Legea nr. 85/2006, art. 19 alin. (21), art. 22 alin. (2)
Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia. Conţinutul acestui drept procesual este diferit de posibilitatea acordată de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din de formulare a unei cereri de înlocuire a administratorului judiciar.
C.A. Galaţi, dec. corn. nr. 275 din 13 aprilie 2011, nepublicată
Prin sentinţa comercială nr. 323 din 21 februarie 2011 Tribunalul Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de administrativ a respins cererea de înlocuire a administratorului judiciar R.J. I.RU.R.L. formulată de creditorul D.G.F.P. Galaţi; a admis cererea formulată de administratorul judiciar R.J. I.P.U.R.L. al debitoarei SC M. SRL, aflată în procedura generală a insolvenţei şi a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC M. SRL; a constatat încetarea atribuţiilor administratorului judiciar R.J. I.P.U.R.L. Galaţi şi a desemnat ca lichidator provizoriu pe R.J. I.P.U.R.L. Galaţi cu atribuţiile prevăzute de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 85/2006. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că crcditoarea D.G.F.P. Galaţi a solicitat înlocuirea administratorului judiciar care a fost numit de către instanţă prin sentinţa civilă nr. 1173 din 15 noiembrie 2010 cu un alt administrator judiciar, respectiv R.R.P. I.P.U.R.L. Buzău, care a fost selectat la data dc 24 noiembrie 2010 de către Comisia de Selecţie a Practicienilor în din cadrul A.N.A.F. Bucureşti.
O asemenea cerere este nefondată pentru următoarele considerente: potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 „în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice”. S-a reţinut că în speţă, cauza se află după deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei SC M. SRL, timp în care administratorul judiciar nu a prezentat rapoarte pur formale, nu a ignorat hotărârile comitetului creditorilor, nu a imprimat voit şi nejustificat orientarea procedurii, nefiind niciun alt motiv dc înlocuire, că A.N.A.F. Bucureşti nu se poate substitui judecătorului-sindic şi că această cerere, crcditoarea ar fi putut-o formula prin cererea de deschidere a procedurii la data de 20 octombrie 2010.
împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, creditoarea D.G.F.P. Galaţi a declarat recurs, invocând, în esenţă, nelegalitatea sentinţei criticate [art. 304 alin. (1) pct. 7 şi 9 C. proc. civ. raportat la art. 12 şi art. 19
alin. (2) din Legea nr. 85/2006]. In dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susţinut că prima instanţă a aprcciat în mod greşit că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006; că acest temei legal nu a fost invocat, iar creditoarea D.G.F.P. Galaţi nu a adus niciun fel de critică activităţii depuse de administratorul judiciar R.J. I.P.U.R.L.; că temeiul legal al cererii sale l-a constituit textul art. 19 alin. (2) din legea menţionată mai sus, situaţie în care sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea legii [art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.]. Judecătorul-sindic a motivat în mod eronat cererea sa de înlocuire a administratorului judiciar, care trebuia formulată numai prin ccrerea de deschidere a procedurii, având în vedere că Legea nr. 85/2006 menţionează fară echivoc, în art. 19 alin. (2), „creditorii pot decide, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau
ulterior, să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic” şi mai ales art. 19 alin. (2‘): creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fară consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.
Curtea de Apel Galaţi a aprcciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Verificând sentinţa criticată, curtea a constatat că prima instanţă şi-a fundamentat sentinţa recurată pe un alt temei de drept, respectiv textul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, ignorând conţinutul ccrerii introductive formulată de creditoarea D.G.F.P. Galaţi la data de 21 februarie 2011 în care a indicat ca temei de drept textul art. 19 alin. (1) din legea menţionată mai sus. Potrivit art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006 „Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia”. Prin urmare, recurenta-creditoare deţinând o creanţă care îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile legale mai sus-citate, în mod greşit prima instanţă a făcut aplicarea textului art. 22 alin. (2) din aceeaşi lege, referitor la posibilitatea înlocuirii administratorului judiciar.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de creditoare fiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. în referire la art. 304 alin. (1) pct. 7 şi 9 C. proc. civ. a fost admis cu consecinţa modificării în parte a sentinţei criticate în sensul desemnării ca lichidator judiciar a R.R.P. I.P.U.R.L. Buzău.
