Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/CM
Ședința publică din 03 Februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2136/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant PRIN SINDICATUL LIBER CANAL SA T, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant dl. în calitate de președinte sindicat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că Sindicatul Liber Canal SA T, a depus la dosar, prin fax, la data de 27.01.2009, întâmpinare.
După referatul grefierului de ședință;
Partea prezentă susține că în cauză nu are alte cereri de formulat, motiv pentru care instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul sindicatului, în numele membrului său, intimatul reclamant, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta pârâtă, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată susține că prin motivele de recurs, recurenta nu a făcut decât să preia conținutul întâmpinării depuse la instanța de fond. Materialul probator administrat în cauză a fost suficient pentru instanța de fond în vederea analizării situației reale și stabilirii nevinovăției reclamantului. Recurenta reclamantă nu demonstrat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.266 din Codul Muncii – vinovăția salariatului și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, prin Sindicatul Liber Canal din SC SA T, a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare nr.390/9.06.2008 emisă de SC SA T, solicitând anularea deciziei de sancționare ca netemeinică și nelegală, obligarea angajatorului la restituirea drepturilor salariale deținute, actualizate cu rata inflației și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că este muncitor necalificat la societatea intimată, respectiv la sectorul canalizări.
A mai arătat contestatorul că în săptămâna 12 – 18.05.2008, a lucrat la intervenții, în echipă cu doi instalatori de la secția rețele, respectiv instalatorii și, care în jurul orei 19 i-au spus că maistrul l-a sunat pe mobil pe, solicitându-i ca echipa de intervenții să se deplaseze pe-.
A menționat contestatorul că deși a ezitat le solicitarea celor doi instalatori a pus picamerul în mașina de intervenții, iar atunci când dispecerul de serviciu le-a cerut acestora explicații i s-a răspuns că trebuie să ia legătura cu maistrul, care îi va spune unde anume trebuie să intervină echipa, însă maistrul nu a răspuns la telefonul dat de dispecer.
Contestatorul a precizat că la ora 20,30 în control la adresa mai sus precizată directorul împreună cu maistrul, care le-au cerut explicații cu privire la prezența lor la acea adresă, solicitându-le totodată să sufle în fiolele alcool test, însă dintre cei toți prezenți care făceau parte din echipa de intervenții, a fost singurul care a făcut testul, constatându-se astfel că nu a consumat băuturi alcoolice.
A învederat contestatorul că, intimata nu a procedat just atunci când l-a sancționat, deoarece, în ceea ce îl privește, nu a făcut decât să execute o sarcină de serviciu care i-a fost trasată, cu acordul dispecerului, dar fără să cunoască la cine și ce lucrare urma să execute pe str. – cel, în calitatea sa de muncitor necalificat.
Totodată, contestatorul a arătat că nu și-ar fi putut permite să refuze deplasarea la intervenție, deoarece cu o altă ocazie a procedat în acest fel, directorul i-ar fi replicat că el trebuie doar să execute, să muncească, nu să și gândească.
De asemenea, a precizat contestatorul că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa ca abatere disciplinară executarea de lucrări pentru terți, fără comandă, conform preved. art.38 pct.13 din, el nefăcându-se vinovat de comiterea acestei fapte, deoarece în calitate de muncitor necalificat nu verifică comenzile, iar deplasarea a fost efectuată cu acordul dispecerului de serviciu.
A subliniat contestatorul că prima fișă a postului pe care a primit-o de la angajare a fost pe data de 23.06.2008, așadar ulterior datei la care s-a considerat că a săvârșit abaterea disciplinară reținută în decizia contestată.
În apărare, intimata a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri:decizia nr.390/9.06.2008, proces verbal al ședinței Comisiei de disciplină din data de 30.05.2008, referatul nr.6103/20.05.2008, declarația dată de contestator la data de 30.05.2008 și declarațiile date de numiții, G, la aceeași dată, adresele nr.6387, 6388, 6390, 6391/27.05.2008.
Totodată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că prin depoziția dată în fața Comisiei de disciplină, numitul a negat faptul că i-ar fi dat dispoziție contestatorului și celorlalți doi învinuiți, respectiv G și, să execute lucrarea din T,-.
A menționat intimata că de altfel, a recunoscut prin nota explicativă dată în fața Comisiei de disciplină, că lucrarea la care au fost surprinși nu avea legătură cu atribuțiile de serviciu și nu a fost ordonată de societate, acesta afirmând și că avea cunoștință despre aceste aspecte, inclusiv contestatorul.
A precizat intimata că, legal citat în fața Comisiei de disciplină, contestatorul a negat că ar fi știut că lucrează la o lucrare care nu este în interesul societății, deși probele administrate îi infirmă această apărare.
De asemenea, intimata a arătat că prin procesul verbal nr.389/9.06.2008 s-a propus conducerii societății sancționarea contestatorului, cu reducerea salariului, cu 10% pe trei luni, în. art.38 pct.13, rap. la art.40 pct.4 din, cu aplic. art.264 al.1, lit.d din Codul Muncii.
Astfel, a precizat intimata, prin decizia contestată, conducerea societății a confirmat propunerea Comisiei de disciplină, cu reducerea salariului, cu 10% pe trei luni.
De asemenea, intimata a depus la dosar în copii xerox adeverința nr.52/30.09.2008 și actul adițional nr.1, la contractul individual de muncă, înregistrat la nr.22409 din 18.07.2008, fișa postului dispecer de rețele, fișa postului muncitor necalificat (privind pe contestator), regulamentul intern înregistrat sub nr.39/7.10.2004, actul constitutiv al societății, rapoartele de tură din perioada 17-19.05.2008.
Prin sentința civilă nr.2316/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a admis contestația și s-a anulat decizia de sancționare nr.390/09.06.2008 emisă de SC SA T, ca netemeinică și nelegală. De asemenea a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale reținute în baza deciziei de sancționare către contestator, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Tulceaa reținut în esență următoarele:
Așa după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, contestatorul are calitatea de salariat la societatea intimată.
La data de 9.06.2008, intimata a emis decizia nr.390, prin care a dispus sancționarea contestatorului, cu reducerea salariului cu un procent de 10% pe termen de 3 luni, conform art.264 al.1 lit.d din Codul Muncii.
Pentru a proceda la emiterea acestei decizii, intimata a avut în vedere disp. art.263 – 268 din Codul Muncii, disp. art.38 pct.8 și 13 rap.la art.40 pct.4 din al societății, referatul disciplinar nr.6103/20.05.2008 și procesul verbal nr.389/9.06.2008.
Analizând referatul nr.6103/20.05.2008, se observă că prin acesta, numitul G, maistru al Secției Rețele- din cadrul societății, aducea la cunoștința conducerii acesteia faptul că la data de 18.05.2008 a repartizat echipa de serviciu din schimbul II, din care făcea parte și contestatorul, pentru de lucrări de sondaj, în vederea descoperirii avariei pe conducta de alimentare cu a blocului 5 de pe str. -,
Totodată, acesta a precizat că în jurul orelor 18 fost informat telefonic de către dispecerul de serviciu, cu privire la apariția unei avarii în orășelul copiilor – zona vest, drept pentru care a procedat la izolarea avariei după care a luat echipa de serviciu din cartierul 23 August din T, pentru a proceda la refacerea branșamentului de la sala de sport din orășelul copiilor, lucrare care a durat până în jurul orelor 20, după care echipa a fost trimisă înapoi, în zona străzii – pentru a realiza semnalizarea zonei în care s-au făcut sondaje și pentru a executa curățirea sitelor din căminele de scurgere.
Prin referat s-a mai arătat că, urmare a solicitării făcute în jurul orei 20,30, de către directorul tehnic al societății, a efectuat împreună cu acesta un control al activității personalului din schimbul II, ocazie cu care s-a constatat că echipa formată din G, și (contestator în cauză), se afla pe-, T, executând lucrări ce nu aveau legătură cu sarcinile de serviciu, mai precis spărgeau cu picamerul un perete, motivând că li s-a solicitat executarea acestei lucrări de către șeful de echipă.
De asemenea, maistrul Gap recizat prin referat că, contestatorului i-a fost verificată alcoolemia, testul ieșind negativ.
Potrivit fișei postului, nr.460/23.06.2008, contestatorul ocupă la societatea intimată postul de muncitor necalificat-întreținere reparații rețele canal.
Se reține totodată că, fișa postului mai sus menționată i-a fost întocmită contestatorului la o dată ulterioară datei la care a fost emisă decizia contestată, intimata nefăcând dovada existenței unei fișe de post, în ceea ce-l privește pe contestator, valabil încheiată, anterior datei la care acesta a fost sancționat prin decizia nr.390/9.06.2008, drept pentru care se apreciază că societatea nu i-a adus la cunoștință contestatorului care sunt sarcinile sale de serviciu la locul de muncă, mai înainte de emiterea deciziei.
Cu privire la încadrarea faptei contestatorului în decizia de sancționare contestată la art.38, pct.13 din Regulamentul intern al societății, se rețin următoarele:
Acest articol privește aplicarea de sancțiuni disciplinare în cazul de executări de lucrări pentru terți, fără comandă și situații întocmite și confirmate în acest sens de factorii de decizie.
Așa după cum rezultă din răspunsul dat de către contestator la interogatoriul formulat de intimată, cât și din declarația martorei, dispecerul de serviciu al intimatei, în seara zilei de 18 mai 2008, contestatorul, împreună cu ceilalți colegi din echipa de intervenții, respectiv și G s-au deplasat la locația din T,-.
Din probele administrate în cauză, nu se poate deduce că la momentul deplasării, contestatorul ar fi avut cunoștință despre faptul că urmau să efectueze la această adresă lucrări pentru terți, fără comandă și care nu sunt în interesul societății.
De altfel, contestatorul, legal citat în fața comisiei de disciplină, a negat că a avut cunoștință despre aceste aspecte, societatea neproducând în cauză probe care să demonstreze contrariul.
Prin urmare, se reține că în ceea ce-l privește pe contestator, la momentul când a părăsit societatea, acesta era îndreptățit să considere că la respectiva adresă urmează să execute o sarcină de serviciu, trasată de către șeful de echipă și încuviințată de către dispecera de serviciu.
Chiar și din declarația numitului, șeful echipei de intervenție al societății intimate, nu rezultă că, contestatorul ar fi avut cunoștință despre caracterul privat al lucrărilor efectuate cu picamerul societății de către echipa de intervenție din care făcea parte și contestatorul, la data de 18.05.2008, la adresa T,-.
Așa fiind, instanța a apreciat că, în cauză nu se poate face aplicarea art.38, pct.8 din Regulamentul de Ordine Interioară al societății, care prevede aplicarea de sancțiuni disciplinare în cazul introducerii sau consumării la locurile de muncă a băuturilor alcoolice, deoarece în chiar referatul nr.6103 din 30.05.2008 care a stat la baza emiterii deciziei contestate se menționează faptul că la testarea alcoolscopică a rezultat faptul că în ceea ce-l privește pe contestator, acesta nu a consumat băuturi alcoolice.
Așa după cum rezultă din întregul material probator, contestatorul a avut convingerea la momentul când a părăsit unitatea, la data de 18.05.2008, deplasându-se la adresa-, T, că urmează să execute o sarcină de serviciu, în calitatea sa de muncitor necalificat, la o lucrare încuviințată de către dispecerul de serviciu.
De altfel, așa după cum rezultă și din răspunsul la interogatoriul dat de către contestator, rezultă fără putință de tăgadă că acesta nu a avut cunoștință despre faptul că lucrarea respectivă nu fusese autorizată de către conducerea societății, contestatorul precizând că abia la momentul efectuării controlului de către directorul tehnic al societății la susmenționata adresă, a aflat de la acesta că nu avea ce să caute acolo echipa de intervenție.
În aceste condiții se apreciază că în speță, contestatorului nu i se pot aplica nici prev.art.38, pct.13, cu rap. la art.40, pct.4 din, acesta nefăcându-se vinovat de executare de lucrări pentru terți, fără comandă și situații întocmite și confirmate în acest sens, de factorii de decizie.
Așa fiind, s-a considerat că în cauză nu pot fi aplicabile nici prev.art.264 al.1 lit.d privind sancționarea cu reducerea salariului în ceea ce-l privește pe contestator, cu 10% pe termen de 3 luni.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
În motivare a arătat următoarele: maistrul a negat în cadrul cercetării disciplinare că ar fi dat dispoziție reclamantului să efectueze lucrarea respectivă; celălalt angajat sancționat, recunoaște în cadrul cercetării disciplinare că lucrarea nu avea legătură cu atribuțiile de serviciu; deși contestatorul a negat în cadrul cercetării disciplinare faptul că ar fi știut că efectua o lucrare ce nu era în folosul societății, probele administrate îi infirmă apărările; față de probele existente, comisia de cercetare a propus sancționarea, propunerea fiind confirmată de conducerea societății care a dispus măsura sancționării.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile art.266 din Codul Muncii și art. 36 și 37 din Regulamentul intern al societății, în ceea ce privește vinovăția angajatului și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat. A mai arătat că nu i s-a întocmit o fișă a postului decât la 23.06.2008, iar în cuprinsul acestuia sarcinile stabilite nu sunt clare. Intimatul reclamant a susținut că a considerat că era vorba de o intervenție pentru remedierea unei avari, astfel cum a considerat și dispecerul societății și nu a făcut decât să execute o sarcină de serviciu dată de șeful de echipă, aflând ulterior de la directorul societății, aflat în control, că nu era vorba de o lucrare efectuată în interesul societății. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În decizia contestată, nr. 390/09.06.2008 s-a reținut în sarcina intimatului abaterea disciplinară constând în executarea unei lucrări neautorizate, în drept fiind indicate prevederile art. 264 al.1 lit. d din Codul Muncii raportat la art. 38 pct. 13 și art. 40 pct. 4 din Regulamentul de Ordine Interioară al societății.
În conformitate cu art. 77 din Codul Muncii urmează a fi analizate doar aceste aspecte reținute în decizia de sancționare.
Prevederile art. 264 al.1 lit. d din Codul Muncii și art. 40 pct. 4 din Regulamentul de Ordine Interioară al societății se referă la sancțiunea aplicabilă, abaterea disciplinară fiind descrisă în art. 38 pct. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al societății.
Din referatul Comisiei de disciplină, nr. 389/09.06.2008, rezultă că fapta imputată intimatului reclamant constă în aceea că în data de 18.05.2008 a executat împreună cu G și o lucrare neautorizată, la imobilul din T,-, în interesul unei persoane fizice, constând în dărâmarea unui zid, folosind unelte ale societății. În ceea ce îl privește pe reclamant, nu s-a constatat că ar fi consumat băuturi alcoolice.
Potrivit art. 263(2) din Codul Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Așadar, reținerea în sarcina unui salariat a săvârșirii unei abateri disciplinare și aplicarea unei sancțiuni disciplinare este condiționată de reținerea vinovăției acestuia.
În cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate reține vinovăția reclamantului în săvârșirea faptei interzise de regulamentul de ordine interioară, în sensul că acesta nu a avut reprezentarea naturii lucrării efectuate, considerând în mod eronat că lucrarea este realizată în desfășurarea unei activități în interesul societății angajatoare.
Astfel, trebuie avut în vedere că intimatul reclamant este angajat ca muncitor necalificat, aflându-se în raporturi de subordonare practic față de toți angajații cu atribuții de coordonare și control iar postul ocupat necesită pregătire profesională și o educație minime (școala generală – conform fișei postului) astfel încât ceilalți angajați, cu o pregătire profesională superioară au cel puțin un ascendent moral față de reclamant.
În aceste condiții, reclamantul a fost indus în eroare cu privire la natura activității pe care urma să o desfășoare.
Astfel, din declarația martorului, șef de formație – șeful echipajului de intervenție, a rezultat că inițiativa desfășurării neautorizate a aparținut lui ce a solicitat permisiunea de a folosi picamerul societății pentru a sparge un zid de beton. Același martor a arătat că deplasarea la lucrare s-a realizat în timpul programului de lucru și a fost consemnată în raportul de tură.
Pe de altă parte, din declarația martorei, dispecer în serviciu în ziua respectivă, rezultă de asemenea că a avut inițiativa desfășurării lucrării, susținând chiar că aceasta ar fi fost dispusă de șeful de secție -. Neputând să verifice informația, martora susține că a crezut aceste afirmații și a fost de acord cu deplasarea celor trei angajați, consemnând deplasarea în registrul ținut.
În sfârșit, martorul, beneficiara lucrării, a confirmat că pentru efectuarea acesteia purtase discuții doar cu.
Mai trebuie avut în vedere că în raportul de tură figurează această lucrare raportată prin formularea: “s-a dus picamerul pe- (au fost trimiși de )”
Așadar, prin faptul că lucrarea s-a făcut în timpul programului de lucru, a fost consemnată în registrul de evidență al dispeceratului și în raportul de tură, a fost inițiată de care a susținut că este dispusă de șeful echipajului de intervenție și a primit un accept inclusiv din partea dispecerului, la rândul său indus în eroare, această lucrare a avut aparența unei lucrări autorizate, efectuate în interesul societății. Având în vedere și pregătirea profesională și experiența reclamantului, rezultă că acesta a fost indus în eroare împrejurările în care s-a ajuns la realizarea lucrării neautorizate.
Astfel, intimatul reclamant nu a avut reprezentarea săvârșirii unei acțiuni contrare regulamentului de ordine interioară ce constituie abatere disciplinară și ca urmare nu este îndeplinită condiția vinovăției impuse de art.263 al.2 din Codul Muncii. De altfel, acesta, și în declarația dată în cursul cercetării disciplinare, deși recunoaște că a participat la realizarea lucrării respective, susține că a fost repartizat la efectuarea lucrării și din cele aflate de la colegi a înțeles că fuseseră trimiși pentru realizarea lucrării de.
Sub aspectul existenței vinovăției intimatului reclamant nu are relevanță că maistrul a negat în cadrul cercetării disciplinare că ar fi dat dispoziție reclamantului să efectueze lucrarea respectivă, aspect de altfel confirmat de probatoriul administrat în cauză, nici faptul că celălalt angajat sancționat, recunoaște în cadrul cercetării disciplinare că lucrarea nu avea legătură cu atribuțiile de serviciu, aspect de altfel recunoscut de intimat în întâmpinare, cu precizarea, însă, că a aflat că lucrarea nu era autorizată ulterior, cu ocazia controlului. Contrar susținerilor recurentei, din probele administrate în cauză, astfel cum s-a arătat, nu rezultă că reclamantul cunoștea faptul că efectua o lucrare ce nu era în folosul societății. De asemenea nu are relevanță împrejurarea că propunerea comisiei de cercetare a fost confirmată de conducerea societății care a dispus măsura sancționării, întrucât potrivit art.287 din Codul Muncii angajatorului îi incumbă sarcina probei, astfel încât trebuie să dovedească existența abaterii disciplinare sub toate elementele constitutive. În cauză, martorii propuși de pârâtă nu au relatat aspecte care să dovedească vinovăția reclamantului. Astfel, martorul e expus aspecte care conduc la concluzia lipsei vinovăției reclamantului iar martorul a relatat numai aspecte referitoare la împrejurările în care a constatat fapta imputată reclamantului, fără relevanță în privința vinovăției acestuia.
În consecință recursul va fi respins ca nefondat.
Se va face aplicarea art.274 cod procedură civilă și va fi obligată recurenta pârâtă la 100 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2136/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant PRIN SINDICATUL LIBER CANAL SA T, cu sediul în T,-, județul
Obligă recurenta pârâtă la 100 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/09.02.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./13.02.2009
