Prin sentinţa penală nr.914/5.04.2004 a Judecătoriei Brăila, inculpata M.I. a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.şi ped.de art.288 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 c.p. la 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de fals prev.şi ped.de art.291 c.p. cu aplic.art.41 alin.2 c.p. la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b c.p. s-a aplicat pedeapsa de 6 luni, cu suspendarea condiţionată a executării.
S-a constatat ca fiind false un număr de 5 chitanţe şi un proces verbal de predare primire a unui apartament.
Împotriva sentinţei de condamnare, inculpata M.I. a declarat apel.
Prin decizia penală nr.413/4.11.2004, Tribunalul Brăila a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, menţinând sentinţa atacată.
Inculpata M.I. împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Brăila a declarat recurs, cele două hotărâri fiind criticate ca nelegale.
Se susţine în motive de către inculpată că judecata în cele două instanţe s-a făcut cu viciu de procedură şi încălcarea dreptului la apărare.
Decizia dată în apel este criticată şi pentru faptul că motivarea soluţiei de respingere contrazic disp.art.385/9 pct.9 c.p.p.
Prin decizia penală nr.356/R/6.06.2005 a Curţii de Apel Galaţi s-a statuat că recursul declarat de inculpată este fondat.
Din verificările celor două hotărâri şi analiza ansamblului probator, Curtea a constatat că acestea sunt nelegale, urmând a fi casate în totalitate şi trimisă cauza în rejudecare la instanţa de fond.
Recurenta inculpată M.I. potrivit actelor medicale suferă de tulburări psihice cu mai multe internări în spital, situaţie ce a pus în imposibilitatea de a fi prezentă în instanţă la termenele când s-a judecat cauza în fond şi în apel.
La termenul din 5.04.2004 când s-a soluţionat cauza în fond inculpata prin cererea depusă solicită un nou termen, pe motivul că este în imposibilitatea de a se prezenta, ataşând şi adeverinţa medicală.
Pe de altă parte, pentru acelaşi termen, inculpata fusese citată prin afişare fără a se indica scara şi etajul blocului.
Cu toate acestea, instanţa a trecut la judecata în fond a cauzei, încălcându-i astfel şi dreptul la apărare.
În apel, se regăseşte acelaşi viciu de procedură privind citarea inculpatei şi în plus instanţa nu a luat în seamă cererea depusă de apărătorul ales, motivată, prin care se solicită amânarea cauzei, încălcându-se şi în această fază a procesului dreptul la apărare prev.de art.6 c.p.p.
Rezultă aşadar că cele două instanţe trecând la judecarea cauzelor în condiţiile arătate au încălcat în mod clar prev.de art.197 alin.1 şi 2 c.p.p. cu privire la dispoziţiile legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal şi care atrag după sine nulitatea celor două hotărâri, întrucât vătămarea adusă inculpatei M.I. nu poate fi înlăturată în alt mod.
Casarea deciziei penale se impune şi pentru faptul că au fost încălcate disp.art.385/9 pct.6 şi 21 c.p.p. şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru reluarea cercetării judecătoreşti cu respectarea întocmai a dispoziţiilor procedurale care reglementează desfăşurarea procesului penal.
