Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 653/CM
Ședința publică din 20 august 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul – contestator, domiciliat în C, strada – C, nr.54,. 26,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.1172/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul – pârât DIN ROMÂNIA, cu sediul în C,-, având ca obiectcontestație decizie de concediere.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă un reprezentant din partea intimatului pârât, lipsind recurentul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă oral asupra cauzei, după care:
Se solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca apărătorul intimatei pârâte să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei, la ora 13.00, se prezintă pentru intimatul pârât din România, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/19.10.2007 aflată la dosar, lipsind recurentul contestator.
Întrebat fiind, apărătorul intimatului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatului pârât, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de recurentul contestator. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Solicită instanței să aibă în vedere concluziile sale, pe larg dezvoltate prin întâmpinarea aflată la dosar, cât și motivația Curții Constituționale din Decizia nr. 640/10 iunie 2008, dosar nr. 2D/2008, cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul din România anularea deciziei 171/26.03.2007, acordarea drepturilor salariale și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că servea comunitatea ă din C la și prin decizia contestată s-a hotărât mutarea disciplinară la F comuna Băneasa.
S-a mai arătat că nu s-au respectat în nici un fel drepturile sale de angajat și nici obligațiile angajatorului prevăzute în contractul de muncă. Angajatorul poate dispune sancționarea cu măsurile prev. la art. 264, însă cu respectarea art. 267 și 268 codul muncii.
La termenul de judecată din 15.06.2007, prima instanță a invocat, din oficiu, excepția necompetenței generale în baza dispozițiilor art.26 și 23 al. 2 din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al .
Prin sentința civilă nr. 1172/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis excepția necompetenței generale a instantelor judecatoresti in solutionarea cererii privind anularea deciziei 171/26.03.2007 a ui din Romania respingându-se acest capăt de cerere ca inadmisibil.
A fost respinsă, ca nefondată cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul din Romania, sub aspectul plătii drepturilor salariale. Totodată, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind suspendarea deciziei contestate și de faptul că, pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Regimul general al cultelor este reglementat prin Legea 489/2006 prin care se garantează libertatea religioasă și libertatea de organizare și funcționare a cultelor religioase. Acestea sunt considerate persoane juridice de utilitate publică și își desfășoară activitatea în mod autonom, potrivit prevederilor constituționale și legii nr. 489/2006 și înconformitate cu propriile statute și coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioși (art.8).
Legea a prevăzut o sancțiune aparte (secțiunea a 3-a) cu privire la personalul cultelor, stabilindu-se ca principiu la art. 23 alin.1 că “personalul cultelor se alege, numește, angajează sau revocă potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări”.
De asemenea,personalul cultelor poate fi sancționat disciplinarpentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări (art.23 alin.2).
Problemei analizei comportamentului cultelor din punct de vedere al abaterilor disciplinare i s-a consacrat art.26, prin care se stabilește aplicabilitatea exclusivă a prevederilor statutare sau canonice.
Astfel, legea admite posibilitatea existenței, în cadrul cultelor religioase, a unor “organe proprii de judecată pentru probleme de disciplină internă”, care vor aplicadoar prevederi statutare și canonice.
Aplicarea dispozițiilor legale în vigoare se face exclusiv pentru abaterile care ar constitui contravenții sau infracțiuni (art.26 alin.3).
Interpretarea logică cu argumentul “per a contrario” duce la concluzia că nu sunt aplicabile dispozițiile legale din materia sancționării abaterilor disciplinare din codul muncii (ci doar cele din statute sau codurile canonice) această posibilitate existând pentru contravenții sau infracțiuni.
Conform Statutului de Organizare al din România, Consiliul (Sura I Islam) funcționează cu atribuții consultative cu referire la chestiuni care privesc cultul sau comunitatea, conform prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară, muftiul fiind obligat de hotărârile adoptate de Sura I Islam cu majoritate de voturi (art. 84 și 85).
De asemenea, statutul în art.84 a prevăzut posibilitatea sancționării deservenților de cult pentru nerespectarea statutului și Regulamentului de Ordine Interioară al Sura I Islam.
Statutul nu conține o dispoziție prin care să se confere dreptul persoanei sancționate de a acționa în justiție investind instanța judecătorească cu verificarea legalității sau temeiniciei deciziei sau sancțiunii.
Față de prevederile exprese ale art.26 din Legea nr. 489/2006, constată că este exclusă competența instanței în soluționarea litigiilor privind abaterile disciplinare comise de personalul cultelor religioase.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
În motivare s-au invocat următoarele motive de recurs:
Raportul dintre preot și biserică este calificat, ca fiind un raport de muncă și instanțele de judecată sunt competente să soluționeze litigiile de muncă.
Totuși, pot exista regimuri disciplinare specifice, cum este C reglementat de Statutul Biserici Reformate din România, care impun parcurgerea unei filiere administrative prealabile.
Litigiul de muncă declanșat de către contestator trebuia să parcurgă filiera organelor administrativ jurisdicționale, după epuizarea căreia ultima hotărâre se va putea ataca în justiție.
nu are în momentul de față organe administrative jurisdicționale, nu are regulament de funcționare.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că recurentul nu putea să parcurgă nicio altă cale jurisdicțională anterioară acestei plângeri înaintate Tribunalului Constanța.
Reprezentantul a precizat că nu există regulament de ordine interioară și alte documente care pot litigiile de muncă.
Singura autoritate căreia putea să se adreseze cu o plângere era Tribunalul Constanța, conform art. 281 și următoarele codul muncii.
La termenul de judecată din 4.12.2007, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 26 al. 1, 2, 3 din Constituția României.
Prin încheierea nr. 454/CM/4.12.2007 Curtea de Apel a înaintat dosarul la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.
Prin decizia nr. 640/10.06.2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 26 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 489/2006.
În motivarea deciziei s-a reținut că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție privind accesul la justiție întrucât instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul Cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun ci prin norme juridice proprii acelor culte.
Deosebit de aceasta Curtea Constituțională a constat, că dispozițiile al. (3) al textului criticat instituie garanția liberului acces la justiție pentru membrii clerului, în cazul contravențiilor și infracțiunilor, adică în cazul săvârșirii unor acte antisociale stabilite prin norme generale.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Regimul general al cultelor este reglementat prin Legea 489/2006.
Potrivit art. 23 al. 1 și 2 din acest act normativ cultele își aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
În conformitate cu prevederile art. 26 al. 1 și 2 din același act normativ, cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă conform statutelor și reglementărilor proprii.
Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice.
Curtea Constituțională a respins prin decizia nr. 640/10.06.2008 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 al. 1 și 2 din Legea 484/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Prin această decizie s-a reținut că instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne și că este echitabil să-și stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată al cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârșite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al.
Dispoziția de sancționare disciplinară a fost emisă de către organul propriu de judecată religioasă pentru probleme de disciplină internă, respectiv de Consiliul, (Sura-I Islam), iar conform Statutului de Organizare al din România, Consiliul funcționează cu atribuții consultative cu referire la chestiuni care privesc cultul sau comunitatea. (art. 82, 84).
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod civil, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – contestator, domiciliat în C, strada – C, nr.54,. 26,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.1172/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul – pârât DIN ROMÂNIA, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi.20.august.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
– –
Jud. fond – –
Red./21.08.2008
Tehnored.gref./29.08.2008
