Dosar nr-
Dosar nr-
ROMÂNIA
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 817/CM
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
– –
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă “”, cu sediul în-, județul T și recurentul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1677/7.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în satul, comuna, județul T, domiciliat în satul, comuna, județul T, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.10.2008, depusă la dosar, care-i reprezintă și pe intimații reclamanți, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare, întrucât recurenta pârâtă nu este prezentă, recursul acesteia nu este semnat și nici ștampilat, și nici nu a precizat dacă își însușește recursul depus la dosar.
La reapelarea cauzei, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 10.10.2008, depusă la dosar, care-i reprezintă și pe intimații reclamanți, lipsind recurenta pârâtă.
Instanța constată că recurenta pârâtă nu s-a prezentat și nici nu a semnat și ștampilat recursul, cu toate că a fost citată cu această mențiune.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită anularea recursului declarat de recurenta pârâtă, în baza art. 133 Cod procedură civilă, întrucât nu este semnat și nici ștampilat.
În legătură cu recursul declarat de recurentul reclamant, solicită admiterea lui, casarea în parte a hotărârii atacate numai în ceea ce-l privește pe reclamant și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față:
“” a declarat recurs la 8.08.2008 împotriva sentinței civile nr. 1677/7 iulie 2008.
Împotriva aceleeași sentințe a declarat recurs la aceeași dată și.
În fapt:
Prin cererea (reconvențională) înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, contestatorii, și au chemat în judecată pe intimata “” T, solicitând anularea deciziilor de concediere nr. 385 (485)/2007, nr. 386 (486)/2007, nr. 529/2009 și nr. 526/2007, reintegrarea în funcția avută anterior concedierilor și obligarea intimatei de a le plăti despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate până la reintegrarea efectivă în muncă și daune morale.
Contestatorii au mai solicitat plata salariilor de 4,5 euro pe ora tehnologică lucrată precum și plata salariilor de bază lunare în lei, stabilite prin contractul individual de muncă.
În motivarea contestațiilor s-a arătat că nici până în prezent deciziile de sancționare nu le-au fost comunicate așa cum prevăd dispozițiile art. 268 alin. 3 și nici nu a fost respectată procedura de cercetare disciplinară prealabilă așa cum obligă art. 267 Codul muncii, încălcându-se totodată prevederile art. 62 alin. 11și alin. 2 cu referire la art. 267 și 268 Codul muncii.
În drept, contestatorii au invocat prevederile art. 281 și 282 Codul muncii, iar în dovedire au depus la dosar în copie o serie de adeverințe, extrase de cont, state de salarii și anexa nr. 1 la contractele individuale de muncă, solicitând și audierea martorilor și.
Intimata a depus la dosar, cu referire la contestatori o serie de precizări privind sumele de bani plătite și cele care au rămas neachitate, extrase de cont, ștate de plată și foi colective de prezență.
Prin sentința civilă nr. 1677/7.07.2008 Tribunalul Tulceaa admis contestațiile formulate de, și, în contradictoriu cu intimata “” T, a anulat deciziile de concediere nr. 526/4.07.2007, nr. 386 (486)/1.06.2007, nr. 529/10.07.2007 și nr. 385 (485)/1.06.2007 emise de intimată, ca netemeinice și nelegale.
S-a dispus reintegrarea contestatorilor în funcțiile avute anterior concedierii și a fost obligată intimata să plătească contestatorilor o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceștia în perioada de timp cuprinsă între data concedierii fiecărui contestator și data reintegrării efective pe funcțiile anterioare.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 590 euro, reprezentând salariul în valută neachitat și suma de 2.380 lei, reprezentând salariul în lei neachitat, contestatorului suma de 405 euro, reprezentând salariul în valută neachitat, precum și salariul în lei prevăzut de contractul individual de muncă pentru perioada în care a fost detașat la Șantierul Naval din Lituania, contestatorului suma de 645 euro, reprezentând salariul în valută neachitat și suma de 1.060 lei, reprezentând salariul în lei neachitat pentru lunile mai și iunie 2007, contestatorului suma de 750 euro, reprezentând salariul în valută neachitat, precum și salariul în lei prevăzut de contractul individual de muncă pentru lunile februarie, martie, aprilie 2007.
A fost obligată intimata să plătească contestatorilor suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, câte 300 lei pentru fiecare contestator.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorii au fost încadrați în muncă la societatea intimată și o anumită perioadă de timp au fost detașați la Șantierul Naval din Lituania.
Prin deciziile contestate, intimata a reținut că desfacerile disciplinare ale contractelor de muncă au intervenit ca urmare a părăsirii nejustificate a locului de muncă de către contestatori.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, rezultă că de fapt, contestatorii au fost trimiși în țară de către angajatorul la care s-a dispus detașarea, care le-a spus că nu mai au de lucru. Prin urmare, nu poate fi vorba de părăsirea locului de muncă.
Cât privește cercetarea disciplinară prealabilă, la dosar au fost depuse patru procese-verbale de cercetare disciplinară, referitor la contestatorii, și, iar relativ la contestatorul s-au depus înscrisuri, inclusiv un proces-verbal de cercetare disciplinară însă pentru o altă persoană și anume.
Aceste procese-verbale de cercetare disciplinară sunt identice, nu poartă nicio dată și nici nu s-a făcut dovada convocării contestatorilor, în vederea efectuării cercetării.
Potrivit art. 52 alin. 11din Legea nr. 53/2003, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. “a”, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263-268, conform cărora în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Cum intimata nu a făcut dovada unei atare convocări a contestatorilor, deși sarcina probei îi incumba, contestatorii au fost privați de drepturile prevăzute de art. 267 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, respectiv nu s-au putut apăra, nu au putut formula probatorii și motivații și nici nu și-au putut exercita dreptul de a fi asistați sau reprezentați de sindicat, ceea ce este echivalent în final cu lipsa cercetării, aspect sancționat de dispozițiile art. 267 alin. 1 Codul muncii cu nulitatea deciziilor emise.
Privitor la contestatorul, se reține că la dosar nu s-au depus niciun fel de înscrisuri doveditoare ale cercetării prealabile.
În plus, intimata nu a putut face dovada comunicării deciziilor de concediere către contestatori, ceea ce înseamnă din nou o privare de dreptul la apărare, prin încălcarea prevederilor art. 268 alin. 3 și 4 Codul muncii și nici nu a prezentat în original cererile de lichidare pentru a putea fi verificate de instanță.
S-a remarcat astfel o nelegală întocmire a deciziilor de concediere și totodată o netemeinicie a faptelor reținute prin acestea, motiv pentru care contestațiile au fost admise, cu consecința anulării deciziilor de concediere emise de “” T, ca netemeinice și nelegale.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 s-a dispus reintegrarea contestatorilor în funcțiile avute anterior concedierii și a fost obligată intimata să plătească acestora o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceștia în perioada de timp cuprinsă între data concedierii fiecărui contestator și data reintegrării efective în funcțiile anterioare.
Referitor la drepturile salariale solicitate de contestatori este de observat în primul rând că intimata a recunoscut faptul că acestora trebuie să li se plătească suma de 4,5 euro pe ora tehnologică lucrată și a arătat că o parte din bani au fost virați în conturile contestatorilor conform extraselor bancare depuse la dosar.
Având în vedere că transportul la și de la locul de detașare în muncă trebuia suportat de către intimată, conform anexei 1 la contractele individuale de muncă ale contestatorilor, precum și ca urmare a neluării în considerare ca probă a înscrisului de la fila 82 din dosar, întrucât este doar un tabel cu persoanele detașate, neștampilat și neînregistrat undeva (putând fi întocmit oricând și de oricine), rezultă că în realitate contestatorilor nu li s-au plătit diferențele de drepturi salariale în lei și valută, solicitate de aceștia,
De precizat este și faptul că în privința contestatorului s-au dovedit conform foii colective de prezență pe luna aprilie 2007, doar trei absențe nemotivate și nu cinci, așa cum a susținut intimata, astfel că sancțiunea neacordării drepturilor bănești intervine doar pentru absențele dovedite.
Pe cale de consecință, a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 590 euro, reprezentând salariul în valută neachitat și suma de 2.380 lei, reprezentând salariul în lei neachitat, contestatorului suma de 405 euro, reprezentând salariul în valută neachitat, precum și salariul în lei prevăzut de contractul individual de muncă pentru perioada în care a fost detașat la Șantierul Naval din Lituania, contestatorului suma de 645 euro, reprezentând salariul în valută neachitat și suma de 1.060 lei, reprezentând salariul în lei neachitat pentru lunile mai și iunie 2007, contestatorului suma de 750 euro, reprezentând salariul în valută neachitat, precum și salariul în lei prevăzut de contractul individual de muncă pentru lunile februarie, martie, aprilie 2007, precum și obligarea intimatei să plătească contestatorilor suma de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, câte 300 lei pentru fiecare contestator.
Critica sentinței prin motivele recurs formulate de “” T, au vizat, în esență, următoarele:
În referire la contestatorii, și, aceștia și-au depus demisiile, act unilateral de voință în baza căruia au încetat raporturile de muncă, iar contestatorul a lipsit nemotivat timp de 3 zile, ceea ce a determinat desfacerea contractului de muncă.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă și a vizat, în esență, omisiunea instanței de fond de a se pronunța și cu privire la contestația acestuia.
Recursul “” T va fi anulatîn conformitate cu art. 133 (1) Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Articolul 133 (1) Cod procedură civilă dispune: “Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”.
Datele de identificare ale persoanei juridice sunt cele prevăzute de art. 811din Legea nr. 31/1990, republicată și anume: denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau codul unic de înregistrare.
Tot astfel art. 71 din Legea nr. 31/1990, republicată, dispune că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
Deși societatea comercială care a avut calitate de intimată a fost citată cu mențiunea dacă își însușește recursul prin reprezentanții legali și înțelege să ștampileze recursul, aceasta nu s-a prezentat astfel că sancțiunea procedurală aplicată este cea prevăzută de art. 133 (1) Cod procedură civilă.
Recursul reclamantului este întemeiat și va fi admis, cu consecința casării în parte a sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la 16 noiembrie 2007 a adresat acestei instanțe nu numai o întâmpinare, cât și o cerere reconvențională.
Deși sesizat cu această cerere Tribunalul Tulceaa omis să o soluționeze în totalitate, aspect ce se poate observa la o primă analiză a dispozitivului sentinței.
Contestatorul nu a avut o atitudine pasivă de-a lungul procesului, ci a formulat probe, a adresat cereri, și-a angajat avocat, cu toate acestea tribunalul l-a omis.
Se impune astfel casarea sentinței numai din această perspectivă, restul dispozitivului intrând în puterea lucrului judecat.
Doctrina a statuat că este posibilă adoptarea unei asemenea soluții procedurale de casare parțială a sentinței în limitele motivelor de recurs, cu atât mai mult cu cât o asemenea posibilitate a fost reglementată expres până la modificarea Codului d e procedură civilă până în 1993.
Principiile procedurale privitoare la întinderea autorității lucrului judecat și la nulitatea actelor de procedură ne obligă în mod incontestabil la o asemenea distincție.
Într-adevăr autoritatea de lucru judecat se răsfrânge, în principiu, asupra problemelor care nu au format obiectul recursului, dar și asupra persoanelor ce s-au abținut de la exercitarea acestei căi ordinare de atac. Pe de altă parte, în dreptul modern principiul îl reprezintă nulitatea parțială a actului juridic, iar nu nulitatea totală, iar această regulă trebuie să-și găsească aplicațiunea și în materie procedurală.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de și va fi casată în parte sentința atacată, cu trimiterea cauzei aceleeași instanțe pentru a se pronunța și cu privire la cererea acestui reclamant, fiind menținute, totodată, dispozițiile sentinței referitoare la ceilalți reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 133 (1) Cod procedură civilă, anulează recursul civil declarat de recurenta pârâtă “”, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1677/7.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în satul, comuna, județul T, domiciliat în satul, comuna, județul T, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în,-, județul
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, împotriva aceleași sentințe civile.
Casează în parte sentința atacată și trimite cauza aceleeași instanțe pentru a se pronunța și cu privire la cererea acestui reclamant.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la ceilalți reclamanți.
Obligă “” către intimații reclamanți la 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 8.12.2008
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 8.12.2008.
Data: 8.12.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm, alăturat, dosarul civil nr-, care conține 37 file, privind recursurile civile declarate de recurenta pârâtă “”, cu sediul în-, județul T și recurentul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1677/7.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în satul, comuna, județul T, domiciliat în satul, comuna, județul T, domiciliat în T,-, județul T și, domiciliat în,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de concediere, întrucât prin decizia civilă nr. 817/CM din 18.11.2008 s-a admis recursul civil declarat de recurentul reclamant, s-a casat în parte sentința atacată și trimite cauza aceleeași instanțe pentru a se pronunța și cu privire la cererea acestui reclamant.
La dosarul nostru se află atașat dosarele nr- al Tribunalului Tulce a (138 file).
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
– – – –
2 ex.
