Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 609/CM
Ședința publică din 16 iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta – pârâtă SC SA, cu sediul în C, Port, 44, împotriva sentinței civile nr. 11/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – reclamantă, domiciliată în C,-, -NC,.A,.4,.10, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta – pârâtă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.-.05.2008 – depusă la dosar, pentru intimata – reclamantă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.46158/02.07.2008 – depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul intimatei – reclamante depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Apărătorul recurentei – pârâte depune la dosar înscrisuri, precizând că acestea sunt înscrisuri noi față de cele depuse la dosarul de fond. Totodată arată că i s-a comunicat un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimata.
Apărătorul intimatei – reclamante precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia înscrisurile depuse la acest termen și apreciază că dosarul se află în stare de judecată.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri, excepții, de declarat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, luând act că părțile nu mai au alte cereri, excepții, de declarat sau probe de formulat în cauză, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei, avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată(fond și recurs).
Precizează apărătorul recurentei că pârâta a arătat că măsura concedierii a fost dispusă ca urmare a desființării postului contestatoarei, determinată de reorganizarea activității societății. Consideră că instanța de fond a făcut o analiză superficială a problemelor suspuse dezbaterii și a probelor administrate în cauză. de reorganizare a activității societății a fost avută în vedere de factorii decizionali, atât din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ.
În mod incorect instanța a reținut că reorganizarea ar fi avut în vedere doar desființarea celor două posturi de director. Cele hotărâte în Adunarea Generală a acționarilor din 24.04.2007 în ceea ce privește organigrama societății vizează de fapt o reorganizare a activității tuturor departamentelor din cadrul celor 4 direcții, în două direcții și desființarea celor 4 posturi de director, corelativ cu înființarea a două, scopul fiind eficientizarea activității.
Solicită apărătorul recurentei – pârâte să se observe că însuși contestatorul recunoaște că problemele au început din anul 2007. Consideră că instanța de fond pune la îndoială un întreg proces de reorganizare, pornit încă din anul 2005, preluând fără a discerne în amănunt teza contestatoarei potrivit căreia nu a existat o cauză reală și serioasă a acestei reorganizări.
Cu privire la acel așa zis conflict profesional, apărătorul recurentei – pârâte arată că nu prezintă nici un fel de relevanță, întrucât nu a stat la baza măsurii concedierii.
Mai precizează avocat că, este de remarcat cu privire la acea corespondență că ea a fost purtată de contestatoare, în nume propriu, așa cum menționează, iar parțial, aflându-se în concediu legal de odihnă, conform raportului de concediu aferent acelei perioade. Astfel de dezbateri profesionale contradictorii au mai existat și există, fiind privite ca normale într-un mediu profesionist și nu au dus niciodată la concedierea unui angajat.
Totodată, apărătorul recurentei – pârâte menționează faptul că i s-a oferit contestatoarei un post de economist, acest lucru demonstrând că recurenta a dorit menținerea în cadrul societății a contestatoarei.
În ceea ce privește cifra de afaceri, aprecierea acesteia se face la sfârșitul anului calendaristic, conform dispozițiilor legale în materie. Deci, măsurile luate la începutul anului 2007 au în vedere activitatea societății, așa cum a rezultat din cifrele anului anterior. Din situația trimestrială se vede foarte clar că numărul angajaților al scăzut în primul semestru al anului 2007, față de primul semestru al anului 2006, de la 238 la 221, lucru ce dovedește că măsura luată în ceea ce o privește pe contestatoare nu a fost singulară și a avut cauze reale și serioase.
Mai precizează avocat că soluția instanței este încă o dată criticabilă, având în vedere și faptul că, deși anulează decizia de concediere, dispune reintegrarea contestatoarei, fără a ține seama de faptul că postul acesteia a fost desființat. De altfel, desființarea efectivă a postului este recunoscută și de contestatoare și de instanță prin hotărâre. Ori, reintegrarea presupune existența postului de director economic deținut anterior de contestatoare, fapt care nu mai este posibil, întrucât acesta nu mai există în organigrama societății.
Apărătorul recurentei – pârâte apreciază că hotărârea este inadmisibilă, pentru că ea lipsește de conținut și anulează în totalitate voința societății exprimată prin organele sale de decizie, în conducerea și organizarea activității sale. Totodată consideră că hotărârea este discriminatorie, atât față de drepturile pe care le are angajatorul care, atâta creme cât nu comite nici un abuz, este suveran în a-și conduce și organiza activitatea spre obținerea de profit, dar și față de drepturile celorlalți salariați ai societății. Aceasta, pentru că, în ultimă instanță, hotărârea judecătorească obligă societatea la a reveni la un nivel de organizare care a produs pierderi în anii precedenți.
Apărătorul intimatei – reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a sentinței recurate, cu obligarea recurentei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează apărătorul intimatei – reclamante că reorganizarea economică invocată de SC în privința fuziunii celor 4 direcții nu a avut o cauză reală și serioasă. Documentele depuse la dosar indică faptul că în primăvara anului 2007 societatea a fost în plină perioadă de revigorare, cu rezultate bune.
Consideră apărătorul intimatei – reclamante că devenise o persoană incomodă și indezirabilă pentru directorul general al societății, datorită unor controverse profesionale pe care le-a avut, în calitatea sa de director economic, cu unul dintre principalii clienți ai societății,.
Precizează apărătorul intimatei – reclamante că instanța de fond a reținut în mod corect cele probate, apreciind motivul desființării postului ca fiind nereal și neserios, recurenta săvârșind un abuz prin îndepărtarea sa din societate.
Mai arată apărătorul intimatei – reclamante că societatea i-a propus reclamantei trecerea pe un post de economist simplu, în cadrul Serviciului Financiar, propunere neacceptată însă de către aceasta, întrucât nu exista la acea dată vreun post cu adevărat vacant, ci doar unul liber temporar. Recurenta – pârâtă a preferat o altă persoană în funcția de conducere, economist de profesie, de altfel un bun profesionist, care provine din poliția economică, fără experiență într-o funcție de contabil.
În concluzie, apărătorul intimatei – reclamante solicită respingerea recursului, păstrarea întru totul a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 19 mai 2008 împotriva sentinței civile nr. 11/2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2007, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SA C, anularea deciziei cu nr. 88/11.09.2007 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, obligarea intimatei la reînființarea postului de Director Economic în cadrul intimatei, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite contestatoarei, plata de daune morale în sumă de 10.000 RON, pentru prejudiciul moral și plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată, decizia emisă fiind legală și temeinică, desființarea locului de muncă este determinată de o cauză reală și serioasă.
Prin sentința civilă nr. 11, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 ianuarie 2008, în dosarul nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SA A fost anulată decizia nr.88/11.09.2007 emisă de intimată.
De asemenea, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, respectiv de Director Economic al SC SA.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata drepturilor bănești cuvenite de la data emiterii deciziei și până la efectiva reintegrare, aferente funcției de director economic. A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale.
Totodată, a fost obligată intimata către contestatoare la plata sumei de 2975 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Măsura contestată se referă la o concediere pentru motive neimputabile salariatului, determinată de o reorganizare a unității; considerentele pentru care s-a dispus reorganizarea se referă la eficientizarea activității unității, în vederea menținerii unui nivel ridicat al serviciilor în condițiile concurenței de pe piața serviciilor în domeniul respectiv de activitate.
Astfel, intimata a hotărât desființarea a două dintre direcțiile existente, respectiv cea economică și exploatare, care au fost redistribuite în cadrul celor două direcții menținute: tehnic și de producție – pe de o parte și economică și administrativă, pe de altă parte.
depuse la filele 60 și 105, demonstrează fără dubiu că în afară de cele două direcții care s-au redistribuit în cuprinsul celorlalte menținute, și desființarea celor două posturi de directori, restul componenței serviciilor, compartimentelor și sectoarelor este identică, fiind practic desființate cele două posturi de directori, unul ocupat de contestatoare.
S-a stabilit astfel încât situația financiar contabilă a intimatei s-a apreciat ca și diminuată comparativ cu cea aferentă anilor anteriori, deși rezultatele consemnate în actele depuse la dosarul cauzei, relevă o cu totul altă împrejurare, mai concret aceea a creșterii cifrei de afaceri în primul semestru al anului 2007, față de primul semestru al anului 2006, cu 706.353 lei și un profit din exploatare superior, de 628.909 lei față de rezultatul negativ din anul precedent.
Pe tot parcursul anului 2007, cifra de afaceri este în creștere, ca de altfel și rezultatul din exploatare, neputându-se aprecia ca o dificultate a intimatei, dimpotrivă, rezultând o situație economică mult îmbunătățită comparativ cu cea a anilor precedenți, aspecte rezultate și din situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30.06.2007 – fila 186-187, contul de profit și pierderi – fila 188 -189. La data de 30.06.2007, ulterior măsurii luate de intimată, comparativ cu începutul anului, a crescut activul net contabil, au scăzut datoriile și au crescut capitalurile proprii cu c/val profiturilor.
Intimata nu înregistrează astfel dificultăți economice și financiare care să conducă la reorganizare, mai ales că din punct de vedere scriptic dar și faptic, reorganizarea a constat doar în desființarea celor două posturi de director.
Concedierea unui angajat pentru motive ce nu țin de persoana acestuia trebuie să nu fie condiționată de intenția angajatorului de a elimina acel angajat, reorganizarea activității angajatorului să fie reală, serioasă și să nu fie determinată de intenția angajatorului de a îndepărta angajatul respectiv.
În speță, reorganizarea activității nu este demonstrată ca reală, efectivă, serioasă și fără intenția de a îndepărta salariatul în cauză, motiv pentru care măsura nu este legală și temeinică, necesitând anularea acesteia și repunerea părților în situația anterioară, aceea de reintegrare a contestatoarei în funcția deținută anterior, aceea de director economic, corelativ cu plata tuturor drepturilor bănești cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la efectiva reintegrare.
Referitor la plata daunelor morale solicitate de contestatoare, în cauză deși s-au solicitat și s-a dovedit că măsura nu este legală și temeinică, nu s-au produs probatorii pentru acest aspect, nu s-a demonstrat prejudiciul moral produs ca urmare a măsurii respective, astfel că aceste pretenții au fost respinse ca nefondate.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1.Măsura concedierii a fost dispusă ca urmare desființării postului contestatoarei, determinată de reorganizarea activității societății. de reorganizare a activității societății a fost avută în vedere de factorii decizionali, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.
Aceste aspecte sunt dovedite cu prisosință prin înscrisurile ce atestă reorganizarea efectivă a activității societății începând cu anul 2005, pe baza unor proiecte clare și motivate corespunzător.
Nu este justificată motivarea instanței de fond, care a reținut că reorganizarea ar fi avut în vedere doar desființarea celor două posturi de director.
Reorganizarea dispusă pentru anul 2007 a fost o continuare a procesului început în anii anteriori, determinată de rezultatele negative ale celor două exerciții financiare precedente (2005, 2006), urmând același scop declarat, anume crearea unui cadru organizațional superior din punct de vedere calitativ pentru realizarea scopului societății.
La data de 14 martie 2007, prin adresa nr. 1884 din 14 martie 2007 (fila 49) trimisă de conducerea societății directorilor celor patru direcții, se specifică foarte clar că este necesară o nouă organigramă a societății care “trebuie să creeze condiții pentru îmbunătățirea performanțelor economice ale societății și să asigure stabilitatea și dezvoltarea acesteia în viitor.
În ceea ce privește acel așa-zis conflict profesional, nu prezintă din perspectiva discutată nici un fel de relevanțe, întrucât procesul de reorganizare a fost un proces inițiat încă din anii anteriori care s-a desfășurat pe mai multe nivele cu motivații serioase și fundamentate.
În ceea ce privește cifra de afaceri aprecierea acesteia cu referire la analiza activității efective din anul respectiv, se face la sfârșitul anului calendaristic, conform dispozițiilor legale în materie (art. 19 alin.2 din Legea nr. 82/1991, a contabilității).
Deci, măsurile luate la începutul anului 2007 au în vedere activitatea societății,așa cum rezultă din cifrele anului anterior.
Hotărârea este criticabilă și datorită faptului că, deși se anulează decizia de concediere dispune reintegrarea contestatoarei fără a se analiza împrejurarea că postul acesteia a fost desființat. De altfel, desființarea efectivă a postului este recunoscută și de contestatoare și de instanță prin hotărâre.
Recursul a fost motivat în drept, în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304/1 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, învederând, în esență, următoarele:
Reorganizarea, în privința strictă a fuzionării celor patru direcții având ca rezultat rămânerea în funcțiune a doar două dintre ele, postul de Director economic dispărând, nu are o cauză reală și serioasă, așa cum cer în mod imperativ dispozițiile art. 62, alin.5 din Codul Muncii.
Aceasta, deoarece, situația economică a societății la data respectivă nu impunea, în mod obiectiv, acea modificare administrativă, întrucât activitatea societății era în plin proces de redresare, fiind deja pe profit, independent de noua organigramă, iar în al doilea rând, contestatoarea devenise o persoană incomodă și indezirabilă pentru directorul general al societății, datorită unor controverse profesionale pe care le-a avut cu unul din principalii clienți ai societății, client ce a solicitat, în scris, în mod expres, îndepărtarea din funcție, dacă se dorește rămânerea sa în portofoliu.
Instanța de fond a reținut în mod corect cele probate, apreciind motivul desființării postului ca fiind nereal și neserios recurenta intimată săvârșind un abuz prin îndepărtarea din societate.
Este real că societatea s-a aflat la un moment dat în mari dificultăți economico-financiare și că atât acționariatul, administrația, cât și conducerea executivă au făcut mari eforturi de redresare, însă, începând cu anul 2007, societatea a început să înregistreze profit, față de pierderea clară din anul precedent.
A învederat că în perioada de preaviz a desființării postului de director i s-a propus trecerea pe un post de economist simplu în cadrul Serviciului Financiar,însă nu a putut accepta acest post, întrucât era unul liber temporar.
Recurenta invocă reorganizarea nu numai cantitativă, cât și calitativă a activității societății, fără a da explicații concrete asupra respectivei sintagme.
Adevăratele motive ale încetării raportului de muncă sunt amenințările explicite ale clientului de a părăsi portofoliul, în condițiile în care contestatoarea ar fi rămas în postul de Director economic.
Privitor la justificarea măsurii invocată de recurentă ca ținând de rezultatele slabe ale anului precedent 2006, a învederat că în luna ianuarie 2007 a fost aprobată organigrama ce nu cuprinde fuziunea direcțiilor, pentru ca în urma acutizării conflictului cu SC să se aprobe cea de-a doua organigramă prin care s-a restructurat postul.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate va admite recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Art. 65(1) din Codul Muncii dispune: Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
(2)Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din perspectiva textului de lege mai sus evocat instanța de fond trebuia să analizeze contestația împotriva deciziei de concediere, observând dacă au fost îndeplinite următoarele condiții cumulative: a avut loc o desființare a locului de muncă ocupat de salariaț, desființarea este reală și are o cauză reală și serioasă.
Din analiza organigramei aprobată în ședința din 24 aprilie 2007 cu aplicabilitate de la 01 mai 2007 (fila 60 dosar Tribunal) comparativ cu organigrama anterioară (fila 105 dosar Tribunal) rezultă fără putință de tăgadă că a avut loc o desființare a locului de muncă ocupat de contestatoare prin reorganizarea celor patru Direcții existente și transformarea în numai două Direcții cu doi directori, unul având atribuții “tehnic și de producție”, iar celălalt atribuții “Economic și Administrativ”.
Aceeași organigramă sub aspectul posturilor de director a fost valabilă și după un an de zile, sens în care în vedere organigrama aprobată de la 22 aprilie 2008, înscris depus în recurs chiar de către contestatoare.
Intimata contestatoare nu a contestat împrejurarea că a avut loc o desființare reală a postului ceea ce a determinat-o în parcurgerea demersului judiciar a fost lipsa cauzei reale și serioase în desființarea locului de muncă, desființare ce fost determinată mai degrabă de existența unui conflict pe care l-a angajat cu unul dintre clienții principali din portofoliul angajatorului, respectiv, conflict determinat de interpretarea diferită a legislației fiscale referitoare la calcularea
Din capul locului arătăm că acest conflict este exterior raportului juridic dedus judecății și nu va constitui pentru instanța de recurs, întrucât concedierea a fost determinată pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Prin urmare, vom analiza în continuare dacă desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă.
Am stabilit în baza înscrisurilor invocate că desființarea locului de muncă a fost efectivă, locul de muncă fiind suprimat din structura angajatorului, el nemairegăsindu-se în noua organigramă.
Nu suntem în fața unei simple schimbări de denumire, ci asistăm la desființarea a patru direcții: (1) tehnică, (2) exploatare, (3) economică, (4) comercială și înființarea a două direcții: (1) tehnic și de producție, (2) economic și administrativ.
Mergând la celelalte condiții, deși textul legal nu face nici o precizare asupra sensului calificării cauzei care determină concedierea, cauza este “reală”, când prezintă un caracter obiectiv adică este impusă de dificultăți economice independente de buna sau de reaua credință a angajatorului și este “serioasă”, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din analiza programului de restructurare și reorganizare a societății, proiectul de concediere colectivă, tabelul nominal al personalului disponibilizat, anterioare și ulterioare concedierii, bilanțurile contabile anuale care atestă evoluția financiară a societății.
Reorganizarea societății nu a început cu desființarea postului contestatoarei, ci ea datează din anul 2005, ceea ce atestă că această măsură este o continuare a procesului început în anii anteriori, determinată de rezultatele negative ale celor două exerciții financiare precedente (anul 2005 și anul 2006).
În această conjunctură la 14 martie 2007, prin adresa nr. 1884 din 14 martie 2007 (fila 49 dosar) trimisă de conducerea societății directorilor celor patru direcții, se specifică foarte clar că este necesară o nouă organigramă a societății care “trebuia să creeze condiții pentru îmbunătățirea performanțelor economice ale societății.
Prin această adresă s-au solicitat propuneri care să privească întreaga societate și nu doar direcțiile conduse de cei patru directori, referitoare la:
-reorganizarea structurilor organizatorice ale societății;
-redimensionarea structurilor organizatorice ale societății;
-reproiectarea/îmbunătățirea posturilor;
-alocarea de personal posturilor reproiectate/îmbunătățite.
Argumentarea instanței de fond în susținerea soluției de admitere a contestației a avut în vedere, între altele, cifra de afaceri a societății în creștere în semestrul I al anului 2007 (deci, la 30 iunie 2007) față de același semestru al anului 2006, dar omite un fapt esențial, și anume, împrejurarea că măsura reorganizării valabilă de la 01 mai 2007 este anterioară momentului 30 iunie 2007 și nu putea avea în vedere evenimente financiare viitoare, ci numai rezultatele negative ale celor două exerciții financiare precedente (2005, 2006) ce au determinat începerea procesului de reorganizare, proces ce s-a întins pe o perioadă de aproximativ trei ani de zile începând cu anul 2005 și care poate continua dacă necesitățile economice ale societății o impun, fapt care s-a și întâmplat, dovadă Propunerea aprobată de din 22 aprilie 2008, care a avut drept obiectiv o nouă organigramă în care s-a continuat reducerea personalului.
în vedere organigrama aprobată în din 22 aprilie 2008 numai din perspectiva analizei evoluției redimensionării posturilor, organigramă care atestă că și după concedierea contestatoarei restructurarea posturilor în societate a continuat prin redimensionarea structurilor administrative, ceea ce atestă, fără putință de tăgadă, că procesul reorganizatoric a fost permanent, concedierea contestatoarei fiind una dintre măsurile luate printre toate celelalte, ea nefiind determinată de o motivație personală, ci din considerente de management economic și financiar în scopul rentabilizării și creșterii profitului.
Astfel trebuie privită măsura concedierii salariatei în ansamblul de măsuri de redresare și reorganizare a societății care s-a dovedit că este unul permanent începând cu anul 2005 și nu scoasă din context și analizată în mod singular cu scopul de a concluziona că nu a fost vorba de o desființare reală și serioasă a locului de muncă.
Împrejurarea că pentru exercițiul financiar 2007 societatea a înregistrat profit, constituie o dovadă în plus că măsurile de reorganizare adoptate de societate încep să producă efectul dorit (la momentul aplicării măsurii în mai 2007 nu puteau fi cunoscute rezultatele economico-financiare ale anului 2007, anul financiar nefiind terminat).
Pe cale de consecință, Curtea concluzionează arătând că măsura desființării postului a fost efectivă, reală și serioasă, ceea ce trebuia în mod necesar să atragă respingerea contestației în totalitate, ca nefondată.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul și, modificând în parte sentința, se va respinge contestația ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă contestatoarea intimată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta – pârâtă SC SA, cu sediul în C, Port, 44, împotriva sentinței civile nr. 11/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – reclamantă, domiciliată în C,-, -.A,.4,.10, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții referitoare la daunele morale.
Obligă contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată pentru fond și 2.000 lei cheltuieli de judecată pentru recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
– –
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.-/22.07.2008
gref.AB/2 ex./23.07.2008
