Dosar nr-
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.856/CM
Ședința publică din data de 08 decembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
Grefier – – –
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamantul, domiciliat în comuna Peștera,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1968 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC IMPORT-EXPORT SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 02 decembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 04.12.2008 și la data de 08.12.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
a declarat recurs la 5.02.2008 împotriva sentinței civile nr. 1968 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate.
În fapt;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Import-Export a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 03/15.05.2007, reintegrarea la fostul loc de muncă, restituirea diferenței de salariu de care a fost lipsit, obligarea pârâtei la plata sumei de 6.900 lei reprezentând ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică în perioada mai 2005 – martie 2007, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat faptul că emiterea deciziei contestate nu are la bază o reorganizare efectivă a unității, scopul urmărit de societate fiind acela a-l înlocui pe contestator.
Reclamantul susține că a fost obligat să presteze ore suplimentare sub amenințarea cu concedierea, iar înlăturarea abuzivă din cadrul societății a avut ca efect oprobiul public în cadrul comunității manifestat prin bârfe, glume de prost gust.
În dovedirea susținerilor sale a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
În drept au fost invocate prevederile art. 281 – 291 Codul muncii.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii, sens în care a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul din data de 17.08.2007, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 03/15.05.2007, pronunțându-se în sensul admiterii excepției tardivității capătului de cerere privind anularea deciziei.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1968/07.11.2007 a respins cererea de anulare a deciziei nr. 03/15.05.2007 emisă de intimata Import-Export, promovată de reclamantul în contradictoriu cu Import-Export,ca tardiv formulată.
A respins cererile de reîncadrare în postul deținut anterior concedierii, de plată a diferențelor de salariu, de plată a orelor suplimentare și de plată a daunelor morale formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Import-Export
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Decizia contestată a fost emisă la data de 15.05.2007, iar contestatorul a luat la cunoștință de această decizie la data de 16.05.2007 conform mențiunii nu sunt de acord existentă pe decizie sub semnătura contestatorului ( 6).
Potrivit art. 283 al.1 lit. a din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Din mențiunile existente pe acțiune rezultă că acțiunea a fost depusă la sediul Tribunalului la data de 13.07.2007.
Susținerile reclamantului potrivit cu care contestația a fost expediată prin poștă la data de 15.06.2007 potrivit dovezilor depuse la filele 13 și 14 dosar nu pot fi reținute deoarece pe aceste dovezi nu există nici o mențiune din care să rezulte că a fost expediată pe adresa instanței o acțiune de către apărătorul reclamantului.
Pe aceste dovezi de expediere la rubrica destinatar figurează mențiunea borderou recomandate serie, mențiune care nu este de natură să formeze convingerea instanței că sub această denumire a destinatarului a fost expediată acțiunea către instanță.
În consecință în lipsa unei contradovezi care să ateste că nu data de 13.07.2007 este data depunerii contestației la instanță, urmează a se constata că termenul de 30 de zile prevăzut de articolul mai susmenționat a fost depășit.
Pe fondul cauzei, instanța având în vedere poziția procesuală a părților, a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește capătul de cerere privind reîncadrarea la fostul loc de muncă:
Potrivit art. 10 din Codul muncii contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Între părți au existat raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 883/20.03.2006 ( 7), raporturi care au încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 03/15.05.2007, decizie legală și temeinică, care produce efecte juridice, având în vedere faptul că nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege.
La art. 55 din Codul muncii legiuitorul a stabilit modalitățile de încetare a contractului individual de muncă după cum urmează:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în
condițiile limitativ prevăzute de lege.
Ori în speța de față ne aflăm în situația prevăzută de lit. c, la inițiativa angajatorului prin emiterea deciziei de concediere act juridic care nu a fost anulat și își produce efectele pentru care a fost emis.
În consecință instanța a constatat că efectul încetării raporturilor de muncă are ca punct de pornire data de 01.06.2007 motiv pentru care o reintegrare în locul de muncă anterior în lipsa anulării actului juridic de încetare apare ca nefondată urmând a fi respinsă.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea la drepturile bănești solicitate, instanța reține următoarele:
Prin încheierea contractului individual de muncă părțile au convenit cuantumul salariului cuvenit la suma de 600 lei.
Din analiza coroborată a înscrisurilor depuse de către pârâtă, necontestate de către reclamant, instanța a constatat că potrivit ștatelor de plată reclamantul a fost salarizat conform salariului negociat.
Din analiza pontajelor depuse rezultă că reclamantul a fost pontat pentru o lună întreagă, câte 8 ore pe zi, conform contractului, fără a exista vreo dovadă la efectuarea orelor suplimentare, în perioada aprilie – mai 2007, reclamantul figurând chiar în concediu de odihnă.
Potrivit prevederilor art. 154 al. 1 Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă la care se adaugă sporuri sau ore suplimentare după caz.
Ori, în speța de față instanța a constatat, în lipsa altor dovezi, că salarizarea reclamantului a fost făcută conform contractului individual de muncă la suma de 600 de lei aferentă unui program normal de muncă de 8 ore pe zi, 22 zile pe lună.
În consecință solicitarea reclamantului cu privire la restituirea diferenței de salariu de care a fost lipsit se dovedește a fi neîntemeiată, cum de altfel se dovedește și solicitarea privind plata orelor suplimentare.
Referitor la petitul cererii privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, instanța a apreciat și acest capăt de cerere ca neîntemeiat având în vedere că pârâta nu a abuzat în nici un mod de drepturile conferite de către Codul muncii în ceea ce privește încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ori respectarea sau aplicarea corecte a legislației nu poate constitui un temei pentru acordarea acestor daune morale.
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept reținute întreaga acțiune se dovedește a fi neîntemeiată în ceea ce privește drepturile salariale solicitate, motiv pentru care urmează a fiu respinsă ca atare.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Tribunalul a respins acțiunea reținând în mod eronat că a formulat cererea de anulare a deciziei nr. 3/15.05.2007 tardiv, fără a analiza în mod corect împrejurarea că a adresat instanței două cererii de chemare în judecată cu obiecte distincte, cererii de au fost înregistrate în același dosar, eroarea fiind observată și remediată la termenul din 11.07.2007, când a dispus redistribuirea celei de-a doua cererii.
Soluționarea greșită a acestui capăt de cerere a atras consecințe eronate și cu privire la reintegrarea în muncă.
În referire la capătul de cerere având ca obiect orele suplimentare, deși la pct. 4, pag. 2 din acțiune a solicitat instanței să dispună intimatei depunerea unor înscrisuri (facturi, note de intrare-recepție, foi de parcare, avize de însoțire a mărfii) documente care poartă semnătura recurentului, Tribunalul nu a dispus nici un fel de măsuri.
În drept au fost invocate disp. art. 3041, art. 312, alin. (3) și (5) pr.civ.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate va admite recursul, va casa sentința în întregime și va trimite cauza spre rejudecare pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
La data de 15.06.2007, contestatorul a adresat Tribunalului Constanța două cererii cu obiecte diferite care însă în mod eronat au fost înregistrate în dosarul nr-.
Observând eroarea Tribunalul a dispus la termenul de judecată din 11.07.2007 în dosarul nr- detașarea celei de-a doua cererii de chemare în judecată și înregistrarea ei separată, împrejurare care a determinat formarea dosarului nr-, având ca dată de înregistrare 13.07.2007.
Momentul până la care se calculează termenul de 30 de zile de depunere a contestației prevăzute de art. 268 (5) din Codul muncii este data de 15.06.2007 când au fost înregistrate cele două cererii cu obiecte diferite în dosarul nr-, conform chitanței seria –3 nr. – (pag. 13 dosar Tribunal) și nu 13.07.2007 când urmare distribuirii aleatorii s-a format dosarul de față, cu scopul de a remedia greșeala inițială de înregistrare.
Decizia nr. 3/15.05.2007 a fost comunicată la data de 16.05.2007, astfel că trimiterea contestației la 15.06.2007 prin poștă apare ca fiind realizată în termenul legal prevăzut de art. 268 (5) din Codul muncii.
Urmare a soluționării eronate a acestui capăt de cerere și pretenția referitoare la reîncadrarea în muncă a primit o soluționare greșită.
Soluția este criticabilă și din perspectiva soluționării pretenției având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 6900 lei, reprezentând ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, în perioada mai 2005 – martie 2007 întrucât Tribunalul nu a soluționat pe fond acest capăt de cerere datorită confundării unor elemente de fapt.
Astfel în considerente Tribunalul a motivat în referire la această pretenție că nu există o dovadă de efectuare a orelor suplimentare, în perioada aprilie-mai 2007, concluzie pe care o desprinde din analiza pontajelor, dar nu observă că prin acțiune nu s-au solicitat ore suplimentare aferente perioadeiaprilie – mai 2007ci perioadeimai 2005 – martie 2007.
Soluționarea eronată a acestor capete de cerere impune reluarea considerentelor și cu privire la acordarea daunelor morale din perspectiva disp. art. 289 (1) din Codul muncii astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 237/2007.
Pe cale de consecințăCurtea găsind toate criticile întemeiate va admite recursul și în raport de art. 312 pr.civ. va casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna Peștera,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1968 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC IMPORT-EXPORT SRL, cu sediul în C,-, județul
Casează sentința și trimite cauza în vederea rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
– – – – – –
Ptr.Grefier,
– –
aflată în, semnează
cf. art. 261 (2) pr.civ.
Grefier
Jud. fond – –
Red.jud.dec. -/18.12.2008
Tehnored.gref./2ex./24.12.2008
OMÂNIA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241–; fax: 0241–
————————————————————————————————-
Emisă la data de _____________
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
– Asigurări Sociale și Litigii de Muncă
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință că, urmare dispozițiilor luate de această instanță prin decizia nr. 856/CM de la data de 08 decembrie 2008, în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe recurentul reclamant în contradictoriu cu intimata pârâtă Import-Export C, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 1968 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere, s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării către instanța dumneavoastră.
Vă înaintăm prezentul dosar cusut și numerotat, conținând un nr. de _________file, la care este atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța, conținând un nr. de 55 file.
Președinte de complet, Grefier,
– – –
