În motivarea hotărârii se arată că în seara de 25.10.2006, întimp ce partea vătămată mergea singur dinspre TG. Mureş spre Corunca, inculpatul l-a atacat din spate, l-a lovit, i-a rupt lănţişorul de aur şi i-a sustras portofelul.
Prin încheierea din data de 5.12.2008, prima instanţă a dispus, pe calea procedurii îndreptării erorii materiale, deducerea reţinerii de 24 de ore din pedeapsa aplicată şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul mureş, solicitând revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată inculpatului prin s.p. 523/21.03.2006 a aceleeaşi instanţe, definitivă prin neapelare, şi adăugarea acestei pedepse la pedeapsa aplicată prin prezenta. .
Analizând apelul declarat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prev art 378 alin 1 Cod procedură penală, instanţa îl consideră fondat, dar pentru următoarele motive:
Hotărârea primei instanţe este criticabilă pentru mai multe motive ţinând de nelegalitatea ei, dintre care cel puţin o parte impun desfiinţarea sa cu trimiterea dosarului spre rejudecare. Astfel:
Dispoziţiile Încheierii din data de 5.12.2008 nu se limitează la îndreptarea unor erori materiale. În realitate, pe această cale instanţa a judecat parte din fondul cauzei : stabilirea pedepsei şi a modalităţii de executare
Prima instanţă a judecat astfel cauza în alt complet decât cel de la dezbateri şi cu nerespectarea dispoziţiilor privind prezenţa inculpatului şi apărătorului acestuia.
Ori, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală instanţa, judecând apelul, admite apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
Potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
În fine, potrivit art. 361 alin. 3 cod procedură penală, apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.
Nu ar fi admisibil ca instanţa de apel să ignore pur şi simplu Încheierea de îndreptare a erorii materiale şi păşească la rejudecarea cauzei, fiindcă în acest fel l-ar lipsi pe inculpat de un grad de jurisdicţie – cel al primei instanţe.
În afară de acestea, prima instanţă a cercetat cauza la toate termenele de judecată în şedinţă publică şi fără citarea autorităţii tutelare, contrar dispoziţiilor speciale din materia procedurii din cauzele cu infractori minori – art. 484, 485 Cod procedură penală. În fine, nu s-a pronunţat asupra cererii Parchetului, formulată încă din Rechizitoriu, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată inculpatului prin s.p. 523/21.03.2006.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală instanţa va admite apelul , va desfiinţa sentinţa şi încheierea atacate şi va dispune trimiterea cauzei primei instanţe, spre rejudecarea ei cu respectarea celor de mai sus.
Având în vedere şi prev. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
