Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. (1) lit. c)
Faptul că din chiar fişa contului depusă de terţul cumpărător rezultă că aceasta ar fi achitat sume de bani către terti creditori ai debitoarei, în loc să vireze sumele în contul debitoarei, confirmă faptul că terţul cunoştea situaţia debitoarei şi existenţa popririi făcute în baza titlurilor executorii.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că administratorul şi asociatul unic al terţului cumpărător este soţia administratorului debitoarei, este de natură să dovedească intenţia părţilor de a sustrage bunurile ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării de la urmărirea creditorilor înscrişi la masa credală.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 69 din 2 februarie 2011, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia comercială, reclamantul L.C. I.P.U.R.L., în calitate de lichidator judiciar al SC L. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL, a solicitat anularea vânzărilor prin care administratorul statutar al societăţii debitoare a înstrăinat bunurile din patrimoniul societăţii către SC G. SRL. De asemenea, mai arată că prin încheierea din data de 25 iunie 2009 a Tribunalului Galaţi, Secţia comercială, L.C. I.P.U.R.L. a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. SRL, calitate în care l-a notificat pe fostul administrator statutar, P.C., să depună documentele contabile ale societăţii, însă acesta nu s-a conformat. Reclamantul mai învederează faptul că în urma diligenţelor întreprinse în această calitate, a descoperit faptul că fostul administrator statutar a înstrăinat bunurile societăţii către SC G. SRL, la care figurează ca
administrator soţia acestuia. In final, reclamantul susţine că aceste transferuri de bunuri aduc prejudicii statului şi celorlalţi creditori. In drept, a invocat dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că la data efectuării acestor operaţiuni comerciale, SC L. nu înregistra datorii.
Prin sentinţa comercială nr. 948/2010 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea şi a dispus anularea vânzărilor de bunuri, cu consecinţa reintrării bunurilor în patrimoniul debitoarei. Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul-sindic a reţinut următoarele: Prin sentinţa comercială nr. 1439 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, judecătorul-sindic a admis cererea creditoarei SC G.C.C.P.S. SRL şi a dispus deschiderea proccdurii insolvenţei împotriva SC L. SRL, numind administrator judiciar pe L.C. S.P.R.L. Din rapoartele depuse de către administratorul judiciar L.C. S.P.R.L. rezultă că fostul administrator al debitoarei a refuzat colaborarea cu acesta, nedepunând actele contabile prevăzute de art. 28 din
Legea nr. 85/2006. In urma demersurilor efectuate de către administratorul judiciar, a rezultat faptul că fostul administrator statutar al debitoarei SC L. SRL, P.C., a înstrăinat o serie de bunuri către SC G. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 iunie 2009, judecătorul-sindic a dispus începerea proccdurii falimentului debitorului SC L. SRL, numind lichidator judiciar pe L.C. I.P.U.R.L., reţinând faptul că bunurile societăţii debitoare au fost înstrăinate de către administratorul statutar al falitei şi că acesta nu a predat documentele contabile. Din extrasul – furnizare informaţii – emis de ORC Galaţi, coroborat cu copia CI aflată la dosar şi cu fişa de informaţii ORC a rezultat că societatea pârâta SC G. SRL are ca administrator pe soţia fostului administrator statutar al debitoarei SC L. SRL. In aceste condiţii, judecătorul-sindic a constatat că bunurile falitei vândute au intrat în patrimoniul societăţii G. SRL, care are ca administrator pe soţia fostului administrator statutar al falitei.
Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, legea insolvenţei permite administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului judiciar, să promoveze acţiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale realizate de debitor prin acte sau operaţiuni neobişnuite care depăşesc limitele normale ale activităţii societăţii, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Judecătorul-sindic a constatat că prin sentinţa comercială nr. 1439 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, L.C. I.P.U.R.L. a fost numit administrator judiciar al SC L. SRL, iar prin încheierea de şedinţă din data de 25 iunie 2009 a fost numit în calitate de lichidator judiciar aceeaşi societate, iar prezenta acţiune a fost promovată la data de 23 decembrie 2009, încadrându-se astfel în termenul de 18 luni de la deschiderea procedurii. Totodată, judecătorul-sindic a constatat că aceste vânzări au avut loc în cci 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Instanţa, văzând obiectul de activitate al societăţii debitoare (comerţ cu ridicata al produselor şi minereurilor metalice), văzând şi faptul că aceasta şi-a vândut bunurile cu care figura în patrimoniu, apreciază că aceste vânzări nu se încadrează în noţiunea de activitatc curentă a societăţii, prin aceste vânzări practic societatea şi-a paralizat activitatea, nemaiavând mijloace de transport în vederea derulării activităţilor pe care le implica specificul activităţii sale. Totodată, instanţa nu a putut îmbrăţişa apărarea pârâtei care arată că la data acestor vânzări societatea vânzătoare SC L. SRL nu avea datorii, întrucât aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (ataşate declaraţiilor de creanţă), societatea avea datorii la acea dată, potrivit înştiinţărilor de poprire emise în baza titlurilor executorii.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs pârâta SC G. SRL Iveşti, arătând că la data efectuării operaţiunilor comerciale SC L. SRL nu înregistra datorii şi că aceste vânzări au fost reale, aspect ce rezultă din faptul că ea a virat contravaloarea facturilor în contul SC L.
SRL. In dovedire acesteia a depus înscrisul emanat de ea, denumit Fişa contului-furnizor L. SRL pentru anii 2007 şi 2008.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este nefondat, respingându-1 ca atare pentru următoarele considerente: înscrisurile depuse de recurentă nu fac dovada efectuării plăţii facturilor fiscale către debitoare. De altfel, din chiar fişa contului depusă de recurentă rezultă că aceasta ar fi achitat sume de bani către terţi creditori ai lui SC L. SRL, în loc să vireze sumele în contul debitoarei, ceea ce confirmă faptul că ea cunoştea situaţia debitoarei şi existenţa popririi făcute în baza titlurilor executorii. Această împrejurare, coroborată cu faptul că administratorul şi asociatul unic al recurentei este soţia administratorului debitoarei, este de natură să dovedească intenţia părţilor de a sustrage bunurile ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării de la urmărirea creditorilor înscrişi la masa credală.
