Legea nr. 85/2006, art. 71 alin. (2)
în ipoteza în care creanţa creditorului s-ar fi stins, în parte, anterior înregistrării unei cereri de admitere, s-ar justifica înscrierea acestuia în tabelul preliminar numai pentru partea care nu a fost încasată, în caz contrar, se va înscrie întreaga valoare a creanţei creditorului.
Art. 71 alin. (2) din stipulează faptul că un codebitor sau un fideiusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului.
înscrierea în tabel a fideiusorului este condiţionată de naşterea efectivă a dreptului de regres, deoarece numai în această ipoteză va avea loc subrogaţia prin plată. în consecinţă, spre deosebire de regulile generale menţionate de dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, fideiusorul este îndreptăţit la înscrierea în tabel numai cu o creanţă pură şi simplă rezultată din subrogarea sa prin plată în drepturile unui creditor înscris în tabel.
C.A. Craiova, s. com., dec. nr. 219 din 15 februarie 2011,
nepublicată
Prin sentinţa nr. 1523 din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, Secţia comercială a dispus admiterea contestaţiei formulată de B. SA împotriva cererii de înscriere la masa crcdală a F SA şi a respins ccrerca de înscriere
la masa crcdală formulată de accsta. împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea F., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Curtea de Apel Craiova a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: astfel, în analizarea motivelor invocate în cadrul recursului, s-a pornit de la obiectul contestaţiei formulate de B. SA ce a vizat crcanţa F. SA. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 85/2006, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii: curente, scadente, sub condiţie sau în litigiu şi acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. Ca atare, în soluţionarea contestaţiei, instanţa de fond era ţinută să verifice starea patrimonială a debitoarei la data deschiderii procedurii,
respectiv la 5 martie 2009. In cadrul recursului, F. SA, invocând raporturi specifice fidejusiunii, critică neînscrierea creanţei sale în tabelul preliminar al debitoarei, susţinând faptul că după deschiderea procedurii a efectuat plăţi către unele bănci creditoare, iar pentru restul sumelor, în considerarea garanţiilor constituite în favoarea aceloraşi bănci, a solicitat înscrierea în tabelul preliminar sub condiţie.
Curtea a apreciat că, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unei creanţe sub condiţie suspensivă, ci în fapt, se anticipează o eventuală situaţie de subro-gare în drepturile unor creditori ai debitoarei. Astfel, în speţă, nu este vorba despre o creanţă care, în măsura realizării evenimentului de care ar depinde naşterea sa, devenind o creanţă certă, ar determina creşterea pasivului debitoarei, ci reprezintă o ipoteză eventuală de realizare a unei transmisiuni a unei creanţe de la un creditor înscris în tabel la un fidejusor. O eventuală pretenţie a recurentei împotriva debitoarei ar putea rezulta numai ca urmare a exercitării unui drept de regres, respectiv subrogării în drepturile creditorului plătit, având în vedere că în raport de regimul garanţiilor personale, fideiusorul, plătind datoria, se poate întoarce împotriva debitorului, operând o subrogaţie în drepturile creditorului plătit. în art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, se stipulează faptul că în ipoteza în care, înainte de înregistrarea cererii de admitere, creditorul a primit plăţi parţiale de la codebitor sau de la fideiusor, va înscrie creanţa sa în tabelul de creanţă numai pentru partea neîncasată. Analizând stricto sensu textul legal arătat, rezultă că doar în ipoteza în care crcanţa creditorului s-ar fi stins în parte, anterior înregistrării unei cereri de admitere, s-ar justifica înscrierea acestuia în tabelul preliminar numai pentru partea care nu a fost încasată, în caz contrar se va
înscrie întreaga valoare a creanţei creditorului. In speţă, F. SA a efectuat o plată parţială în legătură cu creanţa B. SA la data de 25 mai 2009, după data deschiderii procedurii şi după termenul stabilit pentru depunerea declaraţiilor de creanţă. Ca atare, curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond, constatând faptul că nu existau plăţi anterioare deschiderii procedurii din partea F. SA, a dispus înscricrca B. SA în tabelul preliminar cu cuantumul creanţei existent la data deschiderii procedurii, pornind de la principiul că tabelul preliminar vizează creanţele existente la data deschiderii procedurii.
art. 71 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 stipulează faptul că un codebitor sau un fideiusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului. Analizând textul legal arătat, curtea a constatat că legiuitorul a prevăzut înscrierea în tabelul de creanţe al debitorului numai a fideiusorului plătitor şi numai în limita sumei efectiv plătite. Ca atare, înscrierea în tabel a fideiusorului este condiţionată de naşterea efectivă a dreptului de regres, deoarece numai în această ipoteză va avea loc subrogaţia prin plată. în consecinţă, spre deosebire de regulile generale menţionate de dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 85/2006, fideiusorul este îndreptăţit la înscrierea în tabel numai cu o creanţă pură şi simplă rezultată din subrogarea sa prin plată în drepturile unui creditor înscris în tabel. înscrierea în tabel a fideiusorului intervine doar ca urmare a îndeplinirii condiţiilor subrogaţiei, respectiv plata în locul creditorului integral plătit sau în concurs cu acesta, în ipoteza când are loc o plată parţială.
In concluzie, Legea nr. 85/2006 stabileşte un regim specific în ce priveşte creanţele cu mai mulţi codebitori/fideiusori, astfel că nu a fost reţinută critica recurentei în sensul aplicării regulilor generale prevăzute de art. 64
din lege. In consecinţă, la data deschiderii procedurii nu era născut dreptul de regres al F. SA, încât tabelul preliminar, care cuprinde doar creanţe anterioare deschiderii procedurii, nu putea avea în vedere o subrogare parţială ulterioară. Având în vedere considerentele sus-menţionatc, curtea a apreciat că în mod corect instanţa de fond a considerat că la data deschiderii procedurii nu erau întrunite condiţiile subrogaţiei prin plată, pentru ca F. SA să dobândească calitate procesuală activă şi, implicit, să aibă dreptul la înscrierea unei creanţe în tabelul preliminar.
