Legea nr. 85/2006, art. 52, art. 64 alin. (3)
Art. 52 din care prevede că deschiderea procedurii insolvenţei nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţelor sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
în situaţia în care debitoarea datorează despăgubiri ca urmare a folosirii fără drept a unui imobil, fapta săvârşindu-se atât înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, cât şi după aceea, despăgubirile datorate pentru prima perioadă se vor putea compensa cu datorii ale creditorului către debitoare. Despăgubirile datorate pentru cea de a doua perioadă vor trebui, însă, determinate şi înscrise în tabelul suplimentar al creanţelor.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 873 din 7 decembrie 2011,
nepublicată
SC R. SRL, în calitate de creditoare a SC Z. SRL Galaţi, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 310.223,58 lei compusă din: 36.384,58 lei reprezentând contravaloarea facturilor aferente lunilor mai, iunie şi iulie 2009 neachitate de debitoare; 72.194 lei penalităţi de întârziere aferente facturilor pe lunile mai, iunie şi iulie 2009; 185.184 lei echivalentul sumei de 45.000 curo reprezentând despăgubiri pe care debitoarea le datorează ca urmare a folosirii fară drept a imobilului (teren şi construcţii) în perioada august 2009-10 februarie 2011 (data adjudecării construcţiilor de către debitoare); 16.461 lei echivalentul sumei de 4.000 curo reprezentând despăgubiri pentru folosirea terenului în suprafaţă de 1.500 mp după data de 10 februarie 2011.
S-a reţinut că în mod corect a operat compensarea sumelor datorate cu titlu de chirie şi penalităţi de întârziere în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 care prevede că deschiderea procedurii insolvenţei nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţelor sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
în cazul de faţă, creditoare îndreptăţită să invoce compensarea este debitoarea SC Z. SRL Galaţi, avându-se în vedere şi că prin sentinţa comercială nr. 2609 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi ambele societăţi au
fost obligate una faţă de cealaltă la diverse sume de bani fară, însă, ca instanţa să compenseze datoriile până la concurenţa celei mai mici dintre ele.
In ceea ce priveşte celelalte sume solicitate de către creditoarea SC R. SRL a fi înscrise în tabelul de creanţe, s-a reţinut că, în mod greşit, au fost respinse ca nedovedite, soluţie menţinută de judecătorul-sindic prin respingerea contestaţiei la tabelul preliminar. Aceste sume nu au fost solicitate de către creditoare în cadrul dosarului soluţionat de Tribunalul Galaţi şi constau în despăgubiri pe care debitoarea le datorează ca urmare a folosirii fară drept a imobilului (teren şi construcţii) în perioada august 2009-10 februarie 2011, precum şi despăgubiri pentru folosirea terenului în suprafaţă de 1.500 mp după data de 10 februarie 2011. Creditoarea SC R. SRL Galaţi a solicitat aceste sume în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, însă, deoarece debitoarea SC Z. SRL a intrat în procedura insolvenţei, judecarea cauzei a fost suspendată conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care acestea nu sunt stabilite printr-o hotărâre
judecătorească. In conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
Având în vedere că judecătorul-sindic a respins contestaţia ce vizează sumele datorate ulterior rezilierii contractului de subînchiriere, cu motivarea că recurenta nu mai este îndreptăţită să formuleze asemenea cereri, terenul reintrând în proprietatea persoanei fizice V.M., judecătorul a confundat dreptul de proprietate cu dreptul de folosinţă asupra terenului şi construcţiilor de care acesta susţine că a fost privat. Procedând în acest fel, judecătorul a soluţionat cererea fară a intra în cercetarea fondului, nu a motivat sentinţa, nu a reţinut sau înlăturat susţinerile creditorului, dar nici a administratorului judiciar, fiind necesară administrarea de probe noi. Mai mult, despăgubirile nu au fost verificate de administratorul judiciar.
Faţă de cele expuse, a admis recursul conform dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a casat sentinţa nr. 5 din 4 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. S-a dat dispoziţie judecătorului-sindic ca, în rejudecare, să analizeze creanţa şi să stabilească concret situaţia de fapt, avându-se în vedere data rezilierii contractului de închiriere şi până la data invocată de creditoare, să stabilească valoarea lipsei de folosinţă a imobilului (teren şi construcţie) prin raportarea la preţurile practicate pe piaţă la închiriere, avându-se în vedere, separat, teren şi construcţie, precum şi destinaţia acestora.
