Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. (2) lit. a)
Prevederile art. 80 alin. (2) lit. a) din instituie o prezumţie de fraudă pentru toate operaţiunile încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, dacă sunt în dauna creditorilor.
Nicio dispoziţie legală nu împiedică asociatul să împrumute societatea comercială la care deţine părţi sociale, în cursul desfăşurării normale a activităţii acesteia, însă diminuarea pasivului societăţii debitoare prin restituireaîmprumutului către asociatul-împrumutător, în dauna celorlalţi creditori, reprezintă un act fraudulos, mai ales în condiţiile în care se dovedeşte faptul că sumele restituite au fost procurate prin înstrăinarea tuturor activelor societăţii debitoare şi, practic, după promovarea cererii de deschidere a procedurii.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 61 din 26 ianuarie 2011, nepublicată
Prin sentinţa nr. 1251 din 17 noiembrie 2010, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul Tribunalului Vrancea, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar A.C. I.P.U.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B.D. şi s-a dispus anularea transferurilor patrimoniale frauduloase efectuate către pârât, cu dispoziţiile de plată nr. 9 din 1 august 2008, nr. 10 din 3 august 2008, nr. 11 din 8 august 2008 şi nr. 12 din 11 august 2008. A fost obligat pârâtul să restituie debitoarei SC R. SRL sumele încasate în cuantum de 16.400 lei.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele: prin sentinţa comercială nr. 363 din 3 iunie 2009 s-a deschis procedura simplificată a insolvenţei pentru debitoarea SC R. SRL. A fost desemnat lichidator judiciar A.C. I.P.U.R.L. Prin raportul depus la 5 mai 2010 la dosar, lichidatorul judiciar a arătat că în urma depunerii de către administratorul debitoarei a documentelor contabile ale societăţii (conform proces-verbal de predare-primire din 26 martie 2010) a formulat cerere de renunţare la cererea de angajare a răspunderii personale împotriva administratorului debitoarei. Analiza documentelor contabile puse la dispoziţie a permis constatarea faptului că în ultima lună de activitatc, în cadrul termenului de 3 ani anterior deschiderii
proccdurii, au fost făcute plăţi în dauna creditorilor. In acest sens a depus cerere pentru anularea transferurilor patrimoniale frauduloase către pârâtul
B.D. şi restituirea sumei de 16.400 lei în averea debitoarei. In motivare a arătat că, din analiza documentelor contabile justificative cuprinse în dosarul „Casa 2008”, a rezultat că în ultima lună de activitate, respectiv august 2008, s-au făcut plăţi în sumă de 16.400 lei către creditori diverşi, nota contabilă 462 – 5311 = 16.400 lei cu titlu „Restituire împrumut bănesc”. Documentele justificative ale tranzacţiei sunt semnate de B.D. atât la plătitor, în calitate de reprezentant al debitoarei, cât şi la beneficiar. Faptul că sursa acestei sume este dată de vânzarea în ultima lună de activitate a bunurilor de natura stocurilor aparţinând debitoarei către clientul B.A. este dovedită de lichidatorul judiciar cu facturile fiscale şi chitanţele emise pentru materialele vândute din stoc în luna august 2008.
Plăţile efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii proccdurii în favoarea acţionarilor, în urma vânzării bunurilor debitoarei către B.A., au un caracter fraudulos în condiţiile în care debitoarea avea datorii la bugetul de stat care,
prin neachitarea la termenele scadente, au generat dobânzi şi penalităţi. In drept, şi-a întemeiat ccrerca pe dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 4 octombrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Nicio dispoziţie legală nu interzice unui asociat să depună bani în contul societăţii într-o perioadă în care aceasta este în dificultate sub condiţia ca sumele să fie depuse prin bancă sau casă
şi să fie evidenţiate în conturile societăţii, cont nr. 455 sume datorate acţionarilor/asociaţilor. Cu acest cont se ţine evidenţa sumelor lăsate temporar la dispoziţia societăţii de către asociaţi/acţionari pentru necesităţile acesteia.
Nu s-au constatat deficienţe în privinţa modului de organizare şi conducere a evidenţei contabile, întocmirea documentelor justificative şi respectarea disciplinei financiare de către organele de control din cadrul D.G.F.P. Vrancea, aşa cum rezultă din Raportul de inspecţie fiscală încheiat la 18 septembrie 2006.
Pe fond a apreciat cererea ca legală şi temeinică, încadrându-se în dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. a) din lege şi motivată pe documentele contabile depuse la dosar. Judecătorul-sindic a reţinut că la termenul din 5 mai 2010, după primirea documentelor contabile ale societăţii la 26 martie 2010, lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru anularea transferurilor patrimoniale frauduloase către pârâtul B.D. şi restituirea sumei de 16.400 lei în averea debitoarei.
Şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 care prevăd „posibilitatea administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar de a solicita anularea operaţiunilor şi recuperarea sumelor pentru operaţiunile încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul”. In cauză sunt incidente dispoziţiile lit. b) din accst articol, rcspectiv vânzarea bunurilor de natura stocurilor aparţinând debitoarei cătrc B.A., iar suma încasată a fost plătită acţionarului-pârât B.D. cu titlu „Restituire împrumut bancar”. Tranzacţiile sunt dovedite de lichidatorul judiciar prin documentele justificative depuse în dovedirea cererii. Cum la data efectuării acestor plăţi (luna august 2008), societatea avea către bugetul general consolidat obligaţii restante în valoare de 11.168 lei, ultima plată fiind făcută aşa cum rezultă din cererea introductivă a creditoarei D.G.F.P.) la 28 martie 2008 rezultă caracterul fraudulos al actelor încheiate de debitor în dauna creditorilor, sens în care a admis cererea lichidatorului judiciar, astfel cum a fost formulată.
Susţinerea potrivit căreia organizarea contabilă şi întocmirea documentelor socictăţii debitoare a fost condusă corect nu poate fi reţinută atâta timp cât justificarea acestei stări este dovedită de pârât prin raportul de inspecţie fiscală încheiat de D.G.F.P. Vrancea în luna septembrie 2006, iar faptele descrise de lichidatorul judiciar vizează luna august 2008. Şi susţinerile pârâtului cu privire la „împrumutul” societăţii aflată în dificultate şi restituirea acestuia nu pot fi reţinute atâta timp cât pârâtul justifică din punct de vedere legal posibilitatea societăţii de a se împrumuta şi de a-1 restitui şi modul de operare în conturile contabile fară a face vorbire de modul în care a înţeles să-şi recupcreze împrumutul acordat. Constatând că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 80 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a admis cererea lichidatorului judiciar şi a dispus anularea transferurilor patrimoniale efectuate
de pârâtul B.D. cu dispoziţiile de plată nr. 9 din 1 august 2008, nr. 10 din 3 august 2008, nr. 11 din 8 august 2008 şi 12 din 11 august 2008 în sumă de 16.400 lei şi restituirea acestei sume în averea debitorului.
împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul B.D., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Deşi a arătat că sumele a căror restituire s-a dispus au reprezentat împrumuturi acordate de asociat societăţii debitoare, corect evidenţiate din punct de vedere (în contul nr. 455), instanţa de fond nu a arătat care au fost dispoziţiile legale încălcate. Or, restituirea unui împrumut datorat de către societate unui asociat nu reprezintă un act fraudulos, în sensul art. 80 din Legea nr. 85/2006. în drept, a invocat dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este adevărat că nicio dispoziţie legală nu împiedică asociatul să împrumute societatea comercială la care deţine părţi sociale, în cursul desfăşurării normale a activităţii acesteia. De asemenea, nici administratorul judiciar nu a susţinut, prin cererea formulată, şi nici judecătorul-sindic nu a constatat, în fundamentarea soluţiei, că pârâtul, în calitate de asociat şi administrator al debitoarei SC R. SRL, ar fi încălcat vreo normă contabilă la evidenţierea în documentele contabile a acestei operaţiuni (de împrumut). Ceea ce în mod corect a reţinut instanţa de fond este faptul că diminuarea pasivului societăţii debitoare, prin restituirea împrumutului către asociatul-împrumutător, în dauna celorlalţi creditori, reprezintă un act fraudulos. Astfel, prevederile art. 80 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumţie de fraudă pentru toate operaţiunile încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, dacă sunt în dauna creditorilor (în speţă, restituirea împrumutului s-a făcut de către debitoarea societate comercială cu răspundere limitată, către administratorul şi asociatul acesteia, ce deţine mai mult de 20% din capitalul debitoarei). Astfel, reclamantul a dovedit că actul a fost încheiat în perioada suspectă şi, cumulativ, că actul a fost încheiat în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitoarei şi îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006. Pe de altă parte, pârâtul nu a înlăturat prezumţia de fraudă instituită de lege, atâta vrem cât s-a dovedit faptul că sumele restituite au fost procurate prin înstrăinarea tuturor activelor societăţii debitoare şi, practic, după promovarea cererii de deschidere a procedurii de către debitoarea D.G.F.P. Vrancea, în frauda drepturilor acesteia.
