Constatarea uneia sau mai multor împrejurări de natura celor enumerate la art. 74 C.pen. nu conduce în mod automat la considerarea lor ca circumstanţe atenuante, ci ele trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
In speţă, împrejurarea că prejudiciul cauzat prin infracţiune a fost recuperat nu poate fi reţinută ca o circumstanţă atenuantă deoarece recuperarea prejudiciului nu se datorează stăruinţei depuse de inculpat ci diligenţei organelor de poliţie care l-au reţinut pe acesta imediat după săvârşirea infracţiunii şi au restituit părţii vătămate bunurile sustrase.
Nici recunoaşterea de către inculpat a săvârşirii faptei nu are semnificaţia unei circumstanţe atenuante judiciare, în condiţiile în care acesta, fiind prins în timp ce transporta bunurile sustrase, a fost pus în faţa unor dovezi incontestabile de vinovăţie.
Reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare este nejustificată şi în raport cu împrejurarea că acesta este recidivist, fiind cqndamnat de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt şi violare de domiciliu, precum şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol.
In consecinţă, critica formulată de Parchetul de pe lângă Tribunaltii Vrancea prin motivele de recurs este întemeiată.
întrucât prima instanţă a efectuat o judicioasă individualizare a pedepsei, ţinând cont de toate criteriile prev. de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), s-a admis
recursul declarat de Parchet, a fost casată decizia penală nr. 125/ 24.02.2003 a Tribunalului Vrancea şi a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică sentinţa penală nr. 2853/25.11.2002 a Judecătoriei Focşani.
(decizia penală nr. 416/R/09.05.2003)
