Acţiune în anularea unui transfer fraudulos. Nerespectarea termenului limită impus de prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Consecinţe


Legea nr. 85/2006, art. 81 alin. (1)

Potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, acţiunea în anularea unui transfer fraudulos trebuie promovată în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului amănunţit asupra cauzelor care au determinat starea de şi a persoanelor responsabile, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

Aşa fiind, administratorul/lichidatorul judiciar ar putea solicita, în condiţiile prevăzute de art. 103 alin. (2) C. proc. civ., repunerea numai în termenul de un an, nu şi în cel de 18 luni, căci acesta are

caracterul unui termen limită, înăuntrul căruia acţiunea în anularea unui transfer patrimonial fraudulos trebuie promovată, iar legea a instituit un termen limită pentru asigurarea securităţii circuitului civil.

C.A. Bucureşti, s. a VI-a com., dec. com. nr. 403R din 15 martie 2007, nepublicată

Prin sentinţa comercială nr. 2396 din 6 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a comercială a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea formulată de reclamanta SC M.R.T. SRL, societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL, ca tardivă. Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul-sindic a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 580 din 14 mai 2004 s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei SC M.R.T. SRL. S-a mai constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2721 din 7 octombrie 2003 la B.N.P. M.E., SC M. R.T. SRL a înstrăinat către SC T.T. SRL activul situat în Bucureşti, B-dul B., nr. 256, iar lichidatorul judiciar al debitoarei a sesizat judecătorul-sindic la data de 9 iunie 2006 cu o acţiune în anularea acestui contract.

Prima instanţă a mai reţinut că art. 81 alin. (1) din [fost art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data introducerii acţiunii] stabileşte un termen de decădere de maximum 18 luni în care poate fi introdusă acţiunea în anularea unui transfer patrimonial efectuat în frauda

creditorilor, termen care începe să curgă de la data deschiderii procedurii. In acest context, judecătorul-sindic a apreciat că, în cadrul termenului prescris de lege, lichidatorul judiciar are obligaţia de a se informa asupra bunurilor care au ieşit din patrimoniul debitoarei şi a constatat că, în speţă, demersurile lichidatorului au fost iniţiate după un interval de timp considerabil de la data deschiderii procedurii. Reţinând, aşadar, că acţiunea a fost formulată după împlinirea termenului, judecătorul-sindic a admis excepţia tardivităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea ca tardivă.

împotriva acestei sentinţe, SC M.R.T. SRL, societate în faliment, reprezentată de lichidator judiciar, a declarat recurs, solicitând casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. În motivare, recurenta a făcut o prezentare detaliată a demersurilor efectuate după deschiderea procedurii şi a precizat că acestca nu au avut nicio finalitate, lichidatorul judiciar aflând despre existenţa contractului a cărui anulare s-a solicitat după expirarea termenului de 18 luni reglementat de lege.

La data de 1 februarie 2007, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele dosarului, precum şi hotărârea atacată, curtea a reţinut următoarele: prin sentinţa comercială nr. 580 din 14 mai 2004, s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC M.R.T. SRL. Lichidatorul judiciar al debitoarei a sesizat judecătorul-sindic la data de 9 iunie 2006 cu o acţiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2721 din 7 octombrie 2003 la B.N.P. M.E., prin care SC M.R.T. SRL a înstrăinat către SC T.T. SRL activul situat în Bucureşti, B-dul B., nr. 256. Fără a contesta realitatea demersurilor întreprinse de lichidator în vederea identificării situaţiei patrimoniului falitei, curtea a reţinut că, potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 [fost art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data introducerii acţiunii], acţiunea în anularea unui transfer fraudulos trebuie promovată în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului amănunţit asupra cauzclor carc au determinat starea de insolvenţă şi a persoanelor responsabile, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. Aşa fiind, administratorul/lichidatorul judiciar ar putea solicita, în condiţiile

prevăzute de art. 103 alin. (2) C. proc. civ., repunerea numai în termen de un an, nu şi în cel de 18 luni, căci acesta are caracterul unui termen limită, înăuntrul căruia acţiunea în anularea unui transfer patrimonial fraudulos trebuie promovată, iar legea a instituit un termen limită pentru asigurarea securităţii circuitului civil. Trebuie, oricum, precizat că o cerere de repunere în termen nu a fost formulată în faţa primei instanţe, deşi recurenta se referă la ipoteza reglementată de art. 103 C. proc. civ. în concluziile scrise depuse în recurs. Cum acţiunea în anulare a fost formulată la data de 9 iunie 2006, după împlinirea termenului limită, curtea a apreciat că în mod temeinic judecătorul-sindic a admis cxcepţia tardivităţii şi a respins cererea ca tardivă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.