Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/CM
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– – –
Grefier – – –
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. reclamanta, domiciliată în T,-, bloc 2,. D,. 8, județul T și
1. reclamanta, domiciliată în T,-, bloc 2,. D,. 8, județul T și
2. pârâtulINSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA, cu sediul în B,-, sector 1,
2. pârâtulINSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU APICULTURĂ SA, cu sediul în B,-, sector 1,
împotriva sentinței civile nr. 11 din 9 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a le da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 și art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 4 iunie 2009 și 9 iunie 2009.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursurile civile de față;
Reclamanta a declarat recurs la data de 5 martie 2009 împotriva sentinței civile nr. 11 din 9 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs la data de 13 martie 2009 și pârâtul SC de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură
În fapt;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 38 din 8 septembrie 2008 emisă de SC de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură SA B, solicitând: anularea deciziei, plata drepturilor salariale ce i se cuvin până la data încetării de drept a contractului de muncă și cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 38/2008 ce i-a fost comunicată la data de 30 septembrie 2008, intimata, fără să o anunțe în prealabil, a concediat-o în baza art. 61 lit. e din Codul muncii, întrucât întrunește condițiile pentru pensionare în baza Legi nr. 19/2000.
Consideră contestatoarea că măsura dispusă de către intimată este abuzivă, având în vedere că în ziua în care a emis decizia nr. 38/2008 a emis și decizia nr. 39/2008, în baza căreia în aceeași zi de 8 septembrie 2008 o comisie din cadrul unității s-a deplasat la T și a efectuat inventarierea, fără să fie nominalizată vreo persoană căreia să-i predea inventarul și, de asemenea, nu i s-a cerut să predea ștampilele societății și nici documentele cu regim special.
A precizat contestatoarea că întrucât nu a știut că i-a încetat contractul de muncă, a lucrat în continuare și și-a îndeplinit atribuțiunile de șef de stație.
Consideră contestatoarea că intimata trebuie să-i plătească drepturile salariale ce i se cuvin pentru activitatea prestată în perioada 9 septembrie 2008 – 30 septembrie 2008.
Prin sentința civilă nr. 11 din 9 ianuarie 2009 Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte acțiunea.
A fost respinsă contestația formulată de, ca nefondată.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite la zi, până la data de 30 septembrie 2008, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin emiterea deciziei nr. 38 din 8 septembrie 2008, intimata i-a desfăcut contestatoarei contractul individual de muncă potrivit art. 61 lit. e din Codul muncii începând cu data de 9 septembrie 2008.
Articolul 61 lit. e din Codul muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Prin decizia nr. 22 din 16 mai 2008, intimata a hotărât ca începând cu data de 22 mai 2008 să-i întocmească contestatoarei dosarul de pensionare pentru limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000.
Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Contestatoarei i-a fost emisă la data de 18 noiembrie 2008 de către Casa Județeană de Pensii T decizia nr. – privind acordarea pensiei pentru depusă și limită de vârstă.
În decizia de pensionare s-a prevăzut că drepturile au fost stabilite începând cu data de 16 octombrie 2008.
Ori, având în vedere că reclamanta îndeplinea la data de 9 septembrie 2008 condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, văzând și dispozițiile art. 61 lit. e din Codul muncii, instanța de fond a constatat ca fiind legală și temeinică decizia nr. 38 din 8 septembrie 2008 emisă de SC de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură SA și, prin urmare, a respins contestația ca nefondată.
Față de capătul de cerere privind plata drepturilor salariale, instanța de fond a reținut următoarele:
Deși a prestat muncă în luna septembrie 2008, contestatoarea nu a fost plătită.
Potrivit art. 154 alin. 1 din Codul muncii “Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Având în vedere aceste aspecte și foaia colectivă de prezență pe luna septembrie 2008, instanța de fond a obligat intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite la zi, până la data de 30 septembrie 2008 inclusiv.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de reclamantaa vizat, în esență, următoarele:
1. Instanța a apreciat în mod eronat că decizia nr. 38 din 8 septembrie 2008, prin care i s-au acordat drepturile salariale până la 9 septembrie 2008 este nelegală în condițiile în care cartea de muncă i s-a predat la data de 14 octombrie 2008.
A învederat că unitatea intimată, prin refuzul de eliberare a cărții de muncă în vederea pensionării, dar și prin desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă a creat premisele imposibilității de a beneficia de sau salariu în perioada 9 septembrie 2008 – 18 noiembrie 2008.
În ceea ce privește decizia de desfacere a contractului individual de muncă, instanța a făcut abstracție de dispozițiile imperative ale art. 56 lit. d din Codul muncii, conform cărora în cazul pensionării încetarea contractului individual de muncă trebuie să aibă loc de drept la data comunicării deciziei de pensionare și nu la o altă dată.
A învederat, totodată, că Tribunalul nu a avut în vedere împrejurarea că predarea inventarului și a stupinei a avut loc la data de 23 octombrie 2008, astfel că trebuia să fie plătită pentru toată această perioadă.
2. criticat, de asemenea, hotărârea sub aspectul soluționării pretenției referitoare la cheltuielile de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
II. Recursul formulat de pârâtul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apiculturăa vizat, în esență, următoarele nelegalități ale sentinței:
1. Hotărârea este în contradicție cu însăși norma legală pe care se fundamentează întrucât, deși s-a dispus desfacerea contractului de muncă cu începere 9 septembrie 2008, dispus obligarea la plata drepturilor salariale până la 30 septembrie 2008.
2. Instanța de fond nu are în vedere împrejurarea că decizia nr. 38 i s-a comunicat contestatoarei chiar la data de 8 septembrie 2008 cu ocazia inventarierii punctului de lucru în vederea predării, însă, aceasta a refuzat primirea deciziei.
3. Instanța a luat în considerare foaia colectivă de prezență pe luna septembrie 2008 fără a observa că aceasta este întocmită de pentru sine, pentru o perioadă ce excede contractului de muncă și că această foaie a fost vizată de directorul tehnic – șeful departamentului apicultură – cu mențiunea “8 ore pe zi lucrătoare pentru perioada 1-8 septembrie”.
4. Obligarea la plata muncii pentru perioada 9-30 septembrie 2008 este netemeinică deoarece intimata nu a prestat în această perioadă niciun fel de muncă utilă de care să fi profitat de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 cod procedură civilă.
Recursurile nu sunt fondate.
Recursul reclamantei;
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, le va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurenta reclamantă nu se află în situația juridică reglementată de dispozițiile art. 56 lit. d din Codul muncii întrucât încetarea contractului de muncă s-a realizat prin concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, caz reglementat de art. 61 lit. 1 din Codul muncii, care dispune: “Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: e) în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea”.
Cât privește plata salariului, acesta nu era cuvenit ulterior datei de 30 septembrie 2008 având în vedere că raportul de muncă s-a desfășurat până la acest moment, când s-a comunicat decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 38 din 8 septembrie 2008.
Împrejurarea că recurenta reclamantă a desfășurat activități în folosul angajatorului până la data de 30 septembrie 2008 rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, înscrisuri din care rezultă că aceasta a semnat în considerarea calității de salariat (fila 21, fila 22 – dosar Tribunal).
Ulterior datei de 30 septembrie 2008 nu i se mai cuveneau recurentei drepturi salariale întrucât încetarea contractului individual de muncă s-a făcut prin concediere pentru motive care țin de persoana salariatei.
De asemenea, prin adresa nr. 693 din 19 septembrie 2008 recurenta a fost convocată de către angajator în vederea predării stupinei cel mai târziu până la data de 1 octombrie 2008.
Culpa pentru neînaintarea dosarului de pensionare nu aparține angajatorului ci salariatei care, deși a fost încunoștințată la 12 august 2008, prin adresa nr. 605, să transmită de urgență cererea de solicitare a pensionării necesară la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B pentru încheierea carnetului de muncă, aceasta nu s-a conformat.
Critica este nefondată și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată câtă vreme contestația a fost respinsă reținându-se că decizia de concediere nr. 38 din 8 septembrie 2008 emisă de intimată este legală, temeiul încetării fiind art. 61 lit. e Codul muncii, concedierea fiind pentru motive care țin de persoana salariatului.
II. Recursul pârâtului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apiculturăeste, de asemenea, nefondat, și va fi respins pentru următoarele considerente:
Articolul 154 alin. 2 din Codul muncii dispune: “Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.
Este indubitabil că salariata a prestat activitate în considerarea funcției sale până la data de 30 septembrie 2008, chestiune de fapt pe care Tribunalul a dezlegat-o în mod corect și pe care Curtea a analizat-o în recursul reclamantei, astfel că angajatorul datorează salariul până la data de 30 septembrie 2008.
Comunicarea deciziei de încetare a contractului de muncă a avut loc la data de 30 septembrie 2008, aspect pe care reclamanta l-a confirmat și, cu toate că Tribunalul nu l-a menționat în mod explicit, l-a avut în considerare atunci când a prevăzut că drepturile salariale se cuvin până la acest moment și nu mai târziu, Tribunalul a luat în considerare foaia colectivă de prezență pe luna septembrie 2008, însă, nu numai acest înscris constituie dovada momentului până la care s-au derulat raporturile de muncă ci și celelalte înscrisuri pe care Curtea le-a evidențiat în recursul reclamantei (considerentele pentru această critică fiind comune ambelor recursuri).
Ultimul motiv de recurs este de fapt o dezvoltare a celorlalte întrucât se reiau criticile referitoare la modalitatea în care s-au interpretat și aplicat dispozițiile art. 154 Codul muncii, cât și reținerea nejustificată a datei de 30 septembrie 2008 ca ultima zi de derulare a raportului de muncă.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind ambele recursuri nefondate, le va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile formulate de:
împotriva sentinței civile nr. 11 din 9 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/25.06.2009
gref. –
2 ex./26.06.2009
