Legea nr. 85/2006, art. 2, art. 21 alin. (2)
Actele de îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată, după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor veri-ficându-se implicit prin executarea atribuţiei judecătorului-sindic de a controla activitatea administratorului.
I.C.C.J., s. com., dec. com. nr. 2169 din 29 septembrie 2009,
Reclamanta D.M. a acţionat în judecată pe pârâţii SC C. Târgu Jiu, lichidatorul judiciar BV C. SRL Târgu Jiu şi G.G.D. în contradictoriu cu care a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare şi a contractului autentic de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 2004.
Pârâtul G.G.D. a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat, în calitate de proprietar al apartamentului în discuţie, situat în Târgu Jiu, să se dispună evacuarea din acest apartament a reclamantei şi a toleraţilor, care fac imposibilă folosinţa spaţiului pentru pârâtul-reconvenţional.
Prin sentinţa nr. 118 din 28 septembrie 2007, Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantei şi admiţând cererea reconvenţională a pârâtului a obligat reclamanta D.M. şi pe pârâţii D.N., Ş.M. şi D.L. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâtului-reconvenţional apartamentul ce a făcut obiectul cererii sale. Instanţa a reţinut că pârâtul-reconvenţional a cumpărat în mod legal, prin licitaţie, apartamentul în litigiu, că la momentul organizării licitaţiei şi al vânzării-cumpărării nu s-a dovedit reaua sa crcdinţă în condiţiile art. 1169 C. civ. S-a mai reţinut că administratorul judiciar a respectat dreptul de preempţiune al reclamantei, care deţinea cu chirie din anul 1999 apartamentul, însă aceasta nu şi-a manifestat interesul de a-1 achiziţiona.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins
ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială. împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs susţinând, în esenţă, ca motive de nelegalitate încălcarea Decretului-lege nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992. A precizat că, pe lângă nerespectarea prevederilor din actele normative menţionate, vânzarea spaţiilor ocupate de chiriaşi s-a făcut în scop speculativ, contractul de vânzare-cumpărare având o cauză ilicită şi imorală.
înalta Curte a apreciat că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: reclamanta a solicitat instanţei de fond constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 29 aprilie 2004, ambele acte fiind încheiate în perioada când intimata-pârâtă SC C. Târgu Jiu s-a aflat în procedura reorganizării judiciare, pe baza unui plan de lichidare a unor bunuri din averea acestei pârâte. Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii insolvenţei este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului, aşa încât preocuparea creditorilor de a-şi realiza creanţele este legitimă, neavând caracter speculativ. Apartamentele deţinute de chiriaşi constituie active supuse valorificării, vânzarea realizându-se în condiţiile legii insolvenţei, respectiv direct, când elementele contractului, inclusiv preţul, sunt aprobate de creditori ori la licitaţie. Intimata-pârâtă SC C. Târgu Jiu s-a aflat în reorganizare judiciară pe bază de plan, fiind respectat dreptul de preempţiune al chiriaşilor. Actele contestate sunt încheiate în procedura de executare silită cu acordul creditorilor şi sub controlul judecătorului-sindic, astfel că bunul a ieşit din patrimoniul SC C. Târgu Jiu în acest mod, şi nu printr-un consimţământ liber exprimat de proprietar. Din momentul deschiderii proccdurii insolvenţei, întreaga avere este afectată scopului urmărit de procedură – vânzarea bunurilor ce pot face obiectul executării silite – la un preţ cât mai mare pentru acoperirea pasivului, astfel că, în mod corect,
tribunalul a considerat că Legea nr. 85/1992 şi Decretul-lege nr. 61/1990 nu sunt aplicabile, soluţie menţinută de instanţa de apel. Actele de executare îndeplinite de administratorul judiciar nu pot fi contestate pe cale separată, după închiderea procedurii, chiar dacă se invocă motive de nulitate absolută, validitatea actelor verificându-se implicit prin exercitarea atribuţiei judecătorului-sindic de a controla activitatea administratorului.
