Cerere de recomunicare a tabelului preliminar al creanţelor. Lipsa consecinţelor cu privire la termenul de formulare a contestatiilor la tabel
Legea nr. 85/2006, art. 21 alin. (2) şi (3), art. 72 alin. (4), art. 73 alin. (2)
Solicitarea completării raportului privind cauzele şi împrejurările ajungerii debitoarei în stare de reprezintă, în fapt, o contestaţie la acest raport, ce trebuie formulată în termenul de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. (3) din lege.
Contestaţiile la tabelul preliminar trebuie depuse, potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în termen de 5 zile de la publicarea acestuia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. O nouă comunicare a notificării prevăzută de art. 72 alin. (4) din Legea insolvenţei (în condiţiile în care o atare notificare i-a fost transmisă) nu ar fi de natură să repună creditoarea-recurentă în termenul de contestare a tabelului preliminar.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 301 din 20 aprilie 2011, nepublicată
Prin cererea nr. 1070 din 22 februarie 2011, formulată de CI B.D., în calitate de lichidator judiciar al creditorului SC M.P.C. SRL Galaţi, s-a solicitat administratorului judiciar al debitoarei comunicarea tabelului preliminar însoţit de notificarea prevăzută de lege, completarea raportului cauzelor cu rezultatul exerciţiului financiar pentru anul 2007, revenirea de către lichi-
datorul judiciar cu adrese către Primăria Municipiului Tecuci. In motivarea cererilor, creditoarea a invocat următoarea situaţie: referitor la cererea de comunicare a tabelului preliminar şi a notificării prevăzută de lege care să cuprindă motivul pentru care creanţa sa nu a fost înregistrată în cuantumul solicitat, a arătat că deşi este iniţiator al procedurii, nu a fost notificată în condiţiile legii şi nu i-au fost solicitate precizări cu privire la întinderea creanţei potrivit art. 67 alin. (2), după cum nici notificarea cu menţiunea respingerii în parte a creanţei nu a fost comunicată pentru a fi în măsură să conteste în termen legal tabelul preliminar. Cu privire la completarea raportului cauzelor insolvenţei, a arătat că din cuprinsul acestuia a rezultat faptul că raportul a avut la bază acte ale debitorului din anii 2008-2009, deşi analiza trebuia făcută având în vedere şi bilanţul la 31 decembrie 2007, justificat de data deschiderii procedurii. Potrivit declaraţiei bilanţ la 31 decembrie 2007, societatea declara active în patrimoniu, active care în mod cert au fost valorificate după 1 ianuarie 2008.
în vederea analizării situaţiei patrimoniale a debitorului şi a promovării unei eventuale cereri de autorizare, în sensul formulării unei cereri în anulare transferuri, a solicitat administratorului judiciar să pună la dispoziţie corespondenţa purtată cu organul fiscal referitor la bunurile debitorului de la data deschiderii procedurii, ca şi cele înstrăinate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, dar înscrisul nu i-a parvenit. Deoarece Primăria Tecuci a refuzat a-i pune la dispoziţie situaţia bunurilor, solicită ca această instituţie să prezinte un istoric al patrimoniului debitorului înregistrat la organul fiscal de la constituire cu menţionarea datei înregistrării şi a datei scoaterii din evidenţă.
Judecătorul-sindic, prin încheierca din 28 februarie 2011, a respins ca nefondate cererile formulate de creditoarea SC M.P.C. SRL Galaţi, prin lichidator judiciar C.I.I. B.D., în contradictoriu cu debitoarea SC S.P. SRL Tecuci, prin lichidator judiciar L.C. I.P.U.R.L. Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele: din actele anexă la raportul final, depuse de administratorul judiciar la termenul din data de 22 februarie 2011, reiese că tabelul preliminar al creditorilor şi tabelul definitiv au fost comunicate, sub semnătură de primire, d-lui M.C., împuternicit pentru SC M.P.C. SRL Galaţi, împreună cu raportul cauzelor, la data de 24 noiembrie 2010, acte ce au fost publicate la Buletinul procedurilor de insolvenţă şi au fost transmise prin e-mail şi lichidatorului judiciar CI B.D. De asemenea, din raportul de cauze reiese că administratorul judiciar a intrat în posesia actelor debitoarei, a analizat situaţia debitoarei pe o perioadă de 3 ani, respectiv 2008-30 octombrie 2010, când societatea nu a mai desfăşurat activitate, a procedat la notificarea unităţilor bancare, pentru a bloca conturile debitorului, a instituţiilor bugetare pentru a identifica bunuri în patrimoniul acesteia. Creditorii au fost notificaţi conform prevederilor legale, dovezile fiind depuse la dosar. Din răspunsurile primite de la instituţiile bugetare reiese că debitoarea nu deţine bunuri în patrimoniu care să acopere pasivul exigibil al societăţii. Ca atare, a respins cererile creditorului SC M.P.C. SRL Galaţi, prin lichidator judiciar CI B.D., ca nefondate.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea SC M.P.C. SRL Galaţi, prin lichidator judiciar C.I. B.D., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive: instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra celui de al treilea capăt de cerere, referitor la solicitarea adresată Primăriei Municipiului Tecuci de a transmite un istoric privind patrimoniul debitoarei înregistrat la organul fiscal, cu menţionarea datei înregistrării, ca şi datei scoaterii bunurilor debitoarei din evidenţa autorităţii publice locale [art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ]. Cât priveşte soluţia dată primelor două capete de cerere, aceasta este lipsită de temei legal. Astfel, greşit a reţinut instanţa de fond
că recurentei creditoare i s-a comunicat tabelul preliminar şi temeiurile respingerii în parte a creanţei sale. Comunicarea către administratorul special al recurentei-crcditoare nu exonera pe administratorul judiciar al debitoarei SC S.P. SRL Tecuci de a comunica actele lichidatorului judiciar al creditoarei. Pe e-mail s-a comunicat creditoarei-recurente, prin reprezentant legal, doar raportul de activitate, nu şi tabelul preliminar şi temeiurile respingerii parţiale a creanţei. Mai mult, trebuia aşteptat termenul de contestare şi abia ulterior întocmit tabelul definitiv al creanţelor. Ca atare, recurenta apreciază că au fost încălcate prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Cât priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat faptul că în mod greşit judecătorul-sindic a reţinut că raportul cauzal nu se impune a fi completat.
In realitate, prin acest raport trebuia analizat şi ultimul trimestru al anului 2007, pe baza bilanţului la 31 decembrie 2007, câtă vreme există indicii că în acea perioadă s-au înstrăinat mijloace de transport. Ca atare, consideră că au fost încălcate prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: prin cererea formulată la data de 22 februarie 2011, creditoarea SC M.P.C. SRL Galaţi a solicitat comunicarea tabelului preliminar al creanţelor, însoţit de notificarea privind motivele pentru care creanţa i-a fost în parte înlăturată. Această cerere a fost în mod corect respinsă de judecătorul-sindic. Astfel, tabelul preliminar al creanţelor, precum şi motivele respingerii în parte a creanţei acestei crcditoare au fost comunicate creditoarei atât prin administratorul special M.C., împuternicit în acest sens de C.I. B.D., cât şi lichidatorului judiciar, prin poştă electronică (potrivit dovezii de transmitere a e-mailului din 15 noiembrie 2010). De altfel, contestaţiile la tabelul preliminar trebuie depuse, potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în termen de 5 zile de la publicarea acestuia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. în speţă, tabelul preliminar a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 8852 din 12 noiembrie 2010, iar creditoarea este decăzută din dreptul de a mai formula contestaţia prevăzută de lege. O nouă comunicare a notificării prevăzută de art. 72 alin. (4) din Legea insolvenţei (în condiţiile în care o atare notificare i-a fost transmisă) nu ar fi de natură să repună crcditoarea-recurentă în termenul de contestare a tabelului preliminar.
A mai constatat că, prin aceeaşi cerere din 22 februarie 2011, creditoarea a solicitat completarea raportului privind cauzele şi împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvenţă, motivând, în esenţă, că nu a fost analizat şi ultimul trimestru din anul 2007 şi eventualele înstrăinări de bunuri din acea perioadă. In acest sens, a solicitat să se facă demersuri la organul fiscal local, pentru a se transmite un istoric al bunurilor mobile şi imobile supuse impozitării. Instanţa a apreciat că nu este vorba de două capete de cerere diferite, ci toate criticile vizează caracterul incomplet al raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006. Ca atare, este vădit nefondată critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
In speţă, acest raport a fost depus la dosar la data de 16 noiembrie 2010 şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 9702 din 6 decembrie 2010. Deşi legea nu impune, raportul cauzal a fost comunicat şi creditoa-rei-recurente prin lichidatorul judiciar, prin e-mail, la data de 15 noiembrie 2010. Este adevărat că orice creditoare poate contesta conţinutul acestui raport, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, însă contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului [art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ]. Câtă vreme creditoarea-recurentă nu a contestat raportul cauzal în termenul defipt de lege, nu poate solicita după mai multe luni de la depunere (3 luni) completarea acestuia. De altfel, câtă vreme administratorul judiciar, verificând actele şi evidenţele contabile ale debitoarei, nu a constatat existenţa unor acte frauduloase, încheiate de debitor în dauna creditorilor, este obligaţia celui care afirmă că s-ar fi încheiat
astfel de transferuri frauduloase să îşi dovedească afirmaţia. In speţă, sarcina probei revenea creditoarei-recurente, potrivit adagiului onusprobandi incumbit actori.
