Legea nr. 85/2006, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., art. 105 alin. (2)(1)
Suspendarea temporară a calităţii de practician în a asociatului coordonator al unui S.P.R.L. nu justifică măsura înlocuirii societăţii S.P.R.L. din funcţia de administrator judiciar desemnat în procedura insolvenţei, câtă vreme în cadrul acesteia îşi desfăşoară activitatea şi alţi practicieni în insolvenţă, situaţia invocată neconstituind un „motiv temeinic” în accepţiunea art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
C.A. Bucureşti, s. a V-a corn., dec. nr. 1393 din 27 septembrie 2011, nepublicată
Prin încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2010 pronunţată dejude-cătorul-sindic în dosarul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vil-a comercială, s-a admis cererea administratorului special al debitoarei SC SS4 SRL şi s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar C. S.P.R.L. cu administratorul judiciar V.C. I.P.U.R.L., cu motivarea că, potrivit deciziei din 5 mai 2010 a U.N.P.I.R. din dosarul nr. 8/2009, C S.P.R.L. a fost suspendat din funcţia de practician în insolvenţă.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs administratorul judiciar C. S.P.R.L., aceasta fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia
a V-a comercială. In motivarea recursului s-a arătat că, deşi şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale dispuse de judecătorul-sindic în sarcina sa, acesta a luat măsura înlocuirii sale cu un alt administrator judiciar persoană juridică, la solicitarea fostului administrator special al debitoarei. Această măsură de înlocuire este ilegală, deoarece nu este motivată în fapt şi în drept, ea tăcând doar trimitere la decizia din 5 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. 8/2009 soluţionat de U.N.P.I.R. Această din urmă decizie priveşte suspendarea domnului C.I. din activitatea desfăşurată şi nicidecum suspendarea societăţii C. S.P.R.L., societate ce este formată din mai mulţi membri asociaţi, practicieni în insolvenţă, definitivi. Recurenta a mai invocat încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 85/2006, în sensul că cererea sa de înlocuire a calităţii de administrator judiciar nu a fost judecată în camera de consiliu şi nu i-a fost comunicată, soluţionarea ei facându-se fară citarea expresă a părţii interesate. Ca urmare, prin nerespectarea acestei proceduri, instanţa de fond nu i-a dat posibilitatea să formuleze apărări faţă de cererea administratorului special.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile invocate în recurs, curtea a reţinut următoarele: prin încheierea recurată judecătorul-sindic a dispus înlocuirea administratorului judiciar C. S.P.R.L. cu administratorul judiciar V.C. I.P.U.R.L., reţinând existenţa „deciziei din data de 5 mai 2010 în dosarul nr. 8/2009 de către U.N.P.I.R., prin care C. S.P.R.L. a fost suspendat din funcţia de practician în insolvenţă”. Faţă de această menţiune din cuprinsul încheierii atacate, curtea a apreciat că soluţia judecătorului-sindic este motivată, chiar dacă foarte sumar, astfel că nu se putea reţine ca întemeiată critica potrivit căreia încheierea era nemotivată.
In ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia încheierea de înlocuire a administratorului judiciar trebuia pronunţată în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, conform art. 22 din Legea nr. 85/2006, curtea a reţinut că actul de procedură îndeplinit de judecătorul-sindic cu neobservarea formelor legale se poate declara nul, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., numai dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura altfel. Având în vedere calitatea recurentei în procedura insolvenţei, de administrator judiciar, împrejurarea că pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 22 din sancţiunea nulităţii nu se prevede expres de lege, astfel că vătămarea trebuie dovedită, iar recurenta nu a făcut această dovadă, limi-tându-se doar la invocarea nerespectării acestei forme de procedură, curtea a constatat că nici această critică nu putea fi primită. Pentru aceleaşi considerente nu putea fi primită nici critica referitoare la necomunicarca ccrcrii de înlocuire a administratorului judiciar, atâta timp cât vătămarea nu a fost dovedită, iar pe de altă parte nici nu s-a formulat în scris o asemenea cerere, ci doar oral în faţa instanţei (potrivit menţiunilor din încheierca recurată).
A apărut, însă, ca întemeiat motivul de rccurs referitor la greşita reţinere în speţă a incidenţei deciziei din 5 mai 2010 pronunţată de U.N.P.I.R. în dosarul nr. 8/2009. Astfel, decizia menţionată mai sus privea suspendarea pe o perioada de 3 luni a calităţii de practician în insolvenţă a domnului C.L, asociat coordonator al C. S.P.R.L. Potrivit susţinerilor ambelor părţi din şedinţa publică din 27 septembrie 2011, societatea C. S.P.R.L. avea doi asociaţi practicieni în insolvenţă, iar decizia din 5 mai 2010 nu a fost contestată. Având în vedere că prin dccizia din 5 mai 2010 s-a dispus suspendarea calităţii de practician în insolvenţă a asociatului coordonator al C. S.P.R.L. şi nicidecum a societăţii profesionale, că această societate profesională avea doi asociaţi, ccea cc însemnă că nu sc afla în imposibilitatea de a-şi îndeplini sarcinile în calitate de administrator judiciar desemnat în prezenta cauză, că măsură suspendării dispusă la 5 mai 2010 pentru o perioadă de 3 luni nu a fost contestată, efectele ei încetând anterior datei dispunerii înlocuirii administratorului judiciar de cătrc judecătorul-sindic, curtea a constatat că încheierea atacată era lipsită de temei legal, motiv pentru care în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a admis recursul şi a modificat în tot încheierea recurată în sensul că a respins cererea de înlocuire a administratorului judiciar ca nefondată.
