Acţiune în antrenarea răspunderii membrilor fostelor organe de conducerea debitoarei. Cauzele ce au determinat starea de insolvenţă


Legea nr. 85/2006, art. 59 alin. (1), art. 138 alin. (1)

Situaţia premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâtul să fi cauzat, prin fapta proprie, starea de , nu este incidenţă, atâta vreme cât din raportul prevăzut de art. 59 alin. (1) din rezultă că ajungerea debitoarei în această stare s-a datorat neîncasării propriilor creanţe de la un tert.

C.A. Galaţi, dec. com. nr. 691 ZR din 12 octombrie 2011,

nepublicată

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2010 la Tribunalul Galaţi, Secţia comercială, lichidatorul judiciar C. I.P.U.R.L. Tecuci al debitoarei SC C.F.R. SRL Bcreşti a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului E.G., în calitate de fost administrator al societăţii debitoare, în sensul obligării acestuia la suportarea pasivului în cuantum de 5.000 lei. în motivare lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul a sustras de sub sechestru autoturismul marca Dacia 1307 L, înmatriculat sub nr. (…), sechestru insti-

tuit de A.F.P. Bereşti. In drept a invocat dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 347 din 3 martie 2011, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul E.G. să suporte din averea personală pasivul debitoarei SC C.F.R. SRL Bereşti, în sumă de 5.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele: prin sentinţa comercială nr. 797 din 2 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 3379/121/2008 al Tribunalului Galaţi, Secţia comercială, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Galaţi şi a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC C.F.R. SRL Bereşti, numind lichidator pe C. I.P.U.R.L. Tecuci.

Din raportul nr. 2 întocmit de lichidatorul judiciar la 9 decembrie 2008 rezultă că pârâtul a fost notificat de lichidator să predea autoturismul Dacia 1307 L. Din raportul de activitate nr. 8 depus de lichidatorul judiciar la data de 19 aprilie 2010 rezultă că, deşi s-au efectuat mai multe deplasări la sediul debitoarei în vederea recuperării autoturismului, pârâtul nu s-a conformat în acest sens. Prin raportul de activitate nr. 10 din 25 octombrie 2010 lichida

torul debitoarei arată că prin procesul-verbal de sechestru din 7 iunie 2007 emis de A.F.P. Bereşti s-a sechestrat autoturismul Dacia 1307 L fiind lăsat spre păstrare în grija pârâtului. Prin raportul final, lichidatorul a arătat că pârâtul nu i-a predat autoturismul în discuţie în valoare de 5.000 lei. Prin adresa din 21 octombrie 2010, emisă de D.G.F.P. Galaţi, A.F.P. Bereşti, depusă în cauză, se arată că acest bun ce aparţine debitoarei a fost sechestrat prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din 7 iunie 2007, rămânând în grija pârâtului E.G.

Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 jude-cătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului societăţii să fie suportată de pârât dacă acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.

In cauză, judecătorul-sindic a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, întrucât pârâtul a refuzat prezentarea autoturismului către lichidator, cu atât mai mult cu cât acest bun era deja sechestrat.

Faţă de toate aceste considerente, a admis cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidator, urmând ca pârâtul să fie obligat la suportarea în parte a pasivului SC C.F.R. SRL, respectiv Ia plata sumei de 5.000 lei.

împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul E.G. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive: debitoarea şi-a încetat activitatea întrucât potrivit sentinţei nr. 559 din 12 martie 2011, a Tribunalului Galaţi, avea de recuperat suma de 217.457.196 lei de la SC A. SA Iveşti, însă, în cadrul dosarului de insolvenţă privind pe debitoarea SC A. SA, deşi a fost înscrisă în tabelul creanţelor, nu a recuperat nicio sumă. Mai mult, aşa cum rezultă din factura din 18 decembrie 2007, debitoarea SC C.F.R. SRL a făcut obiectul executării silite de către organele fiscale, iar cu ocazia vânzării imobilelor (clădire, magazie, garaj etc.), s-a predat şi autoturismul în litigiu.

Curtea de apel a apreciat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: în ce priveşte motivul de recurs referitor la cauzele ajungerii debitoarei în stare de insolvenţă, s-a constatat că, în adevăr, SC C.F.R. SRL a ajuns în această stare datorită imposibilităţii recuperării propriilor creanţe, ce au avut ca urmare imediată imposibilitatea achitării obligaţiilor către bugetul de stat. Drept urmare, anterior deschiderii proccdurii insolvenţei,

debitoarea a fost executată silit de organele fiscale competente. Insă, ceea ce interesează speţa de faţă este faptul că, potrivit art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, să fie suportată de membrii organelor de conducere, dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

în speţă, situaţia premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâtul să fi cauzat, prin fapta proprie, starea de insolvenţă, nu este incidenţă, atâta vreme cât din raportul prevăzut de art. 59 alin. (1) rezultă că ajungerea debitoarei în această stare s-a datorat neîncasării propriilor creanţe de la SC A. SA Iveşti. Pe de altă parte, nici împrejurarea că autoturismul marca Dacia 1307 ar fi fost însuşit de pârât nu este dovedită, atâta vreme cât organele de urmărire penală, sesizate cu plângere de către lichidatorul C. I.P.U.R.L., au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul E.G., reţinând că bunul a fost preluat de organele de fiscale.

Nu în ultimul rând, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului este necesară întrunirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală, în sensul de a exista legătură de cauzalitate între fapta acestuia şi prejudiciul pretins (art. 998-999 C. civ.).

în cauză, s-a dispus obligarea pârâtului să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei în cuantum de 5.000 lei. Pentru cuantificarea acestui prejudiciu, judecătorul-sindic a luat în considerare valoarea unui autoturism Dacia 1307 L, an de fabricaţie 1995, consemnată în procesul-verbal de sechestru bunuri mobile din 7 iunie 2007. Or, este de notorietate că un autoturism fabricat în anul 1995 şi evaluat în anul 2007 la suma de 5.000 lei nu poate avea aceeaşi valoare după 4 (patru) ani, respectiv în anul 2011. Cu alte cuvinte, la data soluţionării cererii în antrenarea răspunderii, datorită uzurii materiale şi morale a unui bun de această natură, valoarea lui este nulă. Prin urmare, nu se poate reţine că pârâtul a cauzat un prejudiciu de 5.000 lei, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

Faţă de aceste considerentele, potrivit art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., curtea de apel a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului E.G. ca nefondată.