Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele;
Reclamantul C.N. a solicitat restituirea în natură a aurului confiscat abuziv sau plata despăgubirilor în temeiul Legii nr.261/2002 pentru pentru aprobarea OG nr.190/2000.
Prin sentinţa civilă nr.3316/1 iulie 2004 pronunţată în dosarul nr. 4247/2003 Judecătoria Brăila a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Statul Român reprezentat prin B.N.R.– Sucursala Galaţi, să plătească reclamantului contravaloarea cantităţii de 6,523 kg aur fin la preţul B.N.R. din data plăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, cauza fiind înregistrată la Tribunalului Brăila.
Prin decizia civilă nr.55/2 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr.4011/2004, Tribunalul Brăila şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Prin decizia civilă nr.255/15 februarie 2005 pronunţată în dosarul nr.3693/2004 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dezinvestit de judecarea recursului şi a trimis cauza la Curtea de Apel Galaţi în temeiul art.2821 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.413/30 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 640/2005, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul a casat decizia civilă nr. 255/15 februarie 2005 pronunţată de aceeaşi curte şi a trimis cauza pentru rejudecarea recursului la Tribunalul Brăila.
În rejudecare s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât pârâtul a fost obligat la contravaloarea cantităţii de 6,523 kg aur fin în condiţiile în care conţinutul de aur fin al monedelor şi bijuteriilor confiscate este de 5823,80 grame, iar 6,523 kg reprezintă greutatea brută a acestora.
Totodată se menţionează că monedele şi bijuteriile nu mai există fizic în tezaurul deţinut de B.N.R., fiind valorificate în folosul statului.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.304 pct. 9 şi 10 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată în sensul că pârâtul a fost obligat la contravaloarea cantităţii de 5823,80 grame în loc de 6,523 kg aur fin.
Opinia instanţei care a soluţionat recursul, este în sensul că hotărârile pronunţate în această materie sunt supuse atât apelului cât şi recursului pentru următoarele considerente.
Reclamantul a solicitat restituirea în natură sau plata despăgubirilor pentru obiectele din aur.
Valoarea despăgubirilor se stabileşte potrivit art.34 alin.2 Cod procedură civilă din Legea nr.261/2002 în condiţiile şi limitele prevăzute de normele de aplicare emise de M.F.P. şi B.N.R.
Prin acţiune nu se precizează valoarea obiectului litigiului, astfel că nu se poate stabili nici competenţa după valoare şi nici nu se poate fi încadrată hotărârea în dispoziţiile art.2821 alin.1 Cod procedură civilă în sensul că nu este supusă apelului ci numai recursului.
Ca dovadă este şi prima decizie pronunţată în apel de către Curtea de Apel Galaţi în aceeaşi cauză, pe care însă a casat-o ca urmare a trimiterii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe cale administrativă.
