.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint recurenta pârât Asociația de Proprietari nr. 17 C prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 262 din 24.03.2008, depus la dosar, iar pentru intimata reclamant se prezint mandatar.
Procedura este legal îndeplinit în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urmtoarele Cod procedur civil.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Dup referatul grefierului de ședinț.
Se solicit de ctre prți lsarea cauzei la a doua strigare.
Dup reluarea cauzei, aprtorul recurentei pârâte completeaz probatoriu cu trei declarații de martori luate în fața notarului și comunic un exemplar de pe acestea prții adverse. Susține c aceste declarații au fost luate cu o zi înainte de data judecrii recursului și nu la instanța de fond.
Reprezentantul intimatei reclamante la aceste probe, solicit ca instanța s le resping, se opune administrrii acestora, întrucât aceste înscrisuri au fost administrate și la instanța de fond. A luat cunoștinț de aceste înscrisuri, îns nu au legtura cu cauza de faț.
Instanța deliberând cu privire la proba administrat, constat c în cauz probele administrate nu este concludent și util, din verificarea recursului nu s-a identificat – prin cererea de recurs s se fi fcut trimitere la aceste declarații – fapt pentru care restituie cele trei declarații aprtorului recurentei pârâte.
Instanța acord cuvântul pe excepțiile invocate prin întâmpinarea depus de intimata reclamant.
Aprtorul recurentei pârâte susține c excepția tardivitții nu este întemeiat, întrucât hotrârea a fost comunicat la data de 11 ianuarie 2008, iar recursul a fost declarat la data de 21.01.2008 – data poștei.
Instanța deliberând, respinge excepția tardivitții invocat de intimata reclamant, întrucât recursul a fost declarat în termen.
Referitor la excepția nulitții recursului, implicit și aceast este neîntemeiat și va fi respins, întrucât recursul a fost motivat și depus în termen.
Instanța acord cuvântul prților asupra recursului.
Aprtorul recurentei pârâte susține c în ceea ce privește despgubirile pe care recurenta a fost obligat s le plteasc intimatei reclamante sunt neîntemeiate. Soluția instanței de fond nu este corect, întrucât dreptul la aprare al pârâtei a fost înclcat la dou termene consecutive, dosarul fiind luat la ultima strigare. Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut. Solicit admiterea recursului, modificarea hotrârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulat de reclamant, ca nefondat. Solicit, dac se poate, ca instanța s amâne pronunțare în vederea depunerii de concluzii scrise și depune chitanța nr.-/18.01.2008 prin care face dovada achitrii onorariului de avocat.
Reprezentantul intimatei reclamante, în susținere, depune deconturile cu cheltuielile ocazionate de judecarea cauzei și concluzii scrise.
Instanța rmâne în pronunțare asupra recursului de faț.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț:
Reclamanta a chemat în judecat Asociația de Proprietari nr. 17 C pentru ca prin hotrârea ce se va pronunța s se constate nulitatea absolut a deciziei nr. 32/18.09.2007 prin care a fost concediat, s se dispun reintegrarea în funcția deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de munc pân la reintegrarea definitiv.
În motivarea cererii sale, reclamanta arat c a fost angajat de pârât în funcția de administrator având un program de 2 ore pe zi iar la data de 06.05.2007 a fost ales președinte al asociației, care a încercat prin toate metodele s o oblige s își dea demisia.
Reclamanta a solicitat constatarea nulitții absolute a deciziei având în vedere dispozițiile art. 267 al.2 și art. 268 lit. b) Codul muncii deoarece nu s-a efectuat cercetarea disciplinar.
Pe fond, arat c faptele reținute în sarcina sa-verificarea sigiliilor, acționarea în instanț a debitorilor, întârzierea în plata facturilor, neaplicarea penalizrilor – nu sunt dovedite în nici un fel.
Prin întâmpinare, pârâta arat c decizia este rezultatul unui șir de abateri disciplinare. Faț de acestea, la 19.08.2007 s-a convocat Adunarea General a Asociației care pe ordinea de zi a avut și punctul privind evaluarea prestației administratorului. Propunerea de schimbare din funcție a fost adoptat cu majoritatea celor prezenți iar reclamanta, prezent, a preferat s tac, deși avea ocazia s-și exprime punctul de vedere cu privire la acuzațiile aduse. Drept consecinț s-a emis decizia de concediere.
Cu privire la motivele de nulitate, pârâta afirma c a fcut convocarea în vederea cercetrii disciplinare în scris, prin anunțul afișat la loc vizibil – la intrarea în fiecare scar. Pentru aceste motive, solicit respingerea cererii ca nefondat.
Prin sentința civil nr.1963 din 7 noiembrie 2007 pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Constanța, a admis excepția nulitții absolute a deciziei nr.32/18.09.2007 – întemeiat pe prevederile art.267 Codul muncii și a respins excepția nulitții absolute a deciziei întemeiat pe prevederile art.268 alin.2 Codul muncii.
A admis acțiunea formulat de reclamanta, a constatat nulitatea deciziei nr.32/18.09.2007 emis de intimata Asociația de Proprietari nr.17 C – de desfacere a contractului individual de munc și a dispus reintegrarea contestatoarei în postul avut anterior emiterii deciziei anulate.
A fost obligat intimata s plteasc contestatoarei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, de la data concedierii pân la reintegrarea efectiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin contractul individual de munc înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Munc C sub nr. 1321/15.03.2007, reclamanta a fost angajat de Asociația de Proprietari nr. 17 C, pe o perioad nedeterminat, în funcția de administrator având un program zilnic de 2 ore pe zi/10 ore pe sptmân pentru care urma s primeasc un salariu de 1.300.000 lei. Ulterior, prin actul adițional din 19.03.2003 salariul a fost mrit la 1.750.000 lei lunar.
Printr-un anunț din 12.08.2007, se convoca adunarea general a proprietarilor care compuneau Asociația iar printre punctele de pe ordinea de zi a adunrii s-a urmrit “evaluarea activitții administratorului”.
Dup cum reiese din întâmpinare, anunțul a fost afișat la intrarea în fiecare scar.
La ședința stabilit pentru 19.0.2007, la care a participat și reclamanta, s-a propus concedierea administratorului, propunere admis cu o majoritate de 14 persoane din 19 prezente.
Drept consecinț s-a emis decizia nr. 32/18.09.2007, prin care s-a dispus concedierea reclamantei din funcția de administrator începând cu 18.03.2007, salariata beneficiind de un preaviz de 20 zile.
În conținutul deciziei se arat c, la adoptarea msurii s-a avut în vedere și cercetarea disciplinar efectuat în cadrul Adunrii Generale /19.08.2007 la care angajata a participat și în care nu și-a motivat în nici un fel faptele.
Prin art. 267 al.1 și 2 Codul muncii este reglementat obligativitatea cercetrii disciplinare atunci când, reținându-se înclcarea de ctre salariat a normelor legale sau convenționale privind activitatea sa-se intenționeaz aplicarea unei sancțiuni mai grave decât avertismentul.
Instanța a reținut c are relevant convocarea scris pentru precizarea obiectului întrevederii, cci numai în cunoștinț de cauz salariatul este în msur s se apere.
Cum sarcina probei aparține angajatorului, acesta trebuia s fac dovada respectrii art. 267 Codul muncii, sub aspectul convocrii și efecturii cercetrii disciplinare. Notele, referatele, procesele-verbale nu fac proba cercetrii disciplinare mai ales în situația în care ar fi fost întocmite în împrejurri din care reiese c salariatul nu avea cunoștinț de învinuirea ce i se aduce astfel încât nu poate formula aprri și propune dovezi în sprijinul acestora.
Este și situația reclamantei care nu a fost convocat în scris la cercetarea disciplinar,cu menționarea obiectului convocrii.
Astfel, anunțul Adunrii Generale nu poate constitui un astfel de convocator, atât timp cât nu se adreseaz salariatei, ci proprietarilor; nu conține chemarea la cercetarea disciplinar și enumer ca fiind punct pe ordinea de zi a ședinței “evaluarea activitții administratorului”; nu a fost comunicat reclamantei și “afișat, conform legii, la loc vizibil – la intrarea în fiecare scar”.
În aceste condiții, angajatul nu a putut fi în msur de a formula aprri sau dovezi pentru a susține nevinovția.
Constatând c la întocmirea deciziei nr.3218.09.2007 nu s-a ținut cercetarea disciplinar prevzut de art. 267 Codul muncii, instanța a admis excepția nulitții absolute întemeiat pe aceste prevederi legale.
Faț de situația c decizia conține elementele prevzute de art. 268 al. 2 Codul muncii, a fost respins excepția nulitții absolute având la baz aceste dispoziții.
Ca o consecinț a admiterii excepției, a fost admis acțiunea și s- constatat nulitatea deciziei atacate, iar în temeiul art. 78 al. 2 Codul muncii, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul avut anterior emiterii deciziei anulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta parata care a formulat urmtoarele critici:
– prin cererea de chemare în judecat nu a fost invocat un motiv de nulitate absolut, respectiv s fie indicat cauza de nulitate în conformitate cu dispozițiile art.968 Cod civil, cauz întemeiat pe frauda la lege sau cauz ilicit, singura posibilitate care antreneaz sancțiunea nulitții. În lipsa oricrei precizri a reclamantei cu referire la înclcarea normei prohibite de lege înclcate cu ocazia desfacerii contractului su individual de munc, instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, depșind astfel limitele investirii.
– se reține neîntemeiat c au fost înclcate dispozițiile art.267 din Codul muncii, referitoare la lipsa convocrii intimatei contestatoare și neîndeplinit. Nu rezult din nici un înscris c angajata nu avea cunoștinț de învinuirea care i s-a adus, ci din contr, toate înscrisurile, fiind semnate de ctre, fac dovada deplinei sale încunoștiințri de situația de fapt, precum și de ceea ce formeaz principalele motive ale desfacerii contractului su individual de munc.
– se solicit s se constate nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond, prin care s-a admis contestația formulat împotriva dispoziției nr. 32/18.09.2007 a Asociației de Proprietari nr.17 și s se admit recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1963/07.11.2007 a Tribunalului Constanța, cu consecința modificrii în tot a hotrârii recurate și respingerii contestației formulate de ctre.
Prin întâmpinare, intimata reclamanta a invocat excepția tardivitții formulrii recursului precum și excepția nulitții pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Prin încheierea din 22.04.2008, Curtea s-a pronunțat asupra excepțiilor cu prioritate având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedura civila. Astfel, s-a apreciat ca atât excepția tardivitții declarrii cât și a nulitții recursului sunt nefondate deoarece, recurenta s-a încadrat în termenul de declarare a recursului, respectiv, 10 zile de la data comunicrii hotrârii atacate, astfel cum prevede art. 80 din legea nr. 168/1999.
Din dovezile de comunicare a sentinței rezult c hotrârea a fost comunicat la data de 11.01.2008 iar recursul a fost declarat și motivat la 21.01.2008, conform datei poștei, astfel c au fost respectate dispozițiile legale in materie.
Cât privește recursul declarat, Curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmtoarele considerente:
– Pentru a dispune “plus petita”, trebuia ca instanța sa depșeasc limitele investirii sale, cu înclcarea principiului disponibilitții parților, ceea ce în cauza nu s-a realizat.
Fiind pe trâmul dreptului muncii, nulitatea deciziei de desfacere a contractului de pentru neconvocare la cercetare disciplinara, se analizeaz prin prisma cerințelor art.267 Codul muncii si nicidecum in raport de disp. art.968 pe care de altfel, reclamanta nici nu le-a invocat.
– În mod corect prima instanț a constatat c reclamanta nu a fost convocata cu ocazia cercetrii sale disciplinare, deoarece și convocarea trebuie fcut astfel încât sa dea posibilitatea persoanei cercetat s cunoasc toate detaliile legate de abateri, locul și ora convocrii, pentru a fi în msur s se apere.
Așa cum prevede art. 267(2) Codul muncii, “salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicit de ctre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
Așadar, este vorba de o convocare personal a salariatului și nu de o încunoștiințare generala a proprietarilor despre o anume cercetare din data de 12.08.2007.
Pentru toate aceste aspecte, in temeiul art. 312 cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtaASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 17, cu sediul în C, – nr.1, -. B, parter, județul C, împotriva sentinței civile nr.1963 din 7 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-,în contradictoriu cu intimata reclamant, domiciliat în C,-, -. B,. 39, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 22 aprilie 2008.
Președinte, Judectori,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.- /2ex.
Tehnored.gref. /19.05.2008
