Cauzele de excludere, comune societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată sunt prevăzute expres de art. 165 lit. a-d din Legea nr. 31/1990.
Prin acţiune, s-a invocat ca temei al excluderii asociatului în cauză, art. 165 lit. a din lege, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. 7 din contractul de societate care prevede sancţionarea asociatului administrator cu excluderea din societate în cazul în care desfăşoară acelaşi fel de activităţi pe cont propriu.
Aşadar, excluderea se justifică în societatea cu răspundere limitată, în nume colectiv şi comandită simplă, numai pentru motivele enumerate limitativ de art. 165 din lege. Faţă de faptul că nu se pot stabili şi alte cauze de excludere, fiind imperative dispoziţiile legii, clauza formulată în acest sens în contractul de societate e lovită de nulitate absolută, situaţie în care recurenta reclamantă nu o putea invoca ca temei al cererii sale, cu atât mai mult cu cât, la art. 145 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, se prevede posibilitatea revocării din funcţia de administrator în cazul în care se constată că asociatul cu calitatea de administrator desfăşoară activităţi de comerţ de aceeaşi natură pe cont propriu, cu alt comerciant.
în consecinţă, reţinând că în cauză nu se putea solicita excluderea pârâtei din societate, pentru alte cauze decât cele prevăzute limitativ de
lege, instanţa de apel In mod întemeiat a respins pretenţiile reclamantei, formulate în acest sens.
în conformitate cu art. 170 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, societăţile în nume colectiv şi cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia din asociaţi când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur şi nu există clauză de continuare cu moştenitorii, cu excepţia art. 210 şi 211 din lege. Din conţinutul textului invocat, rezultă că, în situaţia în care în actele constitutive adoptate iniţial, nu există clauză de continuare a activităţii societăţii, în cazul rămânerii unui singur asociat, ca în speţă, societatea nu mai poate subzista, excepţiile de la art. 180 alin. 1 din legea menţionată fiind limitative şi anume cele de la art. 210 şi art. 211 din Legea nr. 31/1990 şi care nu menţionează printre aceste excepţii şi situaţia excluderii asociatului în condiţiile art. 165 din lege.
Faţă de cele expuse mai sus, recursul fiind neîntemeiat a fost respins.
(CSJ, s. com., dec. nr. 811/1995, Dr. nr. 5/1996, p. 126)
