Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/CM
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1365/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA, cu sediul în- A, județul T, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prim strigare a cauzei (ora 9,25) se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 56 din 10.11.2008, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat faptul că intimata – pârâtă a depus la dosarul cauzei la data de 06.01.2009 adresa nr.8/05.01.2009, la care a atașat fișa postului consilierului de probleme de Securitate și Sănătatea în muncă, cu specificația că la aliniatul 13 sunt prevăzute îndatoririle de serviciu care țin de testarea personalului din cadrul cu aparatul alcooltest și documentele despre aparatul alcoolmetru.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa intimatei – pârâte.
La a doua strigare a cauzei – orele 9,50, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Apărătorul recurentului – reclamant depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială nr.56/10.11.2008 și un set de înscrisuri, în dublu exemplar.
Instanța constată că înscrisurile depuse de către apărătorul recurentului – reclamant există la dosarul cauzei și consideră că nu mai este necesară comunicarea acestora intimatei -pârâte.
Fiind întrebat, reprezentantul recurentului – reclamant arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere că reprezentantul recurentului – reclamant a arătat că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în te- meiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației.
Precizează apărătorul recurentului – reclamant că instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Mai arată apărătorul recurentului – reclamant că nu există nici un proces verbal prin care să se constate că personalul navigant ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul programului de lucru, cu semnături, cu martori. Nu există nici o probă care să certifice că în ziua de 13.02.2008 consumase băuturi alcoolice, dimpotrivă toți martorii susțin că nu băuse, nu l-a văzut nimeni făcând acest lucru.
Menționează totodată apărătorul recurentului – reclamant că întreaga procedură de concediere a contestatorului este defectuoasă, se bazează pe o singură afirmație fragilă a unui coleg de serviciu. Din de utilizare pentru alcoolmetru digital rezultă că rezultatul măsurării poate fi ușor viciat dacă nu se respectă întocmai procedura de utilizare. Atâta vreme cât cel care îl folosește nu are atestat, atâta vreme cât aparatul nu are verificarea metrologică și nu este omologat, un rezultat al acestuia, doar afirmat de către o persoană necompetentă nu poate fi acceptat ca probă care, practic, a declanșat și acest proces.
Din ansamblul probator nu rezultă că recurentul – reclamant a mai săvârșit abateri disciplinare grave și repetate, așa cum prevede codul muncii, pentru a fi sancționat cu desfacerea contractului de muncă.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata:
Contestatorul a investit Tribunalul Tulcea cu cererea privind anularea dispoziției nr.16/10.03.2008 emisă de T și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
A arătat că, prin dispoziția nr.16/10.03.2008 conducerea Tad ispus încetarea contractului său individual de muncă, începând cu data de 11.03.2008, pe motiv ca la data de 08.02.2008 acesta s-a aflat sub influenta băuturilor alcoolice cu toate ca in urma verificărilor efectuate la acea data a rezultat ca gradul de alcoolemie era neglijabil.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A precizat că, la întoarcerea din misiune, lucrător desemnat cu protecția muncii a efectuat un control cu aparatul etilotest din dotarea, contestatorului care era motorist pe nava iar aparatul etilotest a indicat 0,16 la mie. Rezultatul a fost confirmat și de șef serviciu inspecție și pază.
In urma controlului, responsabil cu protecția muncii în cadrul Taî ntocmit referatul cu nr.2210/15.02.2008 adresat T iar acesta din urmă a desemnat pe consilierul juridic să efectueze cercetarea prealabilă în ceea ce-l privește pe numitul.
În urma cercetării prealabile a rezultat clar și fără echivoc că în data de 13.02.2008 contestatorul – motorist pe nava în timp ce se afla în misiune cu nava a consumat băuturi alcoolice, fapt confirmat de aparatul etilotest și de șef serviciu inspecție și pază care cu ocazia cercetării a informat printr-o declarație că a citit etilotestul acesta indicând o valoare a alcoolemiei de 0,16%
Dealtfel, contestatorul a mai fost sancționat în data de 15.06.2000 prin Decizia T nr.33/15.06.2000, ocazie cu care a fost avertizat ca în cazul în care mai săvârșește o abatere i se va rezilia contractul de muncă.
Prin sentința civilă nr.1365/18 iunie 2008 s-a respins contestația formulată de contestatorul.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin dispoziția nr.16/10.03.2008, intimata a procedat la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu contestatorul, în temeiul art.58 coroborat cu art.61 lit.a) și art.263 (1), art.264 (1) lit.f) și art.268 muncii, începând cu data de 11.03.2008.
Intimata a avut în vedere referatul consilierului desemnat cu securitatea și sănătatea în muncă, raportul privind cercetarea disciplinară prealabilă efectuată în data de 25.02.2008, cu privire la abaterea disciplinară săvârșită de contestator, raport întocmit de consilierul, solicitarea contestatorului de a fi asistat la audierea pentru cercetarea disciplinară prealabilă de un reprezentant al Sindicatului Liber “”.
Analizând declarația nr.2848 întocmită la data de 25.02.2008 de, lucrătorul desemnat cu securitatea și sănătatea în muncă în cadrul T, s-a reținut că la data de 13.02.2008, acesta s-a deplasat la și ulterior, cu nava “” la punctul numit “” situat lacul, ocazie cu care, la sfârșitul misiunii a rămas pe șalupă cu cei doi navigatori ai acesteia, dintre care unul era contestatorul, spre a le face un control cu alcooltestul, avându-l ca martor pe.
În urma controlului efectuat s-a constatat, în ceea ce îl privește pe contestator o alcoolemie de 0,16%o, ocazie cu care acesta a afirmat că a consumat băuturi alcoolice cu o seară înainte.
În nota explicativă dată la data de 25.02.2008 de contestator, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, acesta a precizat că a consumat mai multă bere cu o seară înaintea efectuării controlului cu etilotestul, respectiv în ziua de 12.02.2008, după orele 16,00 și până în jurul orei 23,30, menționând totodată că știa de venirea respectivei delegații, cu 3 zile înainte și că, bănuiește că, deoarece nu a mâncat nimic în dimineața zilei de 13.02.2008, i-a ieșit o alcoolemie de 0,16% la etilotest.
Instanța a reținut totodată că, și în ziua efectuării anchetei disciplinare, au mai fost testate și alte persoane în cazul acestora rezultatul fiind 0,00 la mie și doar în cazul contestatorului rezultatul a fost de 0,06%, aspect consemnat și de către reprezentantul Sindicatului “” prezent la anchetă în nota explicativă nr.2840/25.02.2008.
Din declarația olografă a martorului, cât și din declarația sa dată în calitate de martor, instanța a reținut că acestuia i-au fost prezentate rezultatele controalelor efectuate cu etilotestul în ziua de 13.02.2008 inclusiv în ceea ce îl privește pe contestator care a înregistrat o alcoolemie de 0,16%.
Din declarația martorului s-a reținut că, dealtfel contestatorul consuma des băuturi alcoolice punând în pericol de multe ori nava și viața colegilor de serviciu aflați pe nava pe care acesta își desfășura activitatea.
Deși contestatorul a susținut că nu a mai săvârșit abateri disciplinare, tot ca urmare a consumului excesiv de băuturi alcoolice, acesta a mai fost sancționat cu avertisment prin decizia nr.33/15.06.2000, pe care nu a făcut dovada că ar fi contestat-o, punându-i-se cu acea ocazie în vedere că, la următoarea abatere disciplinară îi va fi desfăcut contractul de muncă.
Conform prevederilor prevederilor Cap.VII.1 lit.d) din Regulamentul de ordine interioară al intimatei “sunt considerate abateri disciplinare:
d) prezentarea la serviciu sub influiența alcoolului sau a drogurilor, precum și introducerea și consumarea băuturilor alcoolice sau a drogurilor în incinta instituției sau la bordul navelor și a celorlalte mijloace de transport din dotare.”
Conf.prev.art.61 lit.a) din codul muncii:
“Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:
a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă aplicabil sau regulamentul intern ca sancțiune disciplinară”.
Față de aceste considerentele și de reglementările legale citate mai sus, instanța a apreciat că decizia de concediere nr.16/10.03.2008 este temeinică și legală, și a respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul contestator care a formulat următoarele critici:
– Instanța a reținut că între părți au existat raporturi de muncă cu toate că angajatorul nu a depus la dosar contractul individual de muncă și nici contractul colectiv de muncă așa cum îl obliga legea și aceasta deoarece respectivele contracte nu există.
– Nu există nici un proces verbal care să constate ca personalul navigant ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul programului de lucru, cu semnături, cu martori și nicio probă care să certifice că în ziua de 13.02.2008 contestatorul consumase băuturi alcoolice, dimpotrivă toți martorii audiați au arătat că acesta nu a fost văzut consumând băuturi alcoolice.
– întreaga procedura de concediere este defectuoasa se bazează doar pe o singura declarație a unui coleg de serviciu.
Singura cursa făcută de contestator în luna fevruarie este in data de 13.02.2008 iar adresa întocmită de ing. datează din 15.02.2008 fără să fie însoțită de un proces verbal prin care să se constate abaterea disciplinara confirmata de un martor.
Mai arata recurentul că deși a solicitat să i se recolteze proba biologică pentru a se îndepărta orice suspiciune, acest lucru nu s-a făcut iar aparatul care a măsurat alcoolemia nu este omologat si nici nu este verificat.
Pentru toate aceste aspecte, recurentul consideră că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului si modificarea acestei sentințe în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Având în vedere susținerile recurentului, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de acesta și a pus în vedere intimatei să depună la dosar copii ale contractului individual de muncă al contestatorului, copie de pe CCM și înscrisuri care să ateste că aparatul alcoolmetru digital folosit în cazul contestatorului este omologat și dacă persoana care l-a folosit are atestat în acest sens.
Intimata a comunicat instanței, la data de 06.01.2008 numai fișa postului consilierului pe probleme de securitate și sănătate în muncă, precizând ca la art. 13 sunt prevăzute îndatoririle de serviciu care țin de testarea personalului din cadrul cu aparatul alcooltest precum si documentele despre acest aparat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constata că recursul este întemeiat.
Așa cum rezultă din decizia nr. 16/10.03.2008 emisa de unitate, în sarcina contestatorului s-a reținut fapta săvârșită de acesta în data de 08.02.2008 și anume că s-a prezentat la bordul navei sub influența băuturilor alcoolice – fapt constatat în urma verificării cu aparatul etilotest de către d-nul.
În aceeași decizie se face referire la data de 15.02.2008 când fapta a fost adusă la cunoștința conducerii societății precum si la data de 25.02.2008 când s-a efectuat cercetarea disciplinara a contestatorului.
La dosarul cauzei, intimata a depus “raportul privind cercetarea disciplinara prealabilă ” încheiat la 27.02.2008, in care se propune desfacerea contractului de muncă al contestatorului.
Această cercetare disciplinară a fost avută în vedere de angajator atunci când a luat măsura desfacerii contractului de muncă, constatând astfel că au fost încălcate prevederile din nr. 8514//19.05.2006, capitolul VII.1, litera “d”.
Verificând faptele care au făcut obiectul cercetării disciplinare a contestatorului, Curtea constată că ceeace s-a cercetat cu această ocazie a fost fapta contestatorului din data de 13.02.2008 și nicidecum fapta din 08.02.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Astfel, cu ocazia cercetării disciplinare s-a analizat referatul întocmit de și înregistrat sub nr. 2210/15.02.2008, referat care face trimitere la 2 controale efectuate in data de 08.02.2008 si 13.02.2008.
În acest referat se arată că în data de 8 februarie s-a efectuat un control pe linie de securitate și sănătate, la cabana din districtul (cu această ocazie nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte de către contestator) iar in data de 13 februarie cu ocazia deplasării cu șalupa “”, s-a constat că atât conducătorul șalupei cât și motoristul (contestatorul) consumaseră băuturi alcoolice.
Așadar, cu toate cădecizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului se bazează pe fapta săvârșita de acesta in data de 08.02.2008,instanța constată că la această dată nu s-a menționat în vreun referat prezența contestatorului la bordul navei sub influența băuturilor alcoolice.
Fapta imputata contestatorului este în realitate săvârșită în data de 13.02.2008 iar cercetarea disciplinară s-a efectuat pentru această faptă, nu pentru cea din 08.02.2008,așa cum este consemnat in “raportul privind cercetarea disciplinară prealabila” încheiat la 27.02.2008.
Prin urmare, pentru fapta reținută în sarcina contestatorului prin decizie, respectiv cea din 08.02.2008, nu există nicio proba care să releve prezența acestuia sub influența băuturilor alcoolice iar cercetarea disciplinară, face trimitere la fapte și declarații care explică evenimentele din 13.02.2008.
Potrivit art.267 alin. 1 din codul muncii “sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsurănu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”
Prin urmare, decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului este nelegala atâta vreme cât la 08.02.2008, contestatorul nu a săvârșit fapta care a constituit temei al acestei masuri iar cea săvârșită în data de 13 februarie, nu a fost luată în calcul la emiterea acestei decizii.
Pentru aceste motive urmează a fi admis recursul și modificată sentința atacată în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr. 16/10.03.2008 emisă de intimată. În raport de soluția pronunțată, instanța apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici cu care recurentul a investit instanța, o astfel de analiză fiind de prisos in condițiile in care impun verificarea unor aspecte care țin de temeinicia măsurii dispusă de unitate.
Potrivit art. 78 codul muncii “in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța va obliga intimata la plata acestor drepturi bănești, începând cu data desfacerii contractului de muncă al contestatorului și până la data pronunțării prezentei decizii, având in vedere că nu s-a solicitat de către contestator reintegrarea in postul deținut anterior iar instanța nu se poate pronunța în lipsa unei astfel de cereri.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată intimata către recurentul contestator la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta atât la instanța de fond cat și in recurs, cheltuieli care reprezintă onorariu avocat, in valoare totala de 1150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1365/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA, cu sediul în- A, județul
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că admite contestația, anulează decizia nr.16/10.03.2008 emisă de intimată.
Obligă intimata către reclamant la plata drepturilor bănești cuvenite de la data desfacerii cărții de muncă până la data pronunțării prezentei decizii.
Obligă intimata către recurentul – reclamant la cheltuieli judiciare în valoare de 1150 RON(fond și recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: Șt.;
Red.dec.-jud.-/28.01.2009
Tehnoredact.-gref.
4 ex./30.01.2009
