Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 77/CM
Ședința publică din data de 3 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C, b-dul 1 – 2. nr. 2, – 1,. 2,. 6, județul C, împotriva sentinței civile nr. 917 din 13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ” ” – COMPLEXUL, cu sediul în DJ 3. Km. 23, județul C, având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48247 din 21.11.2008, depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 97473/24.11.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar în copie xerox Decizia nr. 559/2.05.1990 și prezintă instanței registrul în care se află decizia în original pentru a se verifica dacă copia este conformă cu originalul.
Instanța constată conformitatea copiei deciziei nr. 559/2.05.1990 cu originalul acesteia.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la completarea carnetului de muncă prin evidențierea timpului lucrat în condiții deosebite, încadrat în grupa I de muncă, însă instanța de fond a respins acțiunea, motivând că activitatea prestată de reclamantă nu se regăsește în enumerarea limitativă prevăzută de Ordinul nr. 50/1990. Apreciază că motivarea instanței de fond este contrazisă de actele depuse la dosar, respectiv contract de muncă și act adițional (filele 25, 31 și 32 – dosar fond), care cuprind mențiunea că aceasta este încadrată în grupa I de muncă și care nu au fost modificate niciodată. Precizează că reclamanta a lucrat în secția cocsare și că Ordinul nr. 50/1990 în ale cărui anexe nu se regăsește activitatea de primitor-distribuitor, prevede în art. 4, 5 și 6 posibilitatea ca încadrarea în grupele I și II să se facă de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective – nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că funcția de primitor-distribuitor a reclamantei a fost executată în serviciul aprovizionare, magazia secției cocsare, unde atribuțiile principale erau de gestionare a magaziei de materiale și antidot a secției și nu implicau activități de genul celor clasificate în Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, care încadrează în grupa I de muncă activități din sectorul chimic al cocseriei. Mai arată că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta nu a prestat activitate încadrată în grupa I de muncă, astfel cum s-a stabilit prin anexa 2 Ordinului nr. 125/1990, în realitate grupa de muncă în care se încadrează aceasta este grupa a II-
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pârâta ” Rafinărie-Complex ” pentru a fi obligată la completarea carnetului de muncă prin evidențierea timpului lucrat în condiții deosebite, încadrat în grupa I de muncă.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că din anul 1973 lucrat în fostul Combinat Midia iar în perioada 1984-1994 în secția cocsare.
Persoanele care lucrau în această secție erau încadrate în gradul I de muncă și s-a menționat acest lucru în carnetul de muncă ale acestora însă nu și în al reclamantei, astfel încât nu poate solicita pensionarea anticipată.
Prin precizările formulate, a solicitat recunoașterea perioadei lucrată între anii 1984-1994 ca fiind în grupa I de muncă, susținând că există o decizie emisă în anul 1984 prin care se stabilește că aceasta împreună cu alte 3 salariate sunt încadrate în grupa I de muncă.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a fost încadrată inițial ca muncitor necalificat și ulterior ca operator chimist, telefonistă și din 01.04.2981 ca primitor distribuitor în magazia secției cocsare și în raport cu anexa nr. 2 Ordinului nr. 125/1990 salariata nu a prestat o activitate încadrată în grupa I (ci doar în grupa a II-a).
Prin sentința civilă nr. 917/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ” Rafinare”,.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Începând cu data de 19.11.1979, reclamanta a fost angajată la Combinatul Midia în funcția de muncitor necalificat pentru calificare “operator chimist”. La 01.02.1981 a fost schimbată funcția în cea de operator chimist pe care a îndeplinit-o până la 01.04.1981 când a fost încadrată ca primitor distribuitor, pe care a exercitat-o până la încetarea raporturilor de muncă la 18.06.2002.
În carnetul de muncă al reclamantei s-a menționat că perioada lucrată între 19.11.1979 și 31.03.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform nr.HG 559/1990.
Conform deciziilor interne ale pârâtei, reclamanta a prestat de primitor distribuitor în cadrul secției “” serviciul aprovizionare și din mai 1985 în cadrul secției a II-a cocsare (secție în care reclamanta a muncit până la încetarea relațiilor de muncă (fila 35 dosar).
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile prevăzute de anexa 1.
Cum activitatea de primitor distribuitor nu se regăsește în această enumerare limitativă (art. 2 din ordin arătând că beneficiază de încadrarea în grupa I personalul care lucrează efectiv în muncă și activitatea prevăzute la anexa 1) și nici în Ordinul nr. 125/1990, instanța de fond a apreciat că perioada pe care a prestat-o reclamanta în perioada 1984-1994 nu poate fi considerată încadrabilă în grupa I de muncă.
mpotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă care a criticat-o în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată recurenta că în mod greșit i-a fost respinsă cererea deoarece din actele depuse rezultă fără niciun dubiu că activitatea desfășurată la unitatea pârâtă, era încadrată în grupa I de muncă.
În anul 1984 unitatea a emis o decizie prin care s-a stabilit că secția cocsare este încadrată în grupa I dar unitatea a refuzat să prezinte această decizie. Cu toate acestea, edificatoare sunt contractele de muncă în care este făcută această mențiune și care nu au fost modificate niciodată.
Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că recursul trebuie admis și modificată sentința în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
Intimata și-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat deoarece recurenta nu a făcut nicio dovadă privind încadrarea sa în grupa I de muncă.
La cererea instanței, intimata a depus la dosar copia deciziei nr. 559 din 2.05.1990 conformă cu originalul, prezentat instanței spre confruntare, deoarece recurenta a afirmat în cursul procesului, că această decizie cuprinde și secția “cocsare” unde a lucrat aceasta.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și înscrisurile depuse, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamata recurentă pretinde completarea carnetului său de muncă cu mențiunea încadrării în grupa I de muncă pentru perioada 1984-1994 cât a lucrat la secția “cocsare” din cadrul societății intimate, arătând că aceste date sunt menționate în carnetele de muncă ale celorlalte colege.
Din înscrisurile depuse la dosar atât de reclamantă cât și de societatea intimată, instanța reține că funcția deținută de reclamantă în perioada 1984-1994 a fost de “primitor-distribuitor” în cadrul secției “cocsare”.
Potrivit adeverinței nr. 2450/06.09.2007, emisă de angajator, în perioada 19.11.1979-31.03.2001, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, încadrarea făcându-se în baza nr.HG 559/1990 și Ordinului nr. 969/1990, iar timpul lucrat a fost de 100% conform deciziei nr. 559/1990.
În carnetul de muncă este trecută de asemenea, grupa a II-a de muncă pentru perioada de referință.
Încadrarea în grupa I de muncă nu o face angajatorul după simpla sa apreciere ci, este determinată de clasificarea locurilor de muncă astfel cum este făcută prin Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, acte care se referă la alte activități din cadrul secției cocserie decât cea ocupată de reclamantă, respectiv de primitor-distribuitor.
Recurenta a făcut de asemenea, referire la alte trei salariate care au lucrat în aceeași secție, dar verificând cărțile de muncă depuse, se poate observa că acestea aveau alte funcții în cadrul secției, neexistând niciun alt reper pentru a compara situațiile lor cu cea a reclamantei, în afara secției în care acestea lucrau.
În măsura în care actele normative indicate anterior, fac referire laactivitateși nu la secție, atunci nu poate fi pus semnul egalității între toți angajații acelei secții, departajarea putându-se face pe activități chiar în cadrul aceleiași secții.
Având în vedere că nici cu ocazia soluționării recursului, recurenta nu a putut dovedi cele susținute, respectiv existența unei decizii prin care unitatea a inclus și activitatea de primitor-distribuitor, în grupa I de muncă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C, b-dul 1 – 2. nr. 2, – 1,. 2,. 6, județul C, împotriva sentinței civile nr. 917 din 13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ” ” – COMPLEXUL, cu sediul în DJ 3. Km. 23, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.
Jud.fond./
jud.
2 ex./5.03.2009.
