Prin cererea introdusă la aceasta instanţă, contestatorul GI a contestat, în contradictoriu cu intimata DA, executarea silită în urma căreia a fost evacuat din imobilul .
În motivarea contestaţiei, contestatorul a învederat instanţei că, în baza unei hotărâri judecătoreşti din anul 1988, intimata a obţinut evacuarea sa din imobil, cu încălcarea flagrantă a legii, respectiv art. 405 şi art. 387-388 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea judecătorească nu a fost pusă în in termen de 3 ani, împlinindu-se astfel termenul de prescripţie privind punerea în executare silită. În acest mod, hotărârea şi-a pierdut puterea de lucru judecat.
A mai arătat că, la momentul evacuării sale, s-a întocmit un proces – verbal, în care intimata şi-a luat obligaţia să îi cumpere o garsonieră. Deşi la 11.07.2008 s-a deplasat la o agenţie imobiliară pentru a întocmi formele notariale, contestatorul a refuzat, întrucât intimata voia să fie introdusă în act nepoata ei.
A precizat contestatorul că, hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost dată cu nerespectarea legii şi a Constituţiei României.
Contestaţia la executare a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei conform chitanţei şi s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei fotocopia procesului verbal de executare, întocmit de judecătoresc PA.
Intimata DA nu a formulat întâmpinare.
În temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă cu referire la art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă, instanţa a dispus ataşarea dosarului execuţional al BIEJ PA şi a dosarului de fond al Judecătoriei Buzău.
Prin sentinţa civilă, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestator.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut faptul că hotărârea judecătorească ce a constituit titlu executoriu – sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău – a devenit irevocabilă la 31.01.2006, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 10.10.2007, fiind introdusă astfel în termenul de prescripţie.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs contestatorul, iar prin decizia civilă pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia civilă, acesta a fost admis, sentinţa casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru a se pronunţa pe obiectul dedus judecăţii.
Instanţa de recurs a reţinut că, din cererea introductivă a rezultat că s-a solicitat pronunţarea cu privire la tranzacţia pe care părţile au încheiat-o cu ocazia întocmirii procesului – verbal de executare din 31.10.2007, acesta fiind cadrul procesual determinat de parte, în limita căruia instanţa trebuia să se pronunţe.
Ca urmare a acestei soluţii, dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Buzău.
Cu ocazia rejudecării cauzei, intimata DA a înaintat la dosar precizări scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii contestatorului, având în vedere că la data de 23.07.2008 a constituit un uzufruct viager în favoarea acestuia, într-o garsonieră pe care i-a şi mobilat-o. A arătat că a vrut să facă un act de vânzare –cumpărare cu nepoata ei, însă contestatorul a respins respectiva propunere.
În dovedire, intimata a depus, în fotocopie, actul de constituire a uzufructului viager, autentificat notarial.
Contestatorul a depus, la termenul de judecată din 20.02.2009, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a reiterat cele invocate în cererea de chemare în judecată, în sensul că a fost evacuat din în urma unei hotărâri din anul 1987, printr-un răspuns al C.S.M. comunicându-i-se că nu poate fi evacuat. A invocat încălcarea prevederilor art. 387, art. 388 şi art. 405 C. pr. civ., întrucât hotărârea, pusă în executare, era prescrisă de 18 ani. De asemenea, contestatorul a făcut referire la raporturile patrimoniale existente cu intimata pe timpul căsătoriei cu aceasta, indicând diverse bunuri despre care a susţinut că ar fi fost dobândite de el. A arătat şi faptul că intimata a dat declaraţii mincinoase la organele de poliţie, iar prin evacuarea sa cu încălcarea dispoziţiilor legale, contestatorul a fost prejudiciat de sume mari de bani.
În probaţiune, contestatorul a depus, în fotocopii, note scrise în dosarul, declaraţii din 19.03.2004 şi 22.03.2004, extras din Ziarul Opinia cu articolul „IG îi pune întrebări fostei concubine”, adresa, adresa, în numele lui GA, nesemnat, încheiere de autentificare, declaraţie de martor din dosarul, notele de concluzii din dosarul şi decizia civilă.
Tot la termenul de judecată din 20.02.2009 contestatorul a invocat în faţa instanţei excepţia prescripţiei executării silite, care, în temeiul art. 137 alin. 2 C. pr.civ., a fost unită cu fondul cauzei.
Pentru termenul de judecată din 27.02.2009, când a fost amânată pronunţarea soluţiei, contestatorul a depus concluzii scrise, în care a arătat că în mod eronat s-a reţinut că judecata se face în primă instanţă şi că amânarea pronunţării s-a făcut fără a avea loc dezbaterile. Totodată, a arătat că, în susţinerea cererii sale, a invocat prevederile art. 392 alin. 3 C. pr. pen., iar nu ale C. pr. civ.
La rândul său, intimata DA a depus concluzii scrise, personal şi prin avocat. În cele depuse personal, a solicitat respingerea cererii, întrucât ea nu a fost obligată prin nicio hotărâre judecătorească să achiziţioneze lui GI o garsonieră. A arătat că imobilul a fost cumpărată de ea personal, iar contestatarului i-a atribuit un uzufruct viager într-o garsonieră. A ataşat la concluzii, în fotocopii, adresa C.S.M. şi decizia a Curţii de Apel Ploieşti.
În concluziile depuse prin avocat, intimata a arătat că, deşi prin decizia din 19.12.2008, instanţa de recurs a trimis cauza în rejudecare cu privire la tranzacţia din procesul verbal de la 31.10.2007, în precizările orale, contestatorul a reiterat nelegalităţile privind executarea unei sentinţe peste termenul de prescripţie în materia executării silite, neinvocând un alt obiect al cererii, în sensul pronunţării unei hotărâri cu privire la drepturile pretinse a fi dobândite prin respectiva tranzacţie. De asemenea, instanţa de executare a reţinut că cererea de executare silită a fost formulată în perioada de 3 ani, contestatorul neinvocând alte aspecte de nulitate a executării.
Analizând prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate şi înscrisurilor depuse, în urma rejudecării, instanţa reţine următoarele:
Cu privire la excepţia prescripţiei executării silite, invocată de contestator, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
În acest sens, conform art. 405 alin. 1 C. pr. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, alin. 2 prevăzând că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.
De asemenea, conform art. 374 alin. 1 hotărârea judecătorească se execută numai dacă este învestită cu formulă executorie, iar art. 376 alin. 1 prevede că se învestesc cu această formulă hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile.
Conform art. 377 alin. 1 pct. 2 sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanţă, chiar atacate cu apel, dacă cererea de apel a fost respinsă sau anulată.
Examinând actele existente în dosarul de executare silită, instanţa constată că titlul executoriu avut în vedere de judecătoresc, la solicitarea intimatei, a fost sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău.
Ori, din dosarul de fond, reiese că, prin această hotărâre, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta DA în contradictoriu cu pârâtul GI şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul GI a declarat apel, ce a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Civilă, prin decizia pronunţată în dosarul.
Împotriva acestei decizii, pârâtul GI a declarat recurs, ce a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Civilă, prin decizia, pronunţată în dosarul …..
Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că, pentru intimata DA, dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile s-a născut la data de 05.11.2004, atunci când respectiva hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtului GI, conform deciziei.
Din cererea de executare silită ( fila … din dosarul de executare) rezultă că aceasta a fost formulată de către intimată la data de 10.10.2007, deci în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut pentru pornirea executării silite.
Cu privire la susţinerile contestatorului, conform cărora executarea era prescrisă de 18 ani, instanţa reţine că acesta se află în eroare cu privire la titlul executoriu ce a fost pus în executare.
În acest sens, aşa după cum reiese din toate actele dosarului de executare silită, titlul executoriu ce a fost avut în vedere a fost sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău.
Ori, contestatorul GI consideră, în mod eronat, că a fost evacuat în baza sentinţei civile, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul . Că nu acesta a fost titlul executoriu avut în vedere de executorul judecătoresc reiese fără nici un dubiu din dosarul de executare silită menţionat mai sus.
Faţă de aceste aspecte, constatând că intimata DA şi-a exercitat dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile, în termenul de 3 ani de la naşterea acestui drept, instanţa va respinge excepţia prescripţiei executării silite, invocată de contestator, ca neîntemeiată.
Cu prvire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Din analiza motivelor de fapt şi temeiurilor de drept ( art. 387, art. 388 şi art. 405 C. pr. civ. ) invocate de contestator de-a lungul procesului, reiese că acesta a considerat că executarea silită s-a făcut cu încălcarea legii, din două motive – faptul că s-a pus în executare o hotărâre judecătorească fără a se ţine cont că dreptul de a cere executarea silită era prescris şi faptul că intimata DA nu a respectat obligaţia asumată prin tranzacţia încheiată în faţa executorului judecătoresc şi consemnată în cuprinsul procesului verbal, de a îi achiziţiona o garsonieră care să fie proprietatea exclusivă a acestuia.
Cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa a analizat acest aspect mai sus, respingând excepţia astfel invocată. În plus, instanţa mai reţine şi faptul că un astfel de motiv de contestaţie priveşte executarea însăşi, iar conform art. 401 alin. 1 lit. c C. pr. civ., el trebuia invocat în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a primit somaţia.
Ori, din cuprinsul dosarului de executare, reiese că intimata DA a formulat cererea de executare silită la 10.10.2007, iar somaţia emisă de executorul judecătoresc la 11.10.2007 a fost comunicată contestatorului la 15.10.2007, conform procesului verbal întocmit de agentul procedural. În aceste condiţii, având în vedere că data înregistrării contestaţiei la executare este 14.07.2008, aşa cum reiese din menţiunile de la fila 1 din dosarul …., rezultă că acest motiv de contestaţie a fost invocat tardiv, după expirarea termenului de 15 zile de la data primirii somaţiei.
În ceea ce priveşte neexecutarea de către intimata DA a obligaţiei de a îi achiziţiona contestatorului o garsonieră, care să fie proprietatea exclusivă a acestuia, instanţa constată că, într-adevăr, la momentul evacuării lui GI din imobilul, între părţi s-a încheiat o tranzacţie, ce a fost consemnată atât într-un înscris sub semnătură privată, cât şi în cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.
În tranzacţia respectivă s-a prevăzut ca GI să evacueze în mod voluntar imobilul, iar intimata DA s-a obligat ca, după vânzarea acestui imobil, să cumpere contestatarului o garsonieră, care să fie proprietatea exclusivă a acestuia.
Din actul de constituire a uzufructului viager, autentificat notarial, depus la dosarul cauzei de către intimată, rezultă că, la data respectivă, ea a instituit acest drept în beneficiul contestatorului.
Conform art. 271 alin. 1 C. pr. civ. părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor. Totodată, art. 3715 lit. a prevede că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu.
Analizând aceste dispoziţii legale, instanţa constată că este permis părţilor să încheie între ele o tranzacţie, în orice fază a judecăţii, situaţie în care, constatarea acestei înţelegeri, de către executorul judecătoresc, a fost perfect legală. În aceeaşi măsură, odată încheiată tranzacţia, s-a realizat şi obligaţia prevăzută în titlul executoriu – sentinţa civilă a Judecătoriei Buzău – şi anume evacuarea contestatorului din imobil, executarea silită încetând în acest mod.
Examinând somaţiile din datele de 11.10.2007 şi 26.10.2007 şi procesul verbal din 31.10.2007, instanţa constatată că executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile art. 387 şi art. 388 C. pr. civ. cu ocazia întocmirii acestora.
Ori, în condiţiile în care punerea în executare a titlului executoriu s-a făcut cu respectarea normelor legale, prin inserarea, în acelaşi timp, în cuprinsul procesului verbal de executare, a tranzacţiei intervenite între părţi, instanţa constată că nu este întemeiată contestaţia la executare, bazată pe acest motiv.
Totodată, având în vedere caracterul său sinalagmatic, este de necontestat faptul că respectivul contract de tranzacţie a dat naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante. Cu toate acestea, pentru eventuala valorificare a drepturilor proprii care izvorăsc din acest act juridic, în cazul în care cealaltă parte nu îşi îndeplineşte obligaţiile, contestatorul are deschise procedurile de drept comun, iar nu procedura de faţă, a contestaţiei la executare, prin care se pot invoca numai neregularităţi privind executarea silită în sine sau orice act de executare, ori se solicită lămuriri cu privire la titlul executoriu.
Procesul verbal de executare din 31.10.2007 a fost întocmit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente, iar faptul că una dintre părţi nu şi-ar îndeplini obligaţia asumată prin tranzacţia consemnată în cuprinsul acestui înscris, nu este de natură să atragă nulitatea sa, în cauză fiind vorba de două acte juridice diferite.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale contestatorului, privind raporturile patrimoniale existente cu intimata pe timpul căsătoriei cu aceasta şi faptul că ea ar fi dat declaraţii mincinoase la organele de poliţie, instanţa constată că ele privesc situaţii de fapt care au făcut obiectul altor cauze ce s-au judecat între părţi, după cum rezultă din notele de concluzii din dosarul, notele scrise din dosarul şi decizia civilă pronunţată de Tribunalul Buzău.
Ori, în condiţiile în care obiectul cauzei de faţă îl constituie contestaţia la executarea silită desfăşurată în baza sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Buzău, ce a avut ca obiect evacuarea contestatorului GI şi care se bucură de autoritate de lucru judecat, aspectele sus-menţionate nu sunt de natură să ducă la stabilirea existenţei unor nereguli cu privire la procedura executării silite.
Totodată, examinând adresa C.S.M., instanţa observă că sunt neîntemeiate afirmaţiile contestatorului din cuprinsul concluziilor scrise în sensul s-ar fi stabilit că el nu poate fi evacuat.
În acelaşi timp, cu privire la temeiul de drept la care a făcut contestatorul trimitere în concluziile scrise depuse la dosar în data de 24.02.2009, şi anume art. 392 alin. 3 C. pr. pen., acestea privesc procedura de judecare în cadrul contestaţiei în anulare privind hotărârile penale definitive, procedură specifică procesului penal, iar nu celui civil, cum este cel de faţă.
Faţă de aceste considerente şi constatând că executarea silită a fost pornită de intimată în termenul prevăzut de lege, desfăşurarea ei având loc cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 405 alin. 1 şi art. 399 şi următoarele C. pr. civ., instanţa va respinge excepţia prescripţiei executării silite, ca neîntemeiată şi va respinge şi contestaţia la executare silită, ca neîntemeiată.
