Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul H A, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al.1 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de av. I M – desemnată din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta Parchetului şi apărătorul inculpatului declară că nu au cereri prealabile judecării cauzei.
Raportat la disp. art. 320 ind. 1 Cod pr. penală – instituite prin Legea nr. 202/2010 – instanţa aduce la cunoştinţă inculpatului că, în situaţia în care înţelege să-şi recunoască integral învinuirea adusă prin actul de sesizare şi să solicite ca judecata să se raporteze doar la probele administrate în faza de urmărire penală (probe pe care le cunoaşte şi pe care doreşte să şi le însuşească) , limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă vor fi reduse cu o treime.
Inculpatul H A, personal, declară că înţelege să uzeze de această procedură.
Instanţa procedează la identificarea inculpatului H A, căruia i se aduce la cunoştinţă actul de sesizare a instanţei. Este audiat, apoi, cu privire la învinuirea ce i se aduce , declaraţia lui fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar.
Reprezentanta Parchetului şi apărătorul inculpatului arata ca nu au alte cereri în probaţiune sau excepţii de ridicat.
Instanţa, nemaifiind solicitate alte probe, declara închisă faza de cercetare judecătoreasca şi dispune judecarea cauzei în fond.
În fond, reprezentanta Parchetului cere a se retine în sarcina inculpatului Henteş Andrei săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, faptă pentru care solicita condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare, dat fiind faptul că acesta este recidivist postexecutoriu. Cu obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Apărătoarea inculpatului, av. I M – apărător desemnat din oficiu – solicită, în fond, aplicarea unei pedepse minime faţă de inculpat si reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal cu aplicarea disp. art. 76 lit. “d” Cod penal.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaşte şi regretă sincer comiterea infracţiunii. Lasă soluţia la aprecierea instanţei.
INSTANŢA
Deliberând, constată că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B, înregistrat sub nr. 798 /P/2010 şi la această instanţă sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H A pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al.1 C.penal
În fapt, s-a arătat că, prin rechizitoriul emis de procuror la data de 04.03.2009 în dosarul nr.722/P/207 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S V pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin. (3) C. penal.
S-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei sus arătat că, la data de 21.10.2007, din culpă, în timp ce conducea pe drumul public un moped, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,40 g la mie – proba 1, respectiv 1,25 g la mie – proba 2, ce depăşea limita legală, inculpatul S V a produs un accident rutier, în urma căruia a decedat victima N. M.
Astfel, la data de 21.10.2007, inculpatul S V s-a deplasat de la domiciliul său, din satul C (com. Ş) în localitatea Ş S, pe raza căreia, într-un local a consumat băuturi alcoolice.
Astfel, la data de 21.10.2007, inculpatul S V s-a deplasat de la domiciliul său, din satul C (com. Ş) în localitatea Ş S, pe raza căreia, într-un local a consumat băuturi alcoolice.
Inculpatul a efectuat deplasarea cu un moped tip ATV (proprietate personală), vehicul care nu purta nici un număr de înregistrare. În jurul orelor 19,00, a părăsit localul şi – conducând acelaşi vehicul – a circulat pe direcţia B-B, intenţionând să ajungă în loc. Ş-C.
Inculpatul a efectuat deplasarea cu un moped tip ATV (proprietate personală), vehicul care nu purta nici un număr de înregistrare. În jurul orelor 19,00, a părăsit localul şi – conducând acelaşi vehicul – a circulat pe direcţia B-B, intenţionând să ajungă în loc. Ş-C.
În aceste condiţii, la ieşirea din loc. Ş-S, pe D.N. 17, pe un sector de drum în aliniament, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, după ce a parcurs un traseu sinuos, pe acostamentul din dreapta direcţiei sale de mers şi pe carosabil, inculpatul a surprins-o şi accidentat-o pe carosabil pe numita N M, persoană care se deplasa pe sensul său de mers, însă din direcţia opusă (B-B).
În aceste condiţii, la ieşirea din loc. Ş-S, pe D.N. 17, pe un sector de drum în aliniament, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, după ce a parcurs un traseu sinuos, pe acostamentul din dreapta direcţiei sale de mers şi pe carosabil, inculpatul a surprins-o şi accidentat-o pe carosabil pe numita N M, persoană care se deplasa pe sensul său de mers, însă din direcţia opusă (B-B).
Victima a decedat la data de 26.10.2007, urmare a politraumatismului suferit.
Victima a decedat la data de 26.10.2007, urmare a politraumatismului suferit.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, S V a declarat că, în deplasarea sa spre localitatea Ş-C, a fost depăşit de un autovehicul de mare tonaj (probabil TIR), după care nu şi-a mai amintit nimic, revenindu-şi numai în momentul când a constatat că se afla la S J B. Susţinerea acestuia – în sensul depăşirii de un vehicul de mare tonaj – a fost infirmată, însă, prin declaraţia martorei (oculare) B M.
Nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală de către procuror, întrucât pe parcursul cercetărilor a plecat în S.
S-a mai menţionat în actul de sesizare că, reţinând vinovăţia inculpatului S V pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 178 alin. 3 C. penal, instanţa de fond a dispus – prin Sentinţa Penală nr.88/21.10.2010 din dosarul nr. 355/186/2009 – condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, stabilind – conform art.83 C. penal – un termen de încercare de 5 ani.
Împotriva hotărârii Judecătoriei B, considerând că pedeapsa aplicată – raportat la modul concret de comitere al faptei şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite, dar şi a modalităţii de – este nejustificat de blândă, nefiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. penal, Parchetul de pe lângă Judecătoria B a declarat apel, solicitând executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
La termenul din data de 07.10.2010, în şedinţă publică, în dosarul penal nr.355/186/2009, sub prestare de jurământ, a fost audiat în calitate de martor – la propunerea inculpatului S V – inculpatul din prezenta cauză, H A.
În declaraţia dată, martorul H A a făcut afirmaţii mincinoase, nesincere, în neconcordanţă cu adevărata stare a lucrurilor.
A declarat, prin urmare, că s-a aflat în loc. Ş S, că – din spatele său – pe direcţia B-B, a apărut un TIR care se deplasa cu mare viteză, că a traversat drumul şi că, pe marginea dreaptă a carosabilului, se afla căzută o persoană de sex feminin.
A declarat, prin urmare, că s-a aflat în loc. Ş S, că – din spatele său – pe direcţia B-B, a apărut un TIR care se deplasa cu mare viteză, că a traversat drumul şi că, pe marginea dreaptă a carosabilului, se afla căzută o persoană de sex feminin.
Martorul a mai declarat că: „Am mai văzut, de asemenea, oprit în şanţul din partea dreapta a carosabilului… un ATV, vehicul lângă care căzut se afla şi inculpatul…
Personal apreciez că victima a căzut pe marginea carosabilului, ca urmare a curentului de aer provocat de viteza de deplasare a acelui TIR…
Personal apreciez că victima a căzut pe marginea carosabilului, ca urmare a curentului de aer provocat de viteza de deplasare a acelui TIR…
I-am spus numitului Ţ G despre cele văzute de mine chiar în
I-am spus numitului Ţ G despre cele văzute de mine chiar în
seara producerii incidentului rutier…
seara producerii incidentului rutier…
Nu am observat prezenţa pe carosabil sau pe marginea acestuia a vreunui alt vehicul sau a vreunei alte persoane la data producerii evenimentului rutier…”
Nu am observat prezenţa pe carosabil sau pe marginea acestuia a vreunui alt vehicul sau a vreunei alte persoane la data producerii evenimentului rutier…”
Astfel, prezenţa inculpatului H A – pretins martor al evenimentului rutier – nu a fost expusă şi nici confirmată la urmărirea penală în dosarul nr.722/P/2007 de martora oculară B M şi – pe aceeaşi poziţie categorică – s-a situat martora şi cu ocazia audierilor din prezenta cauză, dar şi la momentul confruntării cu inculpatul.
Prezenţa inculpatului nu a fost semnalată nici de martorul P M (care a ieşit imediat, din vecinătate, la locul comiterii faptei -fil. 39-41 – a cărui confruntare, de asemenea, s-a efectuat cu inculpatul – fil.44-45).
In fine – a mai reţinut organul de urmărire penală – martorul C G (zis “Ţ”) a infirmat susţinerea inculpatului că, în acea seară, a fost la domiciliul său, respectiv că, nici măcar inculpatul H A nu mai era angajat la oile numitului C G din satul Ş S, com. Ş, ci se afla la un cu totul alt loc de muncă, şi anume la martorul L T ( din aprilie 2007 şi până în decembrie 2007), din satul C C ( com. U), a cărei locaţie nu a părăsit-o la data accidentului rutier (21.10.2007).
Inculpatul şi-a susţinut constant nevinovăţia, cu ocazia audierilor din data de 12.11.2010 (fil.25-26) şi 28.12.2010 (fil.23-24), dar şi la momentul efectuării confruntărilor.
A recunoscut, însă, fapta penală comisă şi şi-a asumat vinovăţia cu ocazia audierii de către procuror (fil. 15-22 dosar u.p.) şi a prezentării materialului de urmărire penală (fil. 102).
A învederat că, în faţa instanţei de judecată, a declarat mincinos, conform unei înţelegeri pe care a avut-o cu S V – persoană care i-a făcut şi promisiuni de daruri – şi după cum l-a instruit acesta cu privire la ceea ce trebuia să afirme.
S-a mai arătat în actul de sesizare că inculpatul este recidivist, respectiv că nu este la primul impact cu legea penală, că, deşi nu are un nivel foarte redus de şcolarizare, intelectul său liminar l-a făcut să desconsidere actul de justiţie şi valorile umane pentru favoruri materiale, respectiv „cinste cu alcool” şi suma de 60 lei.
Inculpatul H A a urmărit – în calitate de martor – să creeze condiţii favorabile disculpării inculpatului S V şi înlăturării răspunderii penale a acestuia.
Organul de urmărire penală a mai arătat că inculpatul şi-a retras mărturia mincinoasă dată la instanţă numai în faţa procurorului, respectiv la data de 21.02.2011, după ce s-a pronunţat Sentinţa Penală nr. 88/21.10.2010 de către instanţa de fond, situaţie în care acesta nu mai poate beneficia de cazul de nepedepsire prev.de art. 260 alin.2 Cpenal, urmând ca instanţa să-i reducă doar pedeapsa, conf. art. 76 Cod penal şi a art. 260 alin.3 Cpenal.
Totodată, organul de urmărire penală a mai menţionat că, referitor la persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 45 ani , fiind recidivist postexecutoriu (a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa Penală nr.64/17.02.2005 a Judecătoriei B; a fost arestat la 24.02.2004, liberat condiţionat la data de 08.07.2005, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 230 zile închisoare).
S-a mai menţionat în actul de sesizare că, în ceea ce priveşte infracţiunea de lăsarea fără ajutor prev. şi ped. de art. 315 Cod penal , pentru care faţă de numitul H A s-au efectuat acte premergătoare, această faptă penală nu există, în contextul în care depoziţia pe care a dat-o este una mincinoasă, incidente fiind prev.art. 10 lit. „a” C.pr.penală.
Legal citat şi prezent în instanţă –asistat de apărător din oficiu – inculpatul a recunoscut întru totul învinuirea reţinută în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare.
S-a declarat a fi de acord ca judecata să se raporteze doar la probele administrate în faza de urmărire penală, probe despre care a arătat că le cunoaşte şi pe care şi le-a însuşit.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv:piesele dosarului de urmărire penală (f.1-49), actul de sesizare a instanţei, declaraţia inculpatului (f.115), fişa cazierului judiciar actualizat al inculpatului (f.112), instanţa reţine, în fapt, următoarele:
Prin rechizitoriul emis de către procuror la data de 04.03.2009 în dosarul nr.722/P/207 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S V pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin. (3) C. penal.
S-a reţinut prin respectivul act de sesizare a instanţei sus menţionat că, la data de 21.10.2007, din culpă, în timp ce conducea pe drumul public un moped, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,40 g la mie – proba 1, respectiv 1,25 g la mie – proba 2, ce depăşea limita legală, inculpatul S V a produs un accident rutier, în urma căruia a decedat victima N M.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul S V a declarat că, în deplasarea sa spre localitatea Ş-C, a fost depăşit de un autovehicul de mare tonaj (probabil TIR), după care nu şi-a mai amintit nimic, revenindu-şi numai în momentul când a constatat că se afla la S J B. Susţinerea acestuia – în sensul depăşirii de un vehicul de mare tonaj – a fost infirmată, însă, prin declaraţia martorei oculare B M (inculpatului nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală de către procuror, întrucât pe parcursul cercetărilor a plecat în S).
Instanţa a mai reţinut că, urmare a probatoriului administrat în cauza penală având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă, s-a stabilit vinovăţia inculpatului S V pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 178 alin. 3 C. penal, astfel că, prin Sentinţa Penală nr.88/21.10.2010 pronunţată în dosarul nr. 355/186/2009, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, stabilind – conform art.83 C. penal – un termen de încercare de 5 ani (sentinţă împotriva căreia, considerând că pedeapsa aplicată – raportat la modul concret de comitere al faptei şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite, dar şi a modalităţii de executare – este nejustificat de blândă, nefiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. penal, Parchetul de pe lângă Judecătoria B a declarat apel, solicitând executarea pedepsei în regim privativ de libertate).
Instanţa a mai reţinut că, la termenul de judecată din data de 07.10.2010, în dosarul penal nr.355/186/2009, în şedinţă publică şi sub prestare de jurământ, a fost audiat în calitate de martor – la propunerea inculpatului S V – inculpatul din prezenta cauză, respectiv H A.
În declaraţia dată în calitate de martor, H A a făcut afirmaţii mincinoase, nesincere, în neconcordanţă cu adevărata stare a lucrurilor.
Martorul (inculpatul din prezenta cauză) a mai declarat că: „Am mai văzut, de asemenea, oprit în şanţul din partea dreapta a carosabilului… un ATV, vehicul lângă care căzut se afla şi inculpatul…
Din probatoriul administrat în prezenta cauză – depoziţiile martorilor oculari B M şi P M, confruntările acestora cu inculpatul (fil. fil. 39-41, 44-45) – reiese cu certitudine că prezenţa inculpatului H A – pretins martor al evenimentului rutier – nu a fost expusă, respectiv confirmată în faza de urmărire penală în cadrul dosarului nr.722/P/2007 nici de către de martora oculară B M (pe aceeaşi poziţie categorică, situându-se martora şi cu ocazia audierilor din prezenta cauză, dar şi la momentul confruntării cu inculpatul), şi nici de către martorul P M (persoană care a s-a îndreptat imediat, din vecinătate, spre locul comiterii faptei).
Mai mult decât atât, instanţa reţine că şi martorul C G (zis “Ţ”) a infirmat susţinerea inculpatului – în sensul că, în acea seară, acesta ar fi fost la domiciliul său – respectiv că, nici măcar inculpatul H A nu mai era angajat la oile numitului C G din satul Ş S, com. Ş, ci se afla la un cu totul alt loc de muncă (la martorul L T, începând din aprilie 2007 şi până în decembrie 2007, din satul C C com. U, locaţie pe care nici măcar nu a părăsit-o la data accidentului rutier, 21.10.2007).
Din probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa reţine, totodată, că inculpatul a recunoscut – cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală – faptul că, în faţa instanţei de judecată, a declarat mincinos, conform unei înţelegeri pe care a avut-o cu S V – persoană care i-a făcut şi promisiuni de daruri – şi după cum l-a instruit acesta cu privire la ceea ce trebuia să afirme (fil. 15-22 şi 102).
Prin fapta sa, reiese, că inculpatul H A a urmărit – în calitatea de martor pe care a avut-o – să creeze condiţii favorabile disculpării inculpatului S V şi, implicit, a înlăturării răspunderii penale a acestuia din urmă.
De asemenea, se reţine că inculpatul şi-a retras mărturia mincinoasă dată în faţa instanţei doar la momentul audierii sale în faţa procurorului, respectiv la data de 21.02.2011, după ce s-a pronunţat Sentinţa Penală nr. 88/21.10.2010 de către instanţa de fond.
Trebuie precizat faptul că –raportat la obiectul cauzei – o depoziţie mincinoasă a martorului poate împiedica desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, îndreptând această activitate pe un drum greşit şi – ceea ce este mult mai grav – poate duce la pronunţarea unei soluţii nedrepte.
De asemenea, instanţa reţine că determinarea caracterului esenţial al împrejurării cu privire la care un martor este chestionat, se face prin raportare la obiectul probei, în speţă proba fiind utilă, concludentă, pertinentă şi necesară pentru rezolvarea fondului cauzei.
Raportat la starea de fapt mai sus reţinută – recunoscută de către inculpat şi reieşită din probatoriul administrat de către organul de urmărire penală – instanţa urmează a constata că, în drept, fapta inculpatului H A – săvârşită cu vinovăţie, în forma intenţiei, sub aspectul laturii subiective – de a face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost chestionat în instanţă, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, la data de 7.10.2010, în dosarul penal nr. 355/186/2009 al Judecătoriei B, respectiv de a relata faptele altfel decât le-a perceput în realitate, denaturând în mod deliberat situaţiile şi împrejurările pe care le-a cunoscut (esenţiale pentru soluţionarea justă a cauzei), având ca urmare imediată periclitarea desfăşurării în bune condiţii a actului de înfăptuire a justiţiei, crearea unei stări de pericol de a se pronunţa o soluţie nedreaptă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. „b” Cod penal.
În virtutea textului legal anterior menţionat, a disp. art. 72 Cod penal , a a disp. 320 ind. 1 Cod pr. penală, a art. 76 lit. „e” rap. la art. 260 alin. 3 Cod penal şi a art. 37 lit. „b” rap. la art. 39 alin. 4 Cod penal, îl va condamna pe inculpat pentru comiterea infracţiunii sus menţionate la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului (recidivist postexecutoriu , raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa Penală nr.64/17.02.2005 a Judecătoriei B, fiind arestat la data de 24.02.2004, liberat condiţionat la 8.07.2005 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 230 zile închisoare) şi limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă (reduse cu 1/3, ca urmare a incidenţei disp. art. 320 ind. 1 C.pr. penală).
Va face aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit. „a” Teza II-a şi lit. „b” C.penal.
Văzând şi disp. art. 191 al.1 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Condamnă pe inculpatul H A, zis „A” – fiul lui T şi M, născut la data de 31.08.1965, în B, jud. BN, , îngrijitor animale, studii 8 clase, domiciliat în oraşul B, str. M. K, nr. , jud. BN, recidivist postexecutoriu, CNP – pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod pr. penală, a art. 76 lit. „e” rap. la art. 260 alin. 3 Cod penal şi a art. 37 lit. „b” rap. la art. 39 alin. 4 Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare.
Face aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit. „a” Teza II-a şi lit. „b” C.penal.
Stabileşte în favoarea Baroului BN suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (cuv. av. I M), sumă ce se va plăti din fondul M.J.
Obligă inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţa publică, azi, 09 iunie 2011.
