Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.103/CM
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de contestatorul, domiciliat în T,-, -.A,. 12, jud. T în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 2216 din 1.10.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea – secția civilă, comercială și de administrativ – în dosarul nr-, având ca obiect conflict de drepturi, repunerea pe rol a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru. După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere cererea formulată de recurentul – reclamant dispune repunerea pe rol a cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Primăria Mun.T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal din 11.09.1998, prin care i-au fost evaluate performanțele profesionale; anularea comunicării nr.16031/10.08.2000; reintegrarea pe funcția de Inspector gradul I, de la data de 01.09.2000, până în luna iunie 2001; obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu de care a fost privat, prin retrogradarea din funcție, pe perioada 01.09.2000 – iunie 2001; obligarea pârâtei la efectuarea rectificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă, în situația admiterii celorlalte capete de cerere; obligarea pârâtei la plata sumei de 33.000 lei RON, cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că de actele contestate a luat cunoștință pe data de 18.03.2008, dată la care a primit carnetul de muncă, contractul de muncă în copie și procesul-verbal de evaluare, anexate adresei nr.9856/17.03.2008.
A menționat reclamantul că, prin procesul-verbal din 11.09.1998 i-a fost evaluată eronat activitatea profesională, aproape la toate criteriile de evaluare, a fost bifată ca un șablon cifra trei, dorindu-se astfel de către conducerea Primăriei T de la acea dată trecerea sa pe o funcție inferioară.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoz.art.74, art.75, art.281 și următoarele din Codul Muncii.
În dovedire, reclamantul a depus în copie la dosarul cauzei: adresa nr.9856/17.03.2008, comunicarea nr.1603/10.08.2000, procesul verbal încheiat la data de 11.09.1998, criteriile de evaluare a performanțelor profesionale individuale; contractul de muncă încheiat în data de 1 iunie 1995, carnetul de muncă, cererea înregistrată sub nr.12500/27.03.2008, precizări,; concluzii scrise; metodologia de aplicare a criteriilor de stabilire a salariului de bază și normele de evaluare a performanțelor profesionale pentru funcționarii publici și extras din carnetul de muncă.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare, adresa nr.21649/3.07.2008; criteriile de evaluare a performanțelor profesionale individuale; contractul individual de muncă al reclamantului; adresa nr.29220/16.09.2008, metodologia de aplicare a criteriilor stabilite a salariului de bază și normele de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru funcționarii publici din structurile administrației publice locale; dispoziția nr.705/14.09.1998, statul de plată pentru luna august 2000, comunicarea nr.1603/10.08.2000.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev.de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că, Legea nr.554/2004 prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Tot prin întâmpinare, s-a invocat și excepția tardivității introducerii cererii privind anularea procesului verbal de evaluare a performanțelor profesionale, precum și anularea comunicării nr.16031 din 10.08.2000 conform prevederilor art.11, alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr. 2216/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -au respins excepțiile ca nefondate și s-a respins acțiunea tot ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Față de excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev.de art.7 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că reclamantului i-au fost evaluate performanțele profesionale la data de 11.09.1998, iar Legea nr.554 din 2 dec.2004 a fost publicată în Of.nr.1154 din 7 dec.2004, urmând să intre în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Of.
Din adresa nr.21649/3.07.2008 rezultă că reclamantul nu a avut calitatea de funcționar public.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere că reclamantul nu putea duce la îndeplinire procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ atâta timp cât acesta a fost evaluat profesional în data de 11.09.1998, iar Legea nr.554 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii cererii, instanța a avut în vedere că Primăria Mun.T nu a făcut dovada comunicării atât a procesului verbal încheiat în data de 11.09.1998, a criteriilor de evaluare a performanțelor profesionale, cât și a comunicării înregistrate sub nr.1603/10.08.2000.
Cu privire la fondul cauzei Tribunalul Tulceaa reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a avut raporturi de muncă cu pârâta începând cu data de 1.06.1995 în funcție de inspector sp.gr.
Din procesul verbal încheiat în data de 11.09.1998 cu ocazia reevaluării salariilor personalului Primăriei Mun.T, în conformitate cu art.24 (2) din Legea nr.154/1998, rezultă că s-au analizat mai întâi resursele financiare prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli alocate cheltuielilor de personal și s-a stabilit că este posibilă reevaluarea salariilor până la finele anului 1998.
Tot din acest proces verbal reiese că după ce s-a stabilit cuantumul mediu posibil de creștere a salariului mediu s-a trecut la evaluarea performanțelor profesionale individuale conform anexei 1 și 2 din normele metodologice de aplicare a criteriilor de stabilire a salariului de bază.
Din copia carnetului de muncă al reclamantului rezultă că acestuia i-a fost reevaluat salariul în data de 1.09.1998, conform art.24 alin.2 din Legea nr.154/1998.
Art.24 alin.2 din Legea nr.154/1998 prevede că: “După aprobarea metodologiei prevăzute la art.12 din prezenta lege și cu respectarea prevederilor alin.(1), se procedează la reevaluarea salariului de bază al fiecărui salariat, pentru primul an de aplicare a legii”.
Ulterior, a fost aprobată metodologia de aplicare a criteriilor de stabilire a salariului de bază și normele de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru funcționarii publici din structurile administrației publice locale.
Prin dispoziția nr.705/14.09.1998 s-a dispus ca începând cu luna septembrie 1998 să se reevalueze salariile personalului primăriei și ale administrației piețelor.
Conform prevederilor Legii nr.154/1998 și a normelor metodologice cu privire la criteriile de stabilire a salariilor de bază, reclamantul a fost reevaluat obținând un punctaj de 33 de puncte din 100 posibile, punctajul obținut fiind echivalent cu treapta a II-a de salarizare.
Art.13 din Legea nr.154/1998 prevede că, “Salariul de bază al unui salariat se reevaluează anual de către angajator, cu respectarea limitelor prevăzute pentru gradul profesional sau treapta profesională în care acesta este încadrat”.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge ca nefondate capetele de cerere privind anularea procesului verbal din 11.09.1998 și a comunicării nr.16031 din 10.08.2000.
Având în vedere punctajul obținut de către reclamant ca urmare a evaluării, nefondate sunt și capetele de cerere privind reintegrarea pe funcția de inspector gradul 1 începând cu data de 1.09.2000 și până în luna iunie 2001 și obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pentru perioada 1.09.2000 – iunie 2001.
În ceea ce privește capătul de cerere privind efectuarea rectificărilor în carnetul de muncă, instanța urmează să-l respingă ca nefondat, având în vedere că au fost respinse ca nefondate primele două capete de cerere, iar în carnetul de muncă al reclamantului a fost operată funcția de inspector gradul 2.
Nefondat este și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 33.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului a arătat următoarele: prima instanță “nu a soluționat capetele de cerere așa cum au fost solicitate, în sensul că a respins nejustificat proba cu martori propusă”, prin care susține că dorea să dovedească caracterul nelegal, netemeinic și discriminatoriu al retrogradării sale, fapt ce justifică o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru administrarea acestei probe. În același sens a arătat că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele să afle adevărul în cauză în exercitarea rolului activ și i-a nesocotit dreptul la apărare și la un proces echitabil. Recurentul a arătat în continuare că în cauză trebuie elucidate următoarele împrejurări de fapt: prin procesul – verbal din 11.09.1998 i-a fost evaluată nelegal și eronat activitatea profesională, prin aceea că aproape la toate criteriile de evaluare a primit nota 3, pentru a fi trecut pe o funcție inferioară, ceea ce s-a întâmplat, fără un motiv plauzibil și fără a exista o decizie a conducerii instituției. Recurentul a susținut că intimata era obligată conform art. 7 din metodologia de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază și normele de evaluare a performanțelor individuale pentru funcționarii publici din structurile administrației publice locale, să procedeze la o evaluare individuală a fiecărui funcționar public în parte și nu global astfel cum s-a procedat. De asemenea, a mai susținut că în conformitate cu art. 8 din aceeași metodologie salariul stabilit conform art. 7 trebuia comunicat în scris fiecărui funcționar care avea dreptul să îl conteste în termen de 3 zile, dispoziție care a fost încălcată de intimată. În sfârșit, recurentul a combătut susținerile intimatei în sensul că ar fi avut cunoștință de diminuarea salariului cu motivarea că ceea ce se contestă este actul administrativ ce i-a fost comunicat în anul 2008 și că situația creată a condus la diminuarea drepturilor sale de pensie.
Intimata a formulat întâmpinare în care a arătat că recursul este nefondat întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a procesului – verbal de evaluare a activității este tardivă iar cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată nu are temei.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurentul susține că prima instanță “nu a soluționat capetele de cerere așa cum au fost solicitate” rezultă din motivarea recursului că în realitate acesta nu critică o eventuală omisiune a Tribunalului Tulcea de a soluționa vreun capăt de cerere ci este nemulțumit de soluția pronunțată raportat la faptul că, în opinia recurentului, instanța de fond ar fi respins în mod nejustificat proba cu martori propusă, prin care susține că dorea să dovedească caracterul nelegal, netemeinic și discriminatoriu al retrogradării sale și nu a stăruit prin toate mijloacele să afle adevărul în cauză în exercitarea rolului activ. În același sens, recurentul critică în continuare calificativele acordate în cadrul activității profesionale, considerând că au fost incorect stabilite.
Față de motivele invocate de recurent, se constată că instanța de fond nu trebuia și nu putea să administreze probatorii în acest sens întrucât dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu presupune posibilitatea contestării în instanță a evaluării cunoștințelor profesionale și a experienței necesare pentru exercitarea unei profesii, putând fi contestate doar iregularitățile în organizarea unei asemenea evaluări. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Van Marle și alții contra -, Curtea a reținut că o evaluare a cunoștințelor și experienței necesare pentru exercitarea unei anumite profesii este asemănătoare unui examen de tip școlar sau universitar și ca urmare nu intră în competența normală a instanțelor, iar garanțiile instituite de art. 6 din Convenție nu vizează acest tip de dispută, nefiind aplicabil în cauză. De asemenea, în cauza Nowicky contra Austria, Curtea a reținut că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în cazul unui litigiu privind procedurile care urmăresc evaluarea cunoștințelor și experienței pentru exercitarea unei profesii iar contestatorul nu se bucură de garanțiile instituite de acest articol ( Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut aceeași concluzii și în cauzele Eisenberg contra la Franța, Juan contra Franței și – Le Bihan contra la Franței).
În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea art. 7 și 8 din metodologia de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază și normele de evaluare a performanțelor individuale pentru funcționarii publici din structurile administrației publice locale, se constată că acest motiv nu are relevanță în soluționarea recursului întrucât acest act normativ nu are incidență în cauză, astfel cum în mod corect a constatat și instanța de fond, la data evaluării recurentul neavând calitatea de funcționar public ci aceea de personal contractual, fiind angajat în baza unui contract individual de muncă – nr. 7293/01.06.1995. De altfel, evaluarea s-a în mod individual, fișa de evaluare întocmită fiind nominală și vizându-l pe recurent. În plus, aspectele privind comunicarea nivelului salariului cuvenit nu au relevanță în cauză sub aspectul valabilității procedurii de evaluare, stabilirea salariului fiind o consecință a acestei proceduri și neputând fi analizată în mod distinct.
Recurentul reclamant nu a invocat alte neregularități ale procedurii de evaluare.
Se mai constată că deși recurentul susține că trecerea sa într-o altă treaptă de salarizare s-a făcut fără a exista o decizie a conducerii instituției, chiar acesta contrazice această afirmație, indicând Dispoziția nr. 705/14.09.2008 prin care s-a făcut această trecere în altă treaptă de salarizare, așa cum rezultă și din adresa nr. 9856/2008 emisă de pârâtă. Reclamantul nu a contestat această dispoziție.
Faptul că prin reducerea salariului recurentului îi sunt afectate în mod implicit și drepturile de nu are relevanță asupra temeiniciei și legalității actelor contestate și deci nici asupra cererilor accesorii.
Deși recurentul susține că instanța de fond i-a nesocotit dreptul la apărare și la un proces echitabil, nu indică în nici un mod în concret în ce manieră s-au produs pretinsele încălcări. Din contextul motivării recursului, rezultă că și sub acest aspect recurentul se referă tot la faptul că prima instanță nu a administrat proba cu martori, motiv analizat anterior și considerat neîntemeiat.
Recurentul nu a invocat alte critici în recurs.
În consecință, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de contestatorul, domiciliat în T,-, -.A,. 12, jud. T în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 2216 din 1.10.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea – secția civilă, comercială și de contencios administrativ – în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: Șt.;
redactat jud. – 17.04.2009
dispozitiv – gref.
2 ex./24.04.2009
