Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.33/CM
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta – reclamantă, domiciliată în C,-, -6,.8,.29, împotriva sentinței civile nr.1066/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtăREGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă recurenta – reclamantă, pentru intimata – pârâtă Regia Autonomă de Distribuire a Energiei C, avocat, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
După referatul grefierului de ședință;
Fiind întrebate, părțile precizează că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză, considerând dosarul în stare de judecată.
Instanța, având în vedere precizările părților, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta – reclamantă, având cuvânrul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea contestației formulate.
Precizează recurenta – reclamantă că instanța de fond a realizat o judecată defectuoasă, prin soluționarea defectuoasă a unui întreg set de cauze și motive de nulitate invocate de contestatoare și printr-o greșită identificare a stării de fapt.
Solicită recurenta – reclamantă să se constate că martorii audiați de instanță au precizat că nu au vizitat niciodată biroul recurentei și nu au cunoștință de dotările existente.
Apreciază recurenta – reclamantă că nu s-a pus în aplicare hotărârea judecătorească în conformitate cu legea.
Precizează de asemenea recurenta că nu a refuzat niciodată să-și prezinte apărările și motivațiile, dimpotrivă a făcut-o cum nu se putea mai detaliat, motiv pentru care angajatorul nu era îndreptățit să emită decizia de concediere, ci dimpotrivă avea obligația să se pronunțe asupra apărărilor salariatului.
Apărătorul intimatei – pârâte Regia Autonomă de Distribuire a Energiei C, avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefundat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond.
Apreciază apărătorul intimatei – pârâte că termenul de convocare a contestatoarei este procedural, el realizându-se la data de 16.05.2008 iar pe data de 21.05.2008 s-a emis decizia de concediere. Nu consideră că eroarea materială strecurată ar conduce la o nulitate a deciziei.
Precizează avocat că art. 267 Codul Muncii prevede cauzele de nulitate iar neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinară nu-i dă dreptul acestuia să invoce motive de nulitate.
Solicită apărătorul intimatei – pârâte să se observe că recurenta nu s-a prezentat mai multe zile la serviciu, motivând că biroul nu avea “efectele necesare exercitării calității de director”, fără a se ține seama de faptul că totuși regia are un buget limitat. Dealtfel, martorii audiați în cauză au arătat că directorii se deplasau cu mașina personală.
Având în vedere probatoriul administrat, motivele de recurs, apărătorul intimatei – pârâte solicită respingerea recursului, cu menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în același cuantum cu cel de la fond. Precizează că momentan nu poate depune chitanță onorariu avocat.
Recurenta – reclamantă arată că nu este de acord cu cheltuielile solicitate de apărătorul intimatei – pârâte.
CURT EA:
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata C anularea deciziei nr. 167/30.05.2008 și reintegrarea în funcția deținută anterior -Director Tehnic.
În motivare se arată că decizia a avut la bază exclusiv procesul verbal al comisiei de disciplină din 21.05.2008 despre care contestatoarea a aflat prin adresa de convocare nr.C 5053/15.05.2008 sub termenul de 5 zile prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel național.
Se invocă de asemenea faptul că decizia prevede desfacerea contractului individual de muncă retroactiv, de la data de 21.05.2008, deși nu poate produce efecte retroactiv, ci numai pe viitor.
Contestatoarea invocă propria notificare prin care a informat conducerea intimatei despre posibilele cauze ale absențelor sale viitoare de la locul de muncă, respectiv:- emiterea cu mare întârziere a unei decizii de reintegrare și pur formal,- lipsa efectelor absolut necesare desfășurării activității printre care: – un birou nou impropriu, fără dotarea necesară-calculator, ștampilă, telefon mobil, autoturism, acces la arhivă, la sistemul informatic de înregistrare a datelor, emiterea circularei nr. C 3908/07.04.2008 chiar în ziua reintegrării contestatoarei (07.04.2008) prin care se impunea ca pe orice act al Direcției Tehnice să se afle semnătura redactantului actului, cea a șefului unuia din cele 2 birouri aflate în subordinea contestatoarei și cea a directorului general, nu și cea a contestatoarei – ca șef al direcției.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată deoarece ca urmare a sentinței civile nr. 158/2008, intimata a fost nevoită să modifice atribuțiunile de serviciu ale contestatoarei potrivit noii structuri a direcției tehnice,fișă însușită de contestatoare,conducerea având de rezolvat problema spațiului adecvat desfășurării activității, considerat corespunzător de către intimată și necorespunzător de către contestatoare.
Cu toate acestea, contestatoarea a înțeles să nu se mai prezinte la serviciu timp de 14 zile consecutive deși i s-a pus în vedere că aceasta constituie abatere disciplinară.
În aceste condiții s-a întocmit procesul verbal cu nr. C 4955/12.05.2008, urmare a verificării pontajelor lunii aprilie 2008.
Referitor la nulitatea absolută a deciziei, se arată că pentru cercetarea disciplinară a fost convocată contestatoarea la data de 15.05.2008, referatul având data de 21.05. 2008, în termenul de 5 zile;cu toate că în CCM la nivel național a fost inserată clauză referitoare la acest termen, este tocmai o garanție pentru salariat ca acesta să poată fi în măsură să-și pregătească apărarea.
În speță, salariata nu a dat curs convocării, astfel că cercetarea disciplinară s-a desfășurat în lipsa contestatoarei.
Referitor la neexecutarea contractului de către intimată, se arată că noul birou conținea toate dotările necesare, mai puțin telefon mobil și autoturism alocat personal, cu mențiunea că aceste dotări sunt în limita bugetului regiei, că direcția tehnică are alocate 4 autoturisme, pe care contestatoarea le putea folosi.
În privința circuitului actelor în cadrul regiei, se arată că este atributul exclusiv al angajatorului să stabilească organizarea și funcționarea unității și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu salariaților.
Prin sentința civilă nr.1066/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins contestația formulată de reclamantă ca nefondată și a fost obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 lei către intimată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Decizia prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă a fost emisă în condițiile în care s-a efectuat convocarea contestatoarei pentru cercetarea prealabilă disciplinară pentru data de 15.05 2008, acordându-i-se pentru prezentare termenul de 48 de ore de la primirea adresei cu nr. C 5053, la cercetarea disciplinară, la sediul intimatei, fiind inserată mențiunea conform căreia dacă nu se va prezenta, i se va desface disciplinar contractul de muncă.
Confirmarea de primire a acestei convocări se află depusă la fila 32 dosarului, purtând data de 16.05.2008.
Procesul verbal din data de 21.05.2008 prin care comisia a constatat abaterea disciplinară este întocmit ca urmare a neprezentării contestatoarei la cercetarea disciplinară prealabilă, la un interval de 3 zile de la data primirii confirmării convocării la sediul intimatei, chiar în cuprinsul termenului prevăzut de CCM la nivel național-art.75 alin. 3.
Intimata a acordat contestatoarei posibilitatea de susținere a apărărilor sale referitoare la fapta imputată drept abatere, decizia fiind emisă astfel în condițiile art. 267 din Codul Muncii.
Salariatul nu poate invoca nulitatea deciziei de concediere disciplinară în condițiile în care a fost convocat pentru această cercetare și a refuzat să se prezinte sau să ofere explicații referitoare la fapta sa.
Se apreciază că acest motiv de nulitate nu este fondat deoarece contestatoarea avea latitudinea de a se prezenta în decurs de 48 de ore de la data primirii convocării; în situația dată, termenul de 48 de ore de la primirea convocării era suficient pentru contestatoare să se prezinte la sediul intimatei.
Angajatorul este îndreptățit să emită decizie de concediere în cazul de refuz de prezentare a salariatului la cercetarea prealabilă disciplinară,sau în caz de refuz al salariatului privind prezentarea apărărilor, motivației referitoare la faptă, decizia sa fiind în acest caz valabilă, ca în cazul de speță.
Contestatoarea a invocat neexecutarea contractului de către intimată motivat pe neasigurarea dotărilor absolut necesare desfășurării activității sale.
Din probele administrate s-a constatat că: – s-a oferit contestatoarei un birou – altul decât cel deținut anterior, prezentat în planșa foto de la fila 83, dotat minim; – din adresa cu nr. C 3988/10.04.2008 rezultă răspunsul regiei către contestatoare în sensul că dotările solicitate de aceasta -telefon fix și mobilier corespunzător,urmau să fie instalate la noua locație în cel mai scurt timp.
Despre achiziționarea unui PC s-a comunicat contestatoarei faptul că urma de asemenea să fie achiziționat în raport de resursele bănești disponibile regiei.
Prin aceeași adresă s-a făcut cunoscut contestatoarei faptul că întreg personalul a fost informat asupra reluării activității de către contestatoare în funcția de director tehnic, atribuțiunile sale de serviciu fiind cele din fișa postului, fiind comunicat anexat contestatoarei modul de organizare a celor două birouri din subordine.
Deși martorul a declarat că biroul nu era dotat decât cu o masă de calculator și două scaune, spațiul fiind anterior destinat unui cabinet medical, planșa foto relevă o dotare minimă corespunzătoare din punct de vedere al mobilierului.
Referitor la celelalte dotări, martorul, contrar celor susținute de martorul, relatează că biroul nu era dotat cu telefon fix dar se dăduse dispoziție pentru montarea unui astfel de telefon.
În privința autoturismului pentru deplasări în teren, martorul infirmă aspectele imputate de contestatoare, relatând că direcția tehnică avea alocate 2 autoturisme cu șoferi angajați, deplasarea în teren a directorului tehnic fiind sporadică, cu o frecvență de o deplasare la circa 2 săptămâni, datorită celor doar două lucrări de investiții derulate.
Cele 2 autoturisme nu sunt folosite tot restul săptămânii, 3-4 zile stând în garaj, aspect cunoscut de martor deoarece fost responsabil pe o anumită perioadă de activitatea de parcul auto.
Același martor relatează faptul că deși nu a fost angajată o secretară special pentru contestatoare, aceasta avea posibilitatea de a înregistra documentele emise personal direct la biroul vizat sau la una din cele 4 registraturi.
Deși martorul afirmă că în absența unui calculator contestatoarea se afla în imposibilitatea de a întocmi sau transmite documente sale, cel de al doilea martor – relatează că oricare dintre angajați au un număr și o parolă pe care le pot folosi inclusiv la calculatorul altui coleg datorită rețelei interne existente în cadrul regiei, motiv pentru care susținerile contestatoarei dar și ale martorului în privința autoturismului și a calculatorului,nu vor fi valorificate în ansamblul probator, fiind combătute de relatările celorlalți martori, expuse deja.
Aspectele relatate de martorii și dovedesc faptul că lipsa unui calculator în biroul său, nu o putea plasa pe contestatoare în imposibilitatea desfășurării activității sale, având posibilitatea de a accesa rețeaua internă de informații de un alt calculator de la birourile din subordine; lipsa unui autoturism doar la dispoziția sa nu afecta negativ activitatea, existând cel puțin 2 autoturisme alocate direcției tehnice care puteau fi folosite de contestatoare, exemplificându-se și cazul directorului comercial care de asemenea nu are alocat special un autoturism, în cazuri urgente apelând la cel folosit de direcția pe care o conduce.
Martorul a mai relatat un aspect legat de folosința a 2 telefoane mobile de către contestatoare primite de la serviciu, pe 2 rețele diferite, nepredate la data încetării raporturilor de muncă – dovadă fiind fișa de lichidare, ceea ce demonstrează o situație contrară celei expuse de contestatoare în acțiunea sa, respectiv faptul că încă deține telefoanele inițial primite în virtutea funcției sale.
Din aceste considerente, se apreciază ca nefondată contestația și sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța fondului a realizat o judecată defectuoasă din multe puncte de vedere, aceasta constând atât în erori de tehnică judiciară săvârșite prin nesoluționarea ca atare ori soluționarea vădit greșită a unui întreg set de cauze și motive de nulitate invocate de contestatoare cât și într-o greșită identificare a stării de fapt pe care, deși a studiat-o prin administrarea de probe, în mod inexplicabil a înțeles-o greșit, răstălmăcind-o integral, în ciuda faptului că înseși probele de la dosar scoteau în evidență o situație exact opusă decât cea reținută prin sentință.
Nulitatea cercetării disciplinare – corolar al nulității deciziei de concediere, în condițiile în care actul contestat (de desfacere a contractului de muncă) a fost emis pe baza unei cercetări disciplinare nule.
Contestatoarea a criticat faptul că nu i s-au lăsat la dispoziție cele 5 zile procedurale dintre data recepționării convocatorului pentru cercetarea disciplinară și data la care este chemată prin acel convocator.
Prima instanță a soluționat complet eronat acest prim motiv esențial de nulitate a cercetării disciplinare: încălcarea termenului imperativ prevăzut de CCM, prin care se statuează obligația existenței unui termen minim de 5 zile între data recepționării convocatorului pentru cercetarea disciplinară și data la care cercetatul este chemat pentru aceasta(data prescrisă de convocatorul intimatei pentru realizarea cercetării). În cazul de față, data recepționării convocatorului (recunoscută ca atare inclusiv de intimată și de instanță dar și atestată de dovada poștală) a fost 16.05.2008 iar data pentru care/la care a fost chemată reclamanta pentru realizarea cercetării disciplinare a fost de 19.05.2008.
Teza recurentei – contestatoare este aceea că termenul în discuție este atât unul imperativ cât și unul recunoscut în mod expres cercetatului în scopul asigurării unui interval de timp minim – asigurat pregătirii/organizării apărării sale în perspectiva cercetării disciplinare la care este convocat. La această cauză de nulitate a cercetării și a deciziei de concediere(întocmite pe baza unei asemenea cercetări) instanța nu a făcut nicio referire în sentință și deci nu s-a pronunțat deloc asupra unui temei esențial de drept invocat încă din cererea introductivă.
Al doilea motiv de nulitate a cercetării disciplinare: nepronunțarea în vreun fel (cu prilejul cercetării și/sau prin procesul verbal al comisiei) asupra precizărilor și apărărilor contestatoarei, care deja se aflau în posesia angajatorului.
Atât timp cât în nicun act de cercetare disciplinară și nici în actul final al cercetării (procesul verbal al comisiei) nu există nicio referire la însăși existența apărărilor și mijloacelor sale de probă, cu atât mai puțin a eventualului raționament de respingere a apărărilor, contestatoarea apreciază că cercetarea realizată este complet ineficace, lipsită de obiect, abuzivă și realizată exclusiv formal.
Nulitatea propriu-zisă a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Primul motiv al acestei nulități a deciziei de desfacere a contractului de muncă îl reprezintă încălcarea unui principiu de bază de drept și anume acela al neretroactivității actelor juridice. Actul juridic atacat (decizia de desfacere a contractului de muncă) a fost emis la 30.05.2008, dispunându-se desfacerea contractului de muncă încă din 21.05.2008.
Intimata, sesizând cauza de nulitate a deciziei, întocmește un act modificator din 1.07.2008, pe care îl propune ca probă în instanță, sperând să înlăture astfel efectele nulității astfel generate.
Mai arată recurenta – contestatoare că instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii sale scrise de depunere în original a Registrului de evidență a dispozițiilor emise de Directorul General al.
De asemenea instanța fondului nu s-a pronunțat asupra cererii scrise și motivate de audiere a Șefului Biroului Resurse Umane C, consilierul juridic, persoana care s-a pretins că ar fi realizat un control prin care s-ar fi constatat “eroarea de dată calendaristică” (cea care condusese la întocmirea actului modificator de dată calendaristică a deciziei atacate de concediere.
În litigiile de dreptul muncii sarcina probei revine angajatorului(art. 287 Codul Muncii ). În condițiile în care contestatoarea a acuzat angajatorul de neexecutarea contractului de muncă în mod detaliat, care s-ar fi săvârșit printr-o suită de culpe, acțiuni și inacțiuni foarte explicite, intimata ar fi trebuit că probeze contrariul pentru fiecare dintre ele: a) împiedicarea exercitării atribuției de comandă a Direcției prin interzicerea explicită adresată tuturor subalternilor săi, în sensul de a i se prezenta orice înscris al Direcției spre avizare ori aprobare sub semnătură, lucru realizat prin emiterea în chiar ziua așa zisei reintegrări a circularei /07.04.2008 adresată tuturor subalternilor săi – mijloc de probă asupra căruia, nu se va regăsi în sentință nicio pronunțare din partea instanței fondului și nicio explicație minimă din partea intimatei; b) lipsa tuturor efectelor minim – necesare încă din prima zi de lucru pentru orice angajat, cu atât mai mult pentru un Director Tehnic – autoturismul cu care să se poată inspecta centralele termice și cele 132 de puncte termice amplasate disparat pe întreaga suprafață a orașului, calculator, telefonul, accesul la arhiva Direcției, posibilitatea obținerii și acordării de numere de înregistrare a corespondenței și documentației interne, ștampila, etc.
Consideră recurenta – reclamantă că prima instanță a considerat că nu poate valorifica și acorda credibilitate declarației martorului (propus de contestatoare), apreciind drept credibile relatările celorlalți 2 martori, și.
Eroarea vădită a instanței a constat în încuviințarea mecanică a martorilor propuși de intimată deși aceștia nu aveau calitatea de martori oculari, deși aceștia nu aveau cum să depună o mărturie în cunoștință de cauză(cum s-a și dovedit de altfel)datorită chiar funcțiilor lor deținute în cadrul instituției – angajator, situate în afara Direcției Tehnice, adică în mod evident în afara speței.
Relatările celor 2 martori ai intimatei erau unele pe care în nicun caz instanța fondului nu le-ar fi putut reține în mod normal, ele neputând avea valoarea probatorie atât timp cât în mod expres a consemnat că aceste persoane nu puteau cunoaște în mod direct situația despre care relatau.
În timpul soluționării dosarului, a intervenit o divergență în sânul completului despre al cărei obiect recurenta – contestatoare nu a putut să se informeze de la dosar, în ciuda cererii scrise în acest sens depusă la dosar.
Apreciază recurenta că în astfel de condiții, inclusiv judecata realizată după constituirea completului de divergență nu putea fi decât ilegală, căci nu i se putea cere să pună concluzii asupra unor aspecte necunoscute.
În condițiile în care aceste motivații judiciare nu au apărut la dosar nici măcar odată cu sentința, apreciază recurenta că, pentru nerespectarea prevederilor art. 257 alin.2 Cod procedură civilă, se impune casarea sentinței și în subsidiar rejudecarea cauzei, cu consecința anulării actului contestat.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la nulitatea cercetării disciplinare:
În conformitate cu prevederile art. 267 al.1 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 al.(1) lit.a) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
– alin.(2): În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
– alin.(3). Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.(2) fără motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
– alin.(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Prin adresa nr.5053/15.05.2008 contestatoarea a fost convocată în termen de 48 de ore de la primire să se prezinte la sediul central al regiei, în vederea justificării absenței nemotivate de la program, începând cu data de 22.04.2008(fila 31 dosar fond).
Confirmarea de primire a acestei convocări poartă data de 16.05.2008(fila 32 dosar fond).
Procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare este datat 21.05.2008, deci cu respectarea prevederilor art. 75 al.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Deși contestatoarea a fost convocată legal de către comisia de disciplină pentru a avea posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la absentarea de la locul de muncă începând cu data de 22.04.2008, aceasta nu s-a prezentat la convocare fără nici un motiv obiectiv.
Contestatoarea nu poate invoca nulitatea deciziei de sancționare, deoarece aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, atât timp cât nu a înțeles să se prezinte la convocare și să ofere explicații cu privire la fapta sa.
Dispozițiile art. 267 al.4 și art. 268 al.2 pct.c) din Codul Muncii se referă la apărările pe care salariatul le formulează în timpul cercetării disciplinare, însă contestatoarea nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă.
Cu privire la nulitatea deciziei de sancționare disciplinară, ca urmare a dispunerii desfacerii contractului individual de muncă retroactiv:
Decizia de sancționare disciplinară a fost emisă la 30.05.2008, dispunându-se desfacerea contractului de muncă cu începere din 21.05.2008.
Prin decizia nr.214/1.07.2008 intimata a îndreptat eroarea materială strecurată în decizia contestată, în sensul că data corectă a emiterii actului este 21.05.2008 și nu 30.05.2008 cum din eroare se consemnase inițial.
Oricum, dispoziția de concediere își produce efectele de la data comunicării ei către salariat, în conformitate cu dispozițiile art. 268 al.3 din Codul Muncii.
În analiza acestui motiv de nulitate trebuie reținut și faptul că legea 53/2003 arată în mod expres cauzele de nulitate absolută a deciziei de sancționare, în conținutul art. 268, text în care nu se regăsește acest motiv de nulitate invocat de contestatoare.
Cu privire la greșita soluționare a cererilor privind probatoriul și greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză:
De regulă, dovezile se propun de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Probele nepropuse în condițiile arătate mai sus, nu vor mai putea fi invocate pe parcursul judecății.
Sancțiunea decăderii nu operează în situațiile de excepție prevăzute în art. 138.pr.civ.
Notele scrise depuse la fila 89 din dosarul de fond prin care reclamanta solicită noi probatorii, au fost depuse cu mult după primul termen de înfățișare, când prima instanță era deja în stadiul de administrare a probatoriilor.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, potrivit art. 264 li.f) din Codul Muncii, reținându-se ca abatere acumularea a 14 zile consecutive de absențe nemotivate de la locul de muncă.
Contestatoarea a invocat faptul că lipsa sa de la locul de muncă este complet justificată de neexecutarea contractului de muncă de către intimată, care nu i-a pus la dispoziție mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurentei contestatoare i s-a pus la dispoziție un birou cu dotare minimă corespunzătoare din punct de vedere al mobilierului.
În ceea ce privește solicitarea unui telefon mobil și a unui autoturism de serviciu, din contractul individual de muncă al contestatoarei nu rezultă obligația intimatei de a-i pune acestuia la dispoziție telefon mobil și autoturism de serviciu.
Direcția tehnică condusă de contestatoare dispunea de autoturisme conduse de șoferi angajați, astfel că aceasta putea folosi aceste autoturisme aflate în dotare pentru deplasări în teren.
În ceea ce privește solicitarea unui calculator PC și telefon fix, prin Adresa nr.3988/10.04.2008 intimata i-a adus la cunoștință contestatoarei faptul că acestea urmează a fi instalate în cel mai scurt timp posibil, unitatea PC urmând a fi achiziționată de regie, în funcție de resursele financiare disponibile.
Lipsa unui calculator în biroul său, nu o punea pe contestatoare în imposibilitatea desfășurării activității sale, aceasta având posibilitatea de a accesa rețeaua internă de informații de pe un alt calculator de la birourile din subordine.
Referitor la solicitarea contestatoarei privind preluarea arhivei Direcției tehnice, toate documentele acestei arhive puteau fi studiate la Biroul Tehnic și Biroul de Investiții pe care contestatoarea le avea în subordine.
În cazul în care contestatoarea aprecia că anumiți salariați aflați în subordine nu îi respectau dispozițiile de serviciu, aceasta avea dreptul și obligația să întocmească procese – verbale prin care să aducă la cunoștință conducerii eventuale încălcări de către acești salariați a sarcinilor și atribuțiilor ce le revin.
Referitor la circuitul documentelor, era atributul exclusiv al conducerii să stabilească circuitul actelor interne în cadrul instituției.
În fine, ultimul motiv de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art.257 al.2 pr.civ. Curtea a apreciat că și acest motiv de recurs este nefondat.
Este real faptul că potrivit dispozițiilor legale invocate mai sus, înainte de judecarea divergenței judecătorii trebuie să-și motiveze părerile pe aspectele rămase în divergență, însă absența motivării nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 105 al.2 pr.civ.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada vătămării produse ca urmare a nemotivării opiniilor divergente, Curtea nu poate dispune casarea sentinței recurate pentru motivul invocat.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
Deși intimatul pârât a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a respins această cerere, întrucât nu s-a făcut dovada onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta – reclamantă, domiciliată în C,-, -6,.8,.29, împotriva sentinței civile nr.1066/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtăREGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI, cu sediul în C,-, județul C, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului de obligare a recurentei la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.jud.-/19.02.2009
– gref. –
2 ex./27.02.2009
