Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 409/
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC DISTRIBUȚIE D SA, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 210 din 9 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, bloc 27,. A, etaj 5,. 21, județul T și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în T,-, bloc 176,. D,. 3-4, județul T, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na , intimatul reclamat personal și asistat de dl.avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 76/17.06.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind părțile prezente, acestea declară că nu mai alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care constată dezbaterile încheiate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației formulate ca neîntemeiate și menținerea deciziei de sancționare ca temeinică și legală.
Susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că în perioada 23.07.-01.08.2008 nu a existat procedura privind racordarea la RED a utilizatorilor. Procedura P 0211 privind racordarea la RED a utilizatorilor la data la RED a utilizatorilor la data de 23.07.2008 era aplicabilă, ea fiind abrogată la data de 01.08.2008 în momentul în care a intrat în vigoare P 0211 3.
Având în vedere vechimea și funcția reclamantului acesta ar fi trebuit să știe că punerea sub tensiune a instalațiilor și consumul de energie electrică în lipsa unui contract de furnizare, conduce la pierderi ce sunt suportate de către societate.
Mai susține că față de situațiile identificate prin nota de analiză și față de afirmațiile din nota explicativă, referitor la practica generală privind punerea sub tensiune, fără a exista un contract de furnizare a energiei electrice, contestatorul se face vinovat de nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau prin fișa postului.
În concluzie, susține că prin fapta sa, reclamantul a încălcat normele legale și contractul individual de muncă prin fișa postului ce reprezintă anexa la contractul individual de muncă.
Apărătorul intimatului reclamant având cuvântul susține următoarele:
La baza emiterii deciziei nr.262/4.09.2008, recurenta a avut în vedere faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, încălcându-și obligațiile asumate. La data de 23.07.2008 a fost elaborată și aprobată procedura P 0211 privind racordarea RED a utilizatorilor cu valabilitate de la 01.08.2008. Înlocuirea procedurii prin revizia 2 modul “0” s-a făcut pe data de 23.07.2008, dar a intrat în vigoare la 01.08.2008, astfel că nota de analiză întocmită la 30.07.2008 a avut în vedere un “vid procedural” cu semnificații asupra statutului fiecărui salariat. Valorificarea constatărilor din nota de analiză era de natură să îmbunătățească procedura de racordare a RED a utilizatorilor, dar nu putea determina aplicarea unor măsuri disciplinare sau de altă natură.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în comparație cu conținutul notei de analiză din 30.07.2008 a rezultat că șeful de rețea a avut în vedere modul de derulare a activității specifice, după separarea activităților de distribuție și furnizare la nivelul unității teritoriale de rețea
În cazul de față nu are relevanță dacă reclamantul a dat sau nu dispoziție pentru punerea sub tensiune a instalațiilor în lipsa unor contracte de furnizare a energiei electrice.
În cauză sunt aplicabile disp. art.263 alin.3 din Codul muncii și plecând de la principiul răspunderii personale, s-a constatat că răspunderea nu aparținea reclamantului ci altei persoane salariate, care însă a fost exonerată.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii ca temeinică și legală și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Enel Distribuție Dad eclarat recurs la 3.04.2009 împotriva sentinței civile nr.210/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr- – a formulat contestație împotriva deciziei nr.262/4.09.2008, emisă de SC ” DISTRIBUȚIE D” SA C, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, contestatorul a arătat că a fost sancționat prin sus menționata decizie, cu reducerea salariului de bază, pe o durată de 3 luni cu 5%, motivat de faptul că, urmare analizei efectuate în cadrul T, a rezultat că nu întotdeauna este respectată ordinea lucrărilor privind punerea sub tensiune a abonaților noi, existând cazuri în care au fost montate contoare și s-au pus sub tensiune instalații fără o comandă în acest sens de la societate și fără a exista contract de furnizare a energiei electrice.
A precizat contestatorul că prin procesul verbal din 22.02.2008 privind cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare reținută în decizia contestată, a fost stabilită vinovăția sa, fiindu-i înlăturate apărările, cu toate că, atribuțiile de serviciu pe care i se impută a fi fost nerespectate aparțin unei alte persoane.
În apărare, contestatorul a depus la dosar copie xerox după decizia nr.262/2008 emisă de SC ” DISTRIBUȚIE D” SA
În apărare, a formulat întâmpinare intimata, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Tulcea.
Astfel, intimata a arătat că potrivit preved. art.7 al.1 Cod proc.civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, ori, în ceea ce o privește, sediul său este în C, competența teritorială aparținând deci Tribunalului Constanța.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că prin nota întocmită de șeful serviciului vânzare servicii rețea, a fost adus la cunoștința conducătorului unității, rezultatul analizei asupra modului de derulare a activităților specifice după separarea activităților de distribuție și furnizare la nivelul T – T, constatându-se cu această ocazie printre alte aspecte faptul că este încălcată legislația în materie, respectiv art.48 al.3 din Legea nr.13/2007, HG nr.1007/2004 pentru aprobarea regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, art.41, al.1 din HG nr.90/2008 pentru aprobarea regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.
A menționat intimata că, prin fișa postului, contestatorul avea o serie de obligații iar urmare a cercetării efectuate, comisia a constatat că acestea nu au fost respectate, încălcare ce a condus la generalizarea potrivit propriei declarații, a unui mod de lucru ce încalcă prevederile legale în vigoare.
Totodată, intimata a arătat că, deși prin nota explicativă formulată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, contestatorul a negat existența unor proceduri de lucru, contractarea furnizării energiei electrice la consumatorii captivi este în vigoare încă din data de 7.02.2007.
Astfel, a precizat intimata că în cadrul procedurii la pct.5.7 este reglementată montarea contorului și punerea instalației electrice de alimentare sub tensiune, iar la pct.5.7.1.din procedură se prevede că “Pentru locurile de consum noi, punerea sub tensiune și montarea contoarului se execută de către personalul centrului de exploatare și mentenanță, în baza ordinului de serviciu emis din modulul informativ, de către personalul Centrului de relații cu clienții doar după încheierea și semnarea contractului de furnizare a energiei electrice.
La pct.5.7.2 din aceeași procedură se prevede că la finalizarea operațiunilor necesare privind montarea contorului, sigilarea capacului de borne a contorului, sigilarea /firida, centrul de exploatare confirmă realizarea acestora către centrul de relații cu clienții, prin transmiterea ordinului de serviciu și/sau a bonului de mișcare contor.
În acest sens, intimata a menționat că nu are relevanță faptul că, contestatorul ar fi dat sau nu dispoziție pentru punerea sub tensiune a instalațiilor, în lipsa unor contracte de furnizare a energiei electrice. Față de situațiile identificate prin nota de analiză, contestatorul se face vinovat de nerespectarea obligațiilor ce-i revin prin fișa postului.
A subliniat intimata că punerea sub tensiune a instalațiilor în lipsa unui contract de furnizare nu doar că încalcă legislația în vigoare, societatea fiind pasibilă a fi sancționată de către ANRE, dar este de natură să aducă și alte prejudicii societății, astfel încât consumul de energie electrică în lipsa unui contract de furnizare nu poate fi facturat, așa încât cantitatea de energie electrică respectivă se înregistrează în consumul propriu tehnologic al societății.
Față de aspectele menționate mai sus, intimata a arătat că, având în vedere că, potrivit fișei postului, contestatorul era nu numai în drept, dar chiar obligat să stabilească măsuri pentru reducerea pierderilor de energie electrică, atât de partea comercială atât de partea comercială cât și de cea tehnică, s-a apreciat că acesta a încălcat obligațiile stabilite prin fișa postului.
De asemenea, intimata a menționat că sancțiunile disciplinare au un pronunțat caracter educativ, având ca scop apărarea ordinii, a disciplinei, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a indicatorilor de serviciu și a normelor legale, în ceea ce îl privește pe contestator s-a arătat că la stabilirea sancțiunii au fost avute în vedere următoarele criterii:
– gradul de vinovăție a salariatului: în calitatea sa de adju7nct de șef de centru, potrivit obligațiilor din fișa postului, contestatorul avea obligația de a respecta prevederile legale în materie, de a dispune măsuri în privința reducerii CPT. Nu numai ca situațiile în care instalațiile de racordare au fost puse sub tensiune fără un contract de furnizare valabil nu sunt singulare, dar așa cum afirmă chiar contestatorul, au caracter de generalitate, fiind vinovat de nerespectarea prevederilor legale în materie și de neluarea măsurilor corespunzătoare privind reducerea CPT;
– consecințele abaterii disciplinare: nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau din fișa postului, comporta prejudicii pentru societate prin reflectarea energiei electrice nefacturate în consumul propriu tehnologic și expune societatea la riscul de a primi sancțiuni din partea autorității competente;
– eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior: la data de 27.02.2008, prin decizia nr.72/2008, salariatul a mai fost sancționat pentru comportament necorespunzător în relațiile cu personalul de la SC ” ENERGIE” SA;
– împrejurarea în care fapta a fost săvârșită, având în vedere faptul că în urma procesului de divizare, nu au fost actualizate vechile proceduri în materie, salariatului, raportat la gravitatea faptelor i s-a aplicat o sancțiune mult mai blândă decât s-ar fi aplicat în condiții normale.
În ședința din data de 19 noiembrie 2008, deliberând, instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Tulcea, ca nefondată.
Totodată, intimata a depus în apărare la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: nota încheiată urmare analizei din data de 30.07.2008 asupra modului de derulare a activităților specifice după separarea activităților de distribuție și furnizare la nivelul T – T, bon de mișcare-verificare încheiat la data de 28.07.2008, proces verbal de recepție finală fără număr și dată, proces verbal de recepție finală nr.487/23.07.2008, procedura de contractare a furnizării energiei electrice la consumatorii captivi, adresa nr.8077/11.08.2008, decizia nr.243/2008, nota explicativă dată de contestator la data de 22.08.2008, avizul tehnic de racordare nr.10759/20.06.2008, bon de mișcare-verificare din 13.06.2008, fișa aspecte critice la recepția branșamentelor încheiată la 8.08.2008, aviz tehnic de racordare nr.3875/6.12.2008, bon de mișcare-verificare din 25.07.2008, proces verbal încheiat la data de 22.08.2008, decizia nr.262/2008, adresele nr.83310/10.09.2008, nr.9687/18.09.2008, fișa postului în ceea ce-l privește pe contestator, decizia nr.72/2008.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: cererea nr.799/19.03.2008, adresa nr.83115/1.09.2008, citiri de regularizare municipiu pe luna august 2008, cererea nr.82844/20.08.2007, adresa nr.-/20.10.2008 și alte înscrisuri doveditoare.
De asemenea, intimata a mai depus în apărare copii xerox după următoarele înscrisuri: adresa nr.13990/16.12.2008, procedura privind racordarea la RED a utilizatorilor, cod P-02-11, în vigoare începând cu data de 01.08.2008, procedura privind planificarea, promovarea, urmărirea și recepția lucrărilor de investiții cod P-02-09, în vigoare începând cu data de 11.09.2008, extrase din procedurile privind planificarea, promovarea, urmărirea și recepția lucrărilor de investiții cod P-02-09, în vigoare de la data de 8.12.2006, 11.09.2008, 10.04.2006, 1.01.2007, 1.12.2007 și concluzii scrise.
Tribunalul Tulcea,prin sentința civilă nr.210 din 09.02.2009 a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC ” DISTRIBUȚIE D” SA.
S-a anulat decizia nr.262/4.09.2008, emisă de SC ” DISTRIBUȚIE D” SA, ca netemeinică și nelegală.
A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 2.975 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o astfel de soluție, instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că între părți există raporturi de muncă.
Prin decizia nr.262/4.09.2008, intimata a dispus sancționarea contestatorului prin reducerea salariului său de bază pe o durată de 3 luni, cu 5%, în conformitate cu preved. art.264 al.1 lit.d din Codul muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut în preambul deciziei contestate următoarele:
– faptul că prin nota de analiză întocmită la 30.07.2008, șeful serviciului vânzare servicii rețea a constatat, urmare analizei efectuate la T că, nu întotdeauna este respectată ordinea lucrărilor privind punerea sub tensiune a abonaților noi, existând cazuri în care s-au montat contoare și s-au pus sub tensiunea instalației, fără comandă în acest sens de la SC” ENERGIE” SA și fără a exista contract de furnizare de energie electrică;
– procesul verbal din data de 22.08.2008, întocmit de comisia de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare săvârșită de contestator, prin care s-a stabilit că acesta nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, încălcând astfel obligațiile asumate prin contractul individual de muncă și prin fișa postului.
Analizând nota de analiză întocmită în data de 30.07.2008 de către șef serviciu vânzare servicii rețea, ing., instanța reține că, prin aceasta a fost constatat într-adevăr un mod de lucru deficitar privind punerea sub tensiune a instalațiilor, în condițiile în care nu există un contract de furnizare a energiei electrice încheiat cu consumatorii în cauză.
Astfel, la pct.2 al notei de analiză s-a consemnat că urmare controlului prin sondaj a unor documentații pentru noi abonați, s-a constatat că nu întotdeauna a fost respectată ordinea lucrărilor, existând situații în care au fost montate contoare, fiind puse sub tensiune fără a exista o comandă în acest sens de la ” ENERGIE”, exemplificând ca fiind în acest caz abonații:
-, la care s-a constatat că instalația era sub tensiune, contorul fiind montat și sigilat în, montat pe stâlp – index 37;
-, la care s-a constatat că nu are cerere în pentru montare contor (“începe furnizarea”), la data controlului neavând cerere depusă la ” ENERGIE” pentru întocmire contract, însă la vizita în teren s-a depistat faptul că instalația era sub tensiune, contorul fiind montat și sigilat, montat pe garaj – index 1;
-, la care s-a constat că are cerere în pentru montare contor (“începe furnizarea”), nr.519.801 din 30.07.2008, proces verbal recepție din 22.07.2008, cu data de 29.07.2008, operat în cu data de 30.07.2008, semnat de abonat, însă avea întocmit contractul de furnizare nesemnat de abonat.
Se susține de către intimată că, în ceea ce-l privește pe contestator, acesta ar fi avut potrivit fișei postului său, obligația de a răspunde cu privire la realizarea obiectului de activitate aferent entității organizatorice, pe care o conduce, cu respectarea legislației în vigoare.
Se constată însă că, așa după cum rezultă din interogatoriul administrat intimatei (răspunsul la întrebarea nr.2), modul actual de lucru la aceasta a fost reglementat prin proceduri organizatorice, elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare și care stabilesc efectiv: atribuțiile pe care le au persoanele din cadrul birourilor și serviciilor din cadrul subunităților de lucru ale societății, pașii de urmat, actele care trebuie întocmite și termenele în care se efectuează lucrările.
Astfel, până la data de 23.07.2008 a funcționat Codul, iar la data de 23.07.2008 această procedură a fost modificată prin procedura care a intrat în vigoare abia la data de 1.08.2008. În aceste condiții, se apreciază că, pentru intervalul 23.07.-1.08.2008, la intimată nu a existat o procedură privind racordarea la RED a utilizatorilor. Așa fiind, nu se poate aprecia care procedură a fost avută în vedere la momentul întocmirii notei de analiză efectuată la data de 30.07.2008 și care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestată, notă care a analizat fapte săvârșite la data de 28.07.2008.
De altfel, din chiar nota de analiză din 30.07.2008 rezultă că, la nivelul intimatei se înregistrează o serie de deficiențe care vizează aspecte strict organizatorice, inclusiv cu privire la procedura aplicabilă la nivel intern.
Instanța constată pe de altă parte că, deși prin întâmpinare intimata a susținut că, contestatorul era ținut la a respecta procedurile, respectiv punctul 5.7.1. conform cu care “pentru locurile de consum noi punerea sub tensiune și montarea contorului se execută de către personalul centrului de exploatare și mentenanță, în baza ordinului de serviciu emis din modulul informativ, de către personalul centrului de relații cu clienții, doar după încheierea și semnarea contractului de furnizare a energiei electrice.”, cât și pct.5.7.2 din procedură conform cu care “la finalizarea operațiunilor necesare privind montarea contorului, sigilarea capacului de borne a contorului, sigilarea /firida, centrul de exploatare confirmă realizarea acestora către centrul de relații cu clienții, prin transmiterea ordinului de serviciu și/sau a bonului de mișcare contor.”, procedura în discuție nu își avea aplicabilitate la momentul săvârșirii faptelor reținute în nota de analiză din 30.07.2008.
În egală măsură, intimata nu a făcut dovada faptului că cel care a dispus cu privire la punerea sub tensiune a instalațiilor este cu certitudine contestatorul.
În legătură cu susținerea intimatei cum că, prin fapta reținută în sarcina contestatorului, care a condus la emiterea notei de analiză din 30.07.2008 și a deciziei de sancționare propriu-zisă contestată în cauză, ar fi fost posibilă sancționarea societății de către ANRE și producerea de prejudicii la nivelul acesteia, se constată că, la dosar nu s-a făcut dovada înregistrării unui prejudiciu cert la nivel de societate și care să aibă legătură cu fapta reținută în sarcina contestatorului.
Potrivit preved. art.263 al.2/ Codul muncii “Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.”
Împotriva sentinței civile nr.210/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa declarat recurs recurenta-pârâtă Enel Distribuție D Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că în perioada 23.07.-01.08.2008 nu a existat o procedură privind racordarea la RED a utilizatorilor. Procedura P 0211 privind racordarea la RED a utilizatorilor la data de 23.07.2008 era aplicabilă, ea fiind abrogată la data de 01.08.2009 în momentul în care a intrat în vigoare P 0211 3.
Indiferent dacă această procedură care reglementează racordarea utilizatorilor la rețeaua electrică de distribuție era sau nu în vigoare, legislația în domeniu prevedea următoarele:
-Legea energiei electrice nr.13/2007, art.48 al.3 “Sunt interzise consumul și furnizarea de energie electrică fără încheierea contractului de furnizare”.
-HG nr.1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de Furnizare a Energiei Electrice la, art.33 “Furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract încheiat de furnizor cu consumatorul”.
-HG nr.90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele de interes public, art.41 al.1 “Punerea sub tensiune a instalațiilor electrice ale utilizatorilor se face, cu respectarea termenului prevăzut în contractul de racordare, după depunerea de către utilizator sau de împuternicitul său legal, la operatorul de rețea, a dosarului instalației de utilizare întocmit de executantul acestuia și, după caz,încheierea convenției de exploatare și a contractului pentru distribuția sau furnizarea energiei electrice, cu respectarea normelor în vigoare.
Cât privește procedura P 0101 referitoare la contractarea furnizării energiei electrice la consumatorii captivi intrată în vigoare la data de 07.02.2007,procedura care în viziunea instanței nu își avea aplicabilitatea la momentul săvârșirii faptelor, au arătat că la pct.5.7.1. sunt reglementați pașii privind punerea sub tensiune a instalațiilor numai după încheierea și semnarea contractului de furnizare a energiei electrice.
Au apreciat că nu are relevanță dacă angajatul a dat sau nu dispoziție pentru punerea sub tensiune a instalațiilor în lipsa unor contracte de furnizare a energiei electrice. Față de situațiile identificate prin nota de analiză și față de afirmația din nota explicativă, referitor la practica generală privind punerea sub tensiune fără a exista un contract de furnizare a energiei electrice,contestatorul se face vinovat de nerespectarea obligațiilor ce îi revin prin fișa postului.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge ca nefondat,pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Subliniem că analiza criticilor formulate prin motivele de recurs trebuie circumscrise procedurilor în vigoare la momentul emiterii Deciziei nr.262/2008, prin care s-a dispus sancționarea salariatului cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 5%, în conformitate cu art.264 alin.(1) lit.d din Legea nr.53/2003 Codul muncii.
Observăm că în cuprinsul deciziei de sancționare nu s-a menționat de către angajator pe de o parte, care norme interne s-au încălcat precum și ce atribuții din fișa postului nu au fost îndeplinite lăsând loc arbitrariului și interpretării pe parcursul derulării demersului judiciar.
Cu toate acestea, s-au indicat drept abateri, faptele salariatului care nu respectă întotdeauna ordinea lucrărilor privind punerea sub tensiune a abonaților noi și existența cazurilor de montare a contoarelor și punerii sub tensiune a instalațiilor fără o comandă în acest sens de la.Enel Energie și fără a exista contract de furnizare.
Aflându-se în dificultate în legătură cu omisiunea vădită din decizia de sancționare referitoare la care dintre “proceduri” era aplicabilă în intervalul 23.07.-01.08.2008, recurenta-intimată prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond a completat această lacună în sensul că a indicat încălcarea de către contestator a punctului 5.7.1. cât și a punctului 5.7.2.
Trebuie arătat că până la data de 23.07.2008 a funcționat codul, iar la data de 23.07.2008 această procedură a fost modificată prin procedura care a intrat în vigoare abia la 01.08.2008, aspect pe care Tribunalul Tulceal -a evidențiat în mod corespunzător.
Nu este reală susținerea recurentei că procedura 02-11.2 era în vigoare în perioada 23.07.2008-01.08.2008 câtă vreme din cuprinsul procedurii,racordarea la RED a utilizatorilor (pag.89 dosar tribunal) rezultă explicit că la 23.07.2008 a fost întocmită procedura P-02-11.2 cu procedura 02.11.3, aceasta din urmă având o dată de intrare în vigoare ulterioare, respectiv la 01.08.2008.
Se susține de către recurentă că și într-o asemenea situație contestatorul avea obligația de a respecta legislația în vigoare, respectiv art.48 (3) din Legea energiei electrice nr.13/2007, Hotărârea Guvernului nr.1997/2004 privind aprobarea Regulamentului de Furnizare a Energiei Electrice la.
O asemenea susținere este reală întrucât orice cetățean are obligația generală de a respecta legea, ceea ce însă nu a dovedit recurenta este împrejurarea că salariatul,prin fapta proprie și conduita adoptată, a în coliziune cu normele legale.
Cu alte cuvinte recurenta nu a reușit să dovedească împrejurarea că salariatul a cunoscut sau a dat dispoziții referitoare la pretinsele abateri săvârșite, putând astfel să i se antreneze o răspundere disciplinară.
Pe de altă parte probatoriile administrate în fața tribunalului au evidențiat că acesta era modul de lucru practicat în societate, dar aceasta nu poate atrage în mod automat și direct răspunderea salariatului câtă vreme nu se arată în mod concret prin decizia de sancționare care sunt normele din regulamentul intern încălcate, precum și atribuțiile din fișa postului.
De fapt din modalitatea de redactare a deciziei de sancționare se poate observa că aceasta a fost emisă cu încălcarea unor norme imperative, respectiv cele prevăzute de art.268 (2) lit.b din Codul muncii, însă o asemenea apărare nu a fost valorificată de contestator, astfel că, decizia de sancționare a fost analizată în ansamblul ei.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 Cod pr.civilă menținând ca legală și temeinică sentința atacată ale cărei considerente și le însușește în totalitate.
În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga recurenta la 2.975 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta-pârâtaSC DISTRIBUȚIE D SA, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 210 din 9 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, bloc 27,. A, etaj 5,. 21, județul T și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în T,-, bloc 176,. D,. 3-4, județul
Obligă recurenta la 2.975 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 30.06.2009.
Pentru președinte complet Judecători
Jud.- aflată în – –
se semn.conf.art.261 al.2 cpc
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
– – –
Grefier
– –
Jud.fond:;
Red.dec.jud./15.07.2009
Tehnored.gref./17.07.2009
2 ex.
