Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 121/CM
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta – reclamantă, domiciliată în Hârșova,-, -.B,.2,.10, județul C, împotriva sentinței civile nr.1528/3.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ȘCOALA GENERALĂ CU CLASELE I-VIII, cu sediul în Hârșova,-, județul C, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta – reclamantă, asistată de avocat A, conform împuternicirii avocațiale din 31.03.2009, depusă la dosarul cauzei, pentru intimata – pârâtă Școala cu Clasele I-VIII, prin reprezentant director -.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că intimata – pârâtă Școala cu clasele I-VIII a depus întâmpinare la dosarul cauzei, fiind comunicat un exemplar recurentei la data de 27.03.2009.
Apărătorul recurentei – reclamante, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să fie admisă contestația și să se anuleze decizia de suspendare a contractului de muncă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră apărătorul recurentei – reclamante că instanța de fond trebuia să explice de ce consideră că s-a respectat prevederea legală, în sensul argumentării logice a respectări prevederilor art. 52 lit.c din codul muncii în ceea ce privește dovada incontestabilă a incompatibilității funcției reclamantei cu fapta pentru care este cercetată.
Apărătorul recurentei – reclamante apreciază că decizia instanței de fond este una netemeinică deoarece nu arată care este argumentul pe care și-a fundamentat concluzia că decizia de suspendare este temeinică și respectă litera legii și solicită instanței de recurs casarea acesteia, iar pe fondul cauzei rejudecând să se constate că decizia de suspendare nu are fundament legal, în sensul că nu se încadrează în prevederile art.52 lit.c) din codul muncii, câtă vreme nu argumentează care sunt motivele pentru care fapta pentru care este cercetată reclamanta o face incompatibilă cu funcția deținută.
Reprezentantul intimatei – pârâte Școala cu clasele I-VIII, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Precizează reprezentantul intimatei – pârâte că, având în vedere funcția deținută de recurentă, respectiv administrator – financiar, precum și atribuțiile postului care implică răspunderea directă asupra activităților financiare contabile ale reclamantei, subsecvent plângerii penale s-a procedat la suspendarea contractului individual de muncă, în vederea protejării intereselor instituției.
Hotărârea instanței de fond este întemeiată legal și a fost dată cu respectarea, interpretarea și aplicarea corectă a legii, susținerile în sens contrar ale recurentei fiind nefondate.
Mai arată reprezentantul intimatei – pârâte că a fost necesară dispunerea suspendării contractului individual de muncă pentru preîntâmpinarea unor fapte similare, precum și în scopul evitării îngreunării activității organelor de cercetare competente. Totodată, precizează că cercetările penale nu au fost definitivate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 02.09.2008, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu pârâta Școala Generală cu clasele I-VIII Hârșova, anularea deciziei nr.242-19.08.2008 prin care contractul său individual de muncă a fost suspendat.
Această decizie a fost emisă motivat de faptul că împotriva contestatoarei a fost formulată o plângere penală a conducătorului școlii, înregistrată la Poliția Hârșova pentru comiterea infracțiunii de falsificare a semnăturii conducătorului școlii și uzul de fals, uzul semnăturii conducătorului școlii.
Contestatoarea apreciază că această decizie nu respectă prevederile art.52 lit. c codul muncii, în sensul dovedirii afirmațiilor privind cercetarea contestatoarei sub aspectul săvârșirii faptelor penale de care se face vinovată.
Se arată că în decizie sunt mențiuni contradictorii și un alt motiv de nulitate îl constituie emiterea în aceeași zi a două decizii cu sancțiuni disciplinare diferite cu aceeași finalitate, cea de a doua decizie poartă nr.241-19.08.2008, rămânând astfel fără obiect.
Intimata, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât conducerea școlii a formulat plângere penală împotriva contestatoarei care a semnat documentul prin care a primit bani (pe care și i-a însușit), fără aprobarea conducerii, bani reprezentând plata orelor suplimentare, apoi instrumente de plată pe care nu există semnătura directorului școlii.
Drept urmare a formulării plângerii penale, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei conform disp. art. 52 codul muncii.
Intimata a menționat că plângerea penală a fost înregistrată cu nr. 362 la data de 09.08.2008 la Poliția Hârșova, cu obiect infracțiunile de fals și uz de fals.
Referitor la cea de a doua decizie, aceasta reprezintă o măsură de precauție a intimatei, fiind emisă la definitivarea cercetării prealabile disciplinare a contestatoarei prin care s-a stabilit vinovăția acesteia.
Prin sentința civilă nr.1528/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins contestația formulată de reclamantă.
Pentru a soluționa astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Contestatoarea a fost angajata intimatei în funcția de administrator financiar, funcție îndeplinită până la data suspendării contractului individual de muncă prin deciziile contestate.
Motivul suspendării acestui contract îl constituie existența unei plângeri penale formulate de intimată prin organele de conducere, pentru comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals, în strânsă legătură cu desfășurarea activității.
Din punct de vedere al legalității, decizia este emisă de organul competent – de conducere al intimatei, în termenul legal, calculat de la data luării la cunoștință a faptelor comise de contestatoare.
Motivele de nulitate invocate de contestatoare vizează de fapt aspecte faptice, existența a două decizii de suspendare, care însă au fost emise
pe aceeași bază, respectiv datorită existenței plângerii penale la Poliția Hârșova, motive care nu se circumscriu celor prevăzute de art. 268 cm. Astfel, nu se poate constata nulitatea absolută a deciziilor emise,fiind la latitudinea angajatorului ca, atunci când angajatul său este cercetat penal, sau este trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, să dispună suspendarea contractului individual de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, aceasta fiind o măsură cu caracter provizoriu.
A permite unui angajat rămânerea în continuare în activitate ar însemna facilitarea și permisiunea comiterii în continuare a unor astfel de fapte.
Norma din art. 52 cm este permisivă în acest sens iar controlul legalității și temeiniciei referindu-se la alte aspecte decât posibilitatea de a dispune suspendarea, la existența plângerii penale, cercetarea penală în sine, sau trimiterea în judecată a salariatului,unica cerință a legiuitorului în acest sens, singura pe care însăși legea o prevede.
Împotriva acestei sentințe, la data de 10 februarie 2009 declarat recurs reclamanta.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Pârâta nu a dovedit că a respectat prevederile art. 52 lit.c din Codul muncii, nedovedind care sunt motivele temeinice care i-au format convingerea fermă că fapta pentru care a formulat plângere penală împotriva recurentei, o face automat și incompatibilă cu locul său de muncă din care a fost suspendată.
Instanța de fond nu a arătat de asemenea care sunt motivațiile pentru care consideră că luarea deciziei de suspendare este întemeiată, de vreme ce nu arată care este dovada că fapta pentru care este cercetată este de natură să o facă automat incompatibilă cu locul de muncă ocupat, așa cum prevede norma din codul muncii. În opinia sa, atât pârâta cât mai ales instanța de judecată trebuia să explice de ce consideră că s-a respectat prevederea legală, în sensul argumentării logice a respectării prevederilor art. 52 lit.c din codul muncii în ceea ce privește dovada incontestabilă a compatibilității funcției sale cu fapta pentru care este cercetată.
În opinia sa legiuitorul a dorit prin intermediul art. 52 lit.c să pună la îndemâna angajatorului un instrument prin care să poată lua unele măsuri de prevenție împotriva unor angajați asupra cărora are suspiciuni argumentate că i-ar produce prejudicii prin intermediul funcției pe care o dețin și nu un instrument prin care să dispună discreționar asupra contractului individual de muncă al unui angajat, de aceea orice decizie luată trebuie argumentată, temeinic motivată și încadrată în lege, pentru ca organele abilitate să îi verifice temeinicia și legalitatea.
Recurenta consideră că decizia este una abuzivă deoarece consideră că este determinată de animozitățile existente între directorul unității școlare și persoana sa, iar directorul profitând de poziția de superior și organ de decizie administrativă a formulat plângere împotriva sa, fără să aibă dovezi întemeiate. Unitatea școlară, prin directoare a arătat în toate documentele depuse în cauză că nu are dovezi că s-ar fi produs vreun prejudiciu unității prin faptele recurentei în legătură cu serviciul și a afirmat că verificarea contabilă efectuată de serviciul intern al Inspectoratului Școlar ar fi arătat că există unele nereguli în compartimentul contabil, fără însă ca acest document s-o incrimineze.
A arătat recurenta că pentru a demonstra faptul că determinarea directoarei de aos uspenda din funcție a fost discreționară, a depus mai multe decizii de suspendare luate într-un timp relativ scurt, decizii la care revine mai târziu și le anulează prin alte decizii, după ce și-a dat seama că nu sunt în conformitate cu legea, aceste decizii fiind depuse ca probe și de către unitatea școlară prin director în cadrul cauzei de față.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.242/19.08.2008 emisă de intimată s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă nr.55/2000 al contestatoarei, încadrată de postul de administrator financiar, în conformitate cu art. 52 lit.c) din codul muncii.
Suspendarea contractului individual de muncă a fost motivată de formularea plângerii penale împotriva contestatoarei pentru săvârșirea faptelor de falsificare a semnăturii directorului unității și pentru uzul de semnătură falsificată, plângere înregistrată la Poliția Hârșova sub nr. 362/08.08.2008.
Potrivit art. 52 lit.c) al.1 din codul muncii: contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
La fila nr.18 din dosarul de fond se află plângerea penală înregistrată sub nr.-/9.08.2008 formulată de directorul intimatei împotriva contestatoarei pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Incompatibilitatea salariatului care a săvârșit fapta penală, cu funcția deținută în cadrul unității rezultă uneori din prevederile legale.
În cazul în care această incompatibilitate nu rezultă din prevederile legale, singurul în drept să aprecieze dacă prin săvârșirea faptei penale salariatul devine incompatibil cu funcția respectivă este angajatorul.
Aprecierea dacă fapta penală este sau nu incompatibilă cu acea funcție se rezolvă de la caz la caz în raport cu atribuțiile de serviciu și răspunderea ce revine celui în cauză.
Raportat la postul ocupat de contestatoare, respectiv de administrator financiar și faptele pentru care s-a formulat plângere penală, respectiv fals material și uz de fals, în mod corect intimata a apreciat incompatibilitatea faptelor sesizate organelor de cercetare penală cu funcția deținută de contestatoare.
În conformitate cu prevederile art. 52 al.2 din Codul muncii atunci când se constată nevinovăția celui în cauză salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că decizia de suspendare a fost emisă ca urmare a animozităților existente între directoarea unității școlare și contestatoare, din probele administrate nu rezultă aceste susțineri ale recurentei.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta – reclamantă, domiciliată în Hârșova,-, -.B,.2,.10, județul C, împotriva sentinței civile nr.1528/3.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ȘCOALA GENERALĂ CU CLASELE I-VIII, cu sediul în Hârșova,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: S;
Red.jud.–/22.04.2009
– gref.
2 ex./29.04.2009
