Societatea comercială reclamantă a solicitat suspendarea aplicării titlului nr. 517 din 10 iunie 1997, emis de către D.G.F.P.C.F.S.B., pe baza procesului-verbal de control nr. 51167 din 11 martie 1997, până la soluţionarea litigiului dintre părţi având ca obiect mai multe creanţe bugetare (impozit pe profit, majorări legale şi amenzi).
Litigiul respectiv a parcurs deja prima fază procesuală, prevăzută de art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, prim emiterea deciziei nr.
16428 din 10 aprilie 1997 de către aceeaşi autoritate administrativă pârâtă, D.G.F.P.C.F.S.B.
Următoarea fază procesuală o constituie contestaţia formulată de societatea comercială la Ministerul Finanţelor, conform art. 28 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 şi care, până în prezent, nu a fost rezolvată.
Potrivit art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, a fiecărui act de silită, efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.
Alineatul final al aceluiaşi articol stabileşte că, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă, potrivit Codului de procedură civilă.
Curtea de Apel Bucureşti a ignorat normele juridice precitate şi, implicit, existenţa în materie a unei proceduri administrativ-jurisdicţio-nale de contestare a creanţelor financiare, care atrag competenţa instanţelor de administrativ pentru controlul legalităţii actelor administrativ-jurisdicţionale emise de organele financiare competente şi evident, a actelor de executare silită încheiate pe baza proceselor-verbale de control care constată creanţa bugetară.
Rezultă deci, că, în înţelesul art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de suspendare a executării titlului nr. 517/1997 este curtea de apel, ca instanţă de contencios administrativ şi nu judecătoria ca instanţă de drept comun.
Pentru aceeaşi concluzie mai pledează şi reglementările juridice instituite prin art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (în vigoare până la abrogarea sa prin Legea nr. 105/1997), precum şi dispoziţiile art. 4 şi art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
în consecinţă, Curtea Supremă de Justiţie stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de societatea comercială reclamantă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
(CSJ, s. cont. adm., dec. nr. 1441 bis/1998, Dr. nr. 3/1999, p. 184)
