Dosar nr-
Dosar nr-
Dosar nr-
ROMÂNIA
ROMÂNIA
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.407/CM
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC & SRL, cu sediul în C,-, – parter, județul C, împotriva sentinței civile nr. 93 din 23 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale seria – nr. 39787/2009, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință,
Instanța, față de lipsa intimatei reclamante, lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea cauzei se prezintă ambele părți, intimata reclamantă, personal și asistată de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. – din 25.05.2009, depusă la dosar și dl. avocat.
. fiind părțile prezente, acestea susțin că în cauză mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța declară dezbaterile încheiate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul cu privire la recursul de față susține:
Faptul că reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă prin acordul părților, în urma unei convenții verbale și nu a unei cereri scrise, este posibil deoarece atât încheierea contractului individual de muncă, cât și desfacerea acestuia este preferată de legiuitor a fi făcută în formă scrisă dar este posibil să se facă și numai prin acord părților, necesitatea fiindad probationemși nuad validitatem. Cererea de desfacere a contractului de muncă sau existența consimțământului este o stare de fapt, a cărei dovadă se face prin orice mijloc de probă, iar societatea pârâtă a formulat întâmpinare și a propus probe cu acte, interogatoriul contestatoarei și martori.
Instanța de fond în mod nelegal a admis numai proba cu acte, respingând proba cu interogatoriul reclamantei și cu martori, iar în motivarea hotărârii a arătat că unitatea pârâtă nu a probat existența acordului reclamantei la desfacerea contractului de muncă și că nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Mai susține apărătorul recurentei pârâte că s-au depus la dosar acte din care rezultă bunele intenții ale societății de a reglementa raporturile de muncă, aceasta fiind convocată de trei ori (telefonic și în scris prin adrese), însă aceasta nu a răspuns solicitării, s-a depus la dosar declarația unei alte salariate din care rezultă starea reală de fapt, procese verbale de predare-primire a serviciului, precum și alte dovezi scrise din care rezultă că, reclamanta a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților.
Arată că recurenta pârâtă nu a avut nici o culpă în faptul că reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu. Prin comportamentul său reclamanta a cauzat grave disturbări ale funcționării dispeceratului de unde lucra, prejudiciind grav societatea, atât material, cât și moral.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, întrucât este necesar a se administra probe de către instanța de fond. De asemenea, solicită și cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În susținere arată, că nu se poate reține de către instanță că reclamanta ar fi solicitat verbal sau tacit desfacerea contractului de muncă, câtă vreme reclamanta nu a dorit aceasta și nici nu și-a dat acordul în acest sens, neexistând în acest sens ceva scris.
Referitor la administrarea de probe, corect a apreciat instanța, deoarece nu a fost dovedită utilitatea acestora împotriva unei prezumții legale absolute.
Celelalte critici aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond, prin recursul declarat sunt neîntemeiate, pentru motivele expuse mai sus, precum și în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea constată următoarele:
Contestatoarea în contradictoriu cu intimata & SRL, a solicitat anularea deciziei nr.166/23.10.2008, reîncadrarea în funcția avută,plata tuturor drepturilor bănești de care a fost lipsită și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat în esență că decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților este nelegală,întrucât nu s-a realizat acordul părților în acest sens, contestatoarea nu a făcut nici o cerere prin care să solicite încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 09.06.2008 și nici nu și-a dat acordul într-o altă formă pentru emiterea deciziei contestate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că în data de 13.07.2008 contestatoarea s-a prezentat la unul din punctele de lucru ale societății pârâte și a cerut administratorului societății încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților verbal.
Prin sentința civilă nr.93 din 23.01.2009, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei, formulată in contradictoriu cu parata & SRL.
S-a anulat dispoziția nr. 166/23.10.2008 de desfacere a contractului individual de muncă al contestatoarei.
S-a dispus reintegrarea contestatoare în postul avut anterior emiterii dispoziției anulate.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Instanța a reținut următoarele:
Contestatoare a fost angajata intimatei până la data de 23.10.2008, când susține intimatul, contractul individual de muncă al acesteia a încetat prin acordul părților, conform art.55 lit.b) Codul Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art.55 lit.”b” din Codul Muncii contractul individual de muncă poate înceta ca urmarea acordului părților contractante la data convenită de acestea.
Încetarea contractului de muncă prin acordul părților reprezintă o aplicare a principiului simetriei actelor juridice, fiindcă și încheierea contractului de muncă, este rezultatul consimțământului reciproc al părților.
Măsura încetării raporturilor de muncă prin acordul părților, materializată printr-o decizie emisă de angajator în temeiul art.55lit.b Codul Muncii, este netemeinică și nelegală în lipsa unei dovezi lipsite de echivoc a intenției salariatului de a înceta raporturile de muncă (cerere, notificare), iar consimțământul salariatului în acest sens trebuie să fie anterior sau cel mai târziu concomitent încetării în fapt a contractului de muncă.
Într-o atare situație,pentru a proceda la încetarea contractului în baza art.55lit.”b” Codul Muncii angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere manifestată neîndoielnică, din care să rezulte intenția clară a salariatului de a părăsi unitatea, iar luarea unei asemenea măsuri și emiterea unei decizii de încetare a contractului de muncă în temeiul art.55 lit.”b” Codul Muncii, fără a se face dovada lipsită de orice echivoc a intenției salariatei de a înceta raporturile de muncă și în lipsa vreunei notificări sau solicitări a acestuia adresată angajatorului în acest sens, este lovită de nulitate absolută.
Întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art.55 lit.”b” Codul Muncii,s-a apreciat ca fondată contestația, cu consecința anulării deciziei nr.166/23.10.2008 și s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, cu plata către contestatoare a despăgubirilor egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în funcție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă care a criticat-o din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Arata recurenta, ca in mod corect s-a dispus desfacerea contractului de in temeiul art. 55litera b din codul muncii deoarece reclamanta si-a dat acordul cu privire la încetarea raporturilor de munca atât verbal cât si telefonic în urma discuției pe care aceasta a avuto cu administratorul societății in data de 30.05.2008.
De altfel, în perioada 31.05.2008-01.06.2008 reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu și abia la o lună de la convocarea scrisă din 13.06.2008,s-a prezentat la administrator pe care l-a anunțat in prezența mai multor salariați că dorește încetarea contractului de muncă începând cu data de 09.06.2008.
Instanța de fond nu a luat in considerare aceste aspecte si nu a permis paratei sa administreze probe in acest sens, dispunând reintegrarea reclamantei in munca, deși aceasta a lipsit nemotivat încă din data de 02.06.2008 creând prejudicii majore societății.
Pentru aceste considerente recurenta apreciază că in cauză se impune administrarea de probatorii legate de acordul reclamantei cu privire la încetarea contractului său de muncă si solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare intimata reclamanta si-a precizat poziția procesuală in sensul respingerii recursului ca nefondat, deoarece nu s-a făcut dovada că există o solicitare din partea sa pentru încetarea raporturilor de munca iar audierea martorilor nu era necesara deoarece aceștia sunt in relații de subordonare cu societatea si nu pot fi obiectivi.
Recursul este întemeiat.
Decizia nr. 166/23.10.2008 emisă de societatea pârâtă a consemnat ca temei al încetării contractului de munca al reclamantei, art. 55 litera “b” codul muncii.
`Potrivit art. 55 litera “b” codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta prin acordul părților care consimt ca de la o anumită dată să nu mai continue raporturile de muncă stabilite anterior.
In ce privește încheierea contractului de muncă, art. 16 alin. 2 din codul muncii dă posibilitatea părților, ca in situația in care acesta nu s-a încheiat in forma scrisă, să poată dovedi prevederile contractuale si prestațiile efectuate prin “orice mijloc de probă”.
Din moment ce forma scrisa a contractului individual de muncă nu este decât o condițiead probationemtot așa, nici pentru încetarea contractului de muncă, nu este obligatorie forma scrisa a acordului parților, acest acord putând sa fie probat prin orice mijloc de probă care să ateste intenția expresă si concretă a părților de a înceta acest raport.
In lipsa unei cereri scrise de reclamantă cu privire la încetarea contractului său de muncă, instanța trebuia sa analizeze celelalte mijloace de probă propuse de pârâtă, urmând să decidă apoi daca reclamanta si-a dat acordul sau nu, cu privire la aplicarea art. 55litera “b” codul muncii.
Respingerea unei astfel de cereri a condus la imposibilitatea paratei de a uza de dreptul conferit de lege, respectiv de a dovedi legalitatea si temeinicia măsurii luate in condițiile in care in dreptul muncii sarcina probei revine angajatorului.
Având in vedere cele reținute mai sus, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 cod procedura civilă în baza cărora va admite recursul si va casa hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare in vederea administrării de probe cu privire la consimțământul părților privind încetarea raporturilor de munca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat formulat de pârâtaSC & SRL, cu sediul în C,-, – parter, județul C, împotriva sentinței civile nr. 93 din 23 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, județul
Casează sentința recurată și trimite dosarul spre rejudecare aceleași instanțe pentru suplimentarea materialului probator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 30.06.2009.
PREȘEDINTE Pentru jud.- și jud.
– – – aflate în se semn.
conf.art.261 al.2 cod pr.civilă.
VICEPREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
Pentru gref.- aflată
în se semn.conf.art.261
al.2cod pr.civilă
PRIM GREFIER
PRIM GREFIER
–
–
Jud.fond:
Red.dec.jud.-
4 ex.
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, la care este atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța, conținând 56 file, întrucât, prin decizia civilă nr.407/CM/30.06.2009, Curtea a admis recursul declarat de recurenta pârâtă SC & SRL, a casat sentința recurată și a trimis dosarul spre rejudecare pentru suplimentarea materialului probator.
Președinte complet,
– – Pentru gref.- aflată în
semn.conf.art.261 al.2 cpc
Data:
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alătura dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, având file, la care este atașat dosarul nr., conținând file, întrucât, prin decizia civilă nr.407/CM/30.06.2009, Curtea a admis recursul declarat de recurenta pârâtă SC & SRL, a casat sentința recurată și a trimis dosarul spre rejudecare pentru suplimentarea materialului probator.
Președinte complet, Grefier,
– – – –
