Dosar nr-
Dosar nr-
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.853/CM
Ședința publică din 4 decembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.745 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC TURISM SA – HOTEL, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din 25 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din data respectivă ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitate recurentei reclamante să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27.11.2008, 02.12.2008 și 04.12.2008, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 25.08.2008 împotriva sentinței civile nr.745/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe înregistrată sub nr- a formulat contestație împotriva deciziei nr.1183/8.12.2007, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală și plata drepturilor cu venite în urma certificatului de concediu medical seria – – nr. -, precum și a drepturilor ce i s-ar fi cuvenit pentru luna ianuarie 2008, în condițiile în care nu i s-ar fi încheiat cartea de muncă în baza unei decizii de pensionare inexistente în acest moment.
În motivare, reclamanta a arătat că Decizia nr. 1183 nu conține motivele care determină concedierea conform art. 74 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, nici termenul de preaviz, în conformitate cu art.74 lit. b din Codul Muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei atacate.
A mai arătat reclamanta că art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii prevede că “pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii, nu poate fi dispusă concedierea salariaților, or, în cauza de față, există un certificat de concediu medical seria – nr. – de care angajatorul a avut cunoștință și în posesia căruia s-a aflat, dar a cărui plată nu a înțeles să o efectueze returnând acest certificat într-un plic în luna ianuarie 2008
De asemenea, a mai arătat reclamanta că în decizia de încetarea contractului de muncă nr. 1183/18.12.2007 se face referire la Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 4433/12.12.2007, care reprezintă avizul de pensionare al medicului expert al asigurărilor sociale și nicidecum aceasta nu reprezintă o decizie de pensionare, având în vedere faptul că acest din urmă document se emite de Casa Județeană de Pensii. În aceeași ordine de idei este nelegal a se înceta activitatea începând cu data de 01.02.2007 în baza unui aviz de pensionare emis în data de 12.12.2007.
A menționat reclamanta că pentru a se elibera cartea de muncă care îi era necesară pentru depunerea dosarului la Casa Județeană de Pensii, i s-a comunicat că trebuie să depună o cerere de pensionare la sediul angajatorului, iar decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 1183/18.12.2007 a avut în vedere aprobarea conducerii pentru pensionare, deși angajatorul nu are competența în aprobarea pensionării sale.
S-a precizat în ceea ce privește cartea de muncă că aceasta a fost încheiată în temeiul art. 56 lit. a din Codul Muncii, care prevede “contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru. invaliditate a salariatului, potrivit legii”, iar dosarul de pensionare a fost depus în data de 24.01.2008 la Casa Județeană de Pensii și decizia de pensionare care se comunică de Casa Județeană de Pensii nu a fost încă emisă și implicit nici comunicată, dosarul aflându-se momentan în analiză. S-a arătat că potrivit art. 86 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizia emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 zile de la data depunerii cererii”.
Prin sentința civilă nr.745 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea,s-a respins primul capăt de cerere al contestație introdusă de contestatoarea împotriva intimatei “Unita Turism “SA Hotel, ca rămas fără obiect.
A fost respins capătul doi de cerere ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19 martie 2008, intimata a depus la dosar decizia nr. 1229/13.03.2008, chitanța seria – – 1 nr. -.
La data de 17 martie contestatoarea a depus la dosar precizări, prin care a arătat că la alineatul 5 din motivarea cererii introductive s-a strecurat o eroare materială pe care dorește să îndrepte prin prezentele precizări, în sensul că s-a menționat “Conform artr.106 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, iar dispoziția legală corectă este: “Art. 15 din nr.OUG 158/2005 privind concediile și îndemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
A precizat reclamanta că alin. 5 în urma îndreptării erorii intervenite va avea următorul cuprins: În cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de invaliditate, plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se face până la sfârșitul lunii următoare celei în care a emis avizul, fără a depăși durata maximă de acordare a concediului. Întrucât codul 14 de pe certificatul medical coroborat cu art.13 alin. 3 lit. b prevede 1 an cu drept de prelungire până la 1 an și 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale pentru . neoplazii, în urma unui calcul simplu rezultă că e vorba de aproximativ 540 zile, iar conform adeverinței nr. 56/18.01.2008 emisă de angajator au fost efectuat un număr de 453 zile de concediu medical în ultimele 24 luni.
De asemenea, la termenul din 2 aprilie 2008, contestatoarea a depus precizări prin care a arătat că primul capăt de cerere al acțiunii este “anularea deciziei nr. 1183/18.12.2007”, ca netemeinică și nelegală
A arătat reclamanta că deși pârâta a depus la dosar o decizie de revocare a deciziei contestate, aceasta nu i-a fost comunicată și înțelege să renunțe la acest capăt de cerere în momentul în care această decizie i se va comunica.
S-a menționat că cel de-al doilea capăt de cerere constă în plata drepturilor cuvenite în urma certificatului de concediu medical seria – nr. – și a drepturilor bănești cuvenite pentru luna ianuarie a anului 2008, dacă nu i fi încheiat ilegal cartea de m muncă în baza unei decizii de pensionare inexistente.
A precizat reclamanta că nu există un certificat de concediu medical pentru luna ianuarie 2008 întrucât i s- încheiat cartea de muncă începând cu data de 01.12.2007.
A mai menționat că, deși pârâta a revocat decizia nr. 1183/18.12.20078, prejudiciul rămâne creat, întrucât artr.17 alin. 4 din Ordinul nr- pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor nr.OUG 158/2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede că “certificatele de concediu medial se pot elibera și la o dată ulterioară, numai pentru luna în curs sau luna anterioară, pentru următoarele situații: (.) lit. d) situații pentru care este necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale peste 90 zile”.
În acest sens, a precizat reclamanta că fiind deja în luna aprilie 2008, un certificat pentru luna ianuarie 2008, ar mai putea fi eliberat până în luna februarie 2008.
De asemenea, a mai precizat reclamanta că în temeiul art. 78 alin.1 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că în cazul unei concedieri netemeinice și nelegale, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul sens în care a precizat că solicită:
– plata concediului medical aferent lunii decembrie 2007
– plata drepturilor bănești de care ar fi beneficiat pentru luna ianuarie 2008, conform art. 15 din nr.OUG 158/2005, modificată și completată ulterior,
– actualizarea la zi a acestor sume până la data efectivă a plății.
Așa cum rezultă din extrasul din carnetul de muncă al contestatoarei, aflat în copie la dosar, între părți au existat raporturi de muncă ce s-au derulat până la data de 01.12.2007 când acestea au încetat urmare a emiterii Deciziei nr. 483/18.12.2007, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei, începând cu data de 01.12.2007, în temeiul prevederilor art.56 lit. d) din Codul Muncii.
Prin decizia nr. 1229/13.03.2008, intimata a dispus în sensul revocării deciziei nr. 1183/18.12.2007, privind încetarea contractului de muncă în ceea ce o privește pe contestatoare.
În aceste condiții, instanța urmează să respingă primul capăt de cerere, privitor la plata drepturilor cuvenite în urma certificatului de concediu medical seria – nr. – și a drepturilor bănești de care ar fi beneficiat pe luna ianuarie 2008, conform art.15 din nr.OUG 158/2005.
Conform prevederilor art. 15 din nr.OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificată și completată: “în cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de invaliditate, plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se face până la sfârșitul lunii următoare celei în care s-a emis avizul, fără a se depăși durata maximă celei în care s-a emis avizul, fără a se depăși durata maximă de acordare a concediului, prevăzută de art. 14 alin. (4).
Or, având în vedere că decizia nr. 1183/18.12.2007 emisă de intimată, prin care se dispunea încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul prevăzut de art. 56 lit. d din Codul Muncii, ținându-se seama de decizia pierderii capacității de muncă nr. 4433/12.12.2007 emisă de mediul expert al asigurărilor sociale și aflată la dosar, a fost revocată prin decizia nr.1229 din 13.03.2008, reținând și considerentele anterioare expuse, instanța urmează a respinge capătul de cerere 2 ca nefondat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1.În mod eronat a dispus Tribunalul Tulcea respingerea ca rămas fără obiect a primului capăt de cerere fără a observa că decizia nr.1229/13.03.2008 emisă de angajator cu scopul revocării deciziei nr.1183/18.12.2007, nu a fost comunicată Inspectoratului Teritorial d e Muncă, iar contractul individual de muncă continuă să fie încetat nelegal.
2.Certificatul medical seria – nr.- a fost înaintat angajatorului și s-a refuzat plata acestuia.
Contestatoarea se afla în concediu medical din luna iulie 2006 așa cum rezultă din adeverința nr.56/18.01.2008 și niciunul dintre certificatele medicale înaintate angajatorului și plătite de acesta nu poartă un număr de intrare din registrul de intrări-ieșiri al angajatorului.
Intimata a refuzat în mod nejustificat plata concediului medical pentru luna ianuarie cu motivația că nu ar fi depus la societate certificatul medical, în condițiile în care reprezentantul contestatoarei a depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din 02.04.2008 plicul prin care a returnat acest certificat.
Tribunalul Tulcea nu a avut în vedere faptul că încetarea nelegală a contractului individual de muncă a determinat neeliberarea unui certificat medical pentru luna ianuarie.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei eronate stabiliri a situației de fapt, împrejurare ce a determinat pe de o parte respingerea ca rămas fără obiect a primului capăt de cerere și ca nefondat a celui de-al doilea.
Astfel, în considerente tribunalul nu a finalizat argumentația cu privire la primul capăt de cerere și nu a arătat în ce împrejurări a rămas acesta ca lipsit de obiect în condițiile în care contestatoarea a arătat explicit că decizia nr. 1229/13.03.2008 prin care s-a revocat decizia nr.1183/18.12.2007 nu i-a fost comunicată și nu îi cunoaște conținutul.
Criticile formulate prin motivul 1 de recurs sunt rezultatul luării la cunoștință cu privire la decizia de revocare nr.1229/13.03.2008, decizie față de care a invocat excepția de nulitate prevăzută de art.2 alin.2 lit.a din Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă.
De altfel, nici în recurs angajatorul nu a produs dovezi în legătură cu depunerea deciziei nr.1229/13.03.2008 la Inspectoratul eritorial d e Muncă astfel că, decizia nr.1183/18.12.2007 continuă să-și producă efectele nelegal.
Cu toate acestea tribunalul a respins cererea de anulare a deciziei nr.1183/18.12.2007 ca rămasă fără obiect fără a-și expune considerentele de fapt și de drept care susțin această soluție.
Curtea nu este în măsură să pronunțe o soluție de casare parțială numai în referire la primul capăt de cerere întrucât în argumentația celui de-al doilea se pornește de la faptul că decizia de concediere nelegală a fost revocată deși modalitatea în care s-a produs această revocare nu a constituit obiect de analiză în considerentele sentinței.
Pe de altă parte considerentele sentinței sunt contradictorii, întrucât în motivarea celui de-al doilea capăt de cerere pentru drepturile aferente lunii ianuarie 2008 se face trimitere la incidența dispozițiilor art.15 din nr.OUG158/2005, fără a se observa că acest text face trimitere la rândul lui la art.14 alin.4 din același act normativ ce presupunea efectuarea unor calcule în raport de prelungirea concediului medical cât și de data emiterii avizului de pensionare de invaliditate.
De asemenea nici pretențiile aferente certificatului medical seria – nr.- nu au primit o clasificare corectă pornind de la simplul fapt că instanța nu a lămurit împrejurarea în care s-a adus la cunoștința angajatorului despre existenta acestuia și nici nu a ținut seama de opinia angajatorului, care prin reprezentantul său legal a arătat în ședința de judecată din 02 aprilie 2008 că este de acord cu plata acestuia.
Pentru toate considerentele arătate va fi admis recursul în baza art.312 Cod pr.civilă cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, care cu ocazia rejudecării va lămuri toate împrejurările de fapt dându-le încadrarea juridică corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.745 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC TURISM SA – HOTEL, cu sediul în T,-, județul
Casează sentința civilă nr.745 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– – – –
– – – –
– –
– –
Grefier
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/11.12.2008
Tehnored.gref./12.12.2008/4ex.
Data:
Data:
TRIBUNALUL TULCEA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, al Curții de APEL CONSTANȚA, având un număr de file, la care se află atașat dosarul dvs. cu același număr, conținând 43 de file, întrucât prin decizia civilă nr.853//04.12.2008, Curtea a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, al Curții de APEL CONSTANȚA, având un număr de file, la care se află atașat dosarul dvs. cu același număr, conținând 43 de file, întrucât prin decizia civilă nr.853//04.12.2008, Curtea a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Președinte complet, Grefier,
Președinte complet, Grefier,
