Legea nr. 85/2006, art. 122 alin. (3) şi (4)
Debitoarea fiind în faliment la momentul tinerii adunării creditorilor, nu se mai poate vorbi de plata datoriilor curente (ce poate avea loc doar în perioada de observaţie şi în reorganizare), orice plată trebuind efectuată doar după întocmirea raportului prevăzut de art. 122 şi a planului de distribuire, cu condiţia necontestării acestuia sau a respingerii contestaţiilor care se pot formula la distribuire [în acest sens art. 122 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006), cu respectarea ordinii de preferinţă prevăzute de art. 123.
C.A. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 823 din 6 aprilie 2012, nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011, creditorul SC B. SA a formulat contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor debitorului SC
B. SA din data de 19 mai 2011. în motivarea cererii se arată că ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor a fost următoarea: 1. aprobarea contractului de închiriere încheiat cu SC S.M. SRL la punctul din B. al debitorului, având în vedere contractul de colaborare dintre cele două societăţi semnat la data de 18 aprilie 2011; 2. analizarea şi numirea unui evaluator în baza ofertelor depuse de ofertanţi pentru evaluarea bunurilor din patrimoniul debitorului; 3. angajarea a doi paznici cu atestat pentru paza mijloacelor de transport din Bucureşti, str. V., nr. 23; 4. angajarea unei societăţi pentru procesarea documentelor contabile şi predarea lor către arhivele naţionale sau o firmă privată, în vederea păstrării; 5. menţinerea a două persoane din cadrul serviciului de pe perioada contractului de colaborare a SC S.M. SRL.
La data stabilită s-a decis: 1. aprobarea contractului de închiriere încheiat cu SC S.M. SRL şi plata către S.I.G. C. a sumelor restante ca o continuare a contractului de colaborare din data de 18 aprilie 2011; 2. numirea evaluatorului SC T.R.C. SRL cu un onorariu de 5.500 euro +TVA în vederea evaluării bunurilor din patrimoniul debitorului; 3. menţinerea a două persoane din cadrul serviciului de pe perioada contractului de colaborare a SC S.M. SRL. Creditorul s-a opus la punctul d) admis de adunarea creditorilor.
Cu privire Ia punctul 1 înscris pe ordinea de zi şi admis de hotărârea adunării creditorilor, creditorul arată că la data de 18 aprilie 2011 s-a prezentat, în cadrul şedinţei Adunării creditorilor, un contract de colaborare ce urma să fie încheiat în aceeaşi zi de debitor şi SC S.M.R. SRL. Acest contract consta în punerea la dispoziţie de către debitor a facilităţilor de producţie, distribuţie şi administrare pentru a produce şi distribui produse lactate pentru S.M., care urma să plătească o sumă lunară fixă de 30.000 euro plus TVA. In cazul în care debitorul nu va obţine toate aprobările necesare de la societatea S.I.G. C. GMBH&Co KG şi nu asigură închirierea echipamentului C, suma fixă lunară se va reduce şi S.M. se obligă să plă-
tcască doar suma de 13.300 curo plus TVA. In accst fel, suma de 13.300 euro plus TVA se achită debitorului, diferenţa de 16.7000 euro urma să fie achitată către S.I.G. C. pentru utilizarea echipamentului proprietatea ei. Se mai arată că este nelegală şi hotărârea adunării creditorilor privind plata către S.I.G. C. a unor restanţe, aproximativ 175.000 euro, întrucât acest aspect nu a fost înscris pe ordinea de zi şi hotărârea cade sub incidenţa art. 14 alin. (2) din lege, fiind sancţionată cu nulitatea absolută. Pe deasupra, o asemenea chestiune nici nu era de competenţa adunării creditorilor, în condiţiile în care nici nu s-a făcut o analiză a rentabilităţii acestui contract pentru debitoare. Cu privire la punctul înscris pe ordinea de zi, creditorul a renunţat la soluţionarea lui.
Prin sentinţa nr. 8696 din 16 noiembrie 2011 tribunalul a admis în parte contestaţia, a anulat hotărârea adunării creditorilor cu privire la încheierea contractului de închiriere cu SC S.M. SRL şi a respins capătul de cerere cu privire la anularea hotărârii adunării creditorilor pentru achitarea ratelor scadcnte datorate către S.I.G. C. GMBH & CoKG, ca neîntemeiat. In motivare s-a arătat că asupra primului aspect contractul de închiriere cu S.M. SRL este incompatibil cu scopul şi finalitatea procedurii falimentului, aceea de lichidare a debitoarei în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. S-a mai arătat că folosirea bunurilor debitoarei, în locul conservării lor, atrage scăderea valorii şi ca urmare se aduce un prejudiciu întregii mase credale. Cât priveşte capătul de cerere vizând achitarea ratelor scadente restante datorate de către S.I.G. C. SRL, sub accst aspect cererca de nulitate se va respinge, întrucât contractul încheiat este în derulare şi nu a fost denunţat conform art. 20 alin. (1), lit. j) din lege şi ca atare obligaţiile de plată a ratelor scadcnte se impun.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta-creditoare SC K. SA, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei recurate şi desfiinţării hotărârii adunării creditorilor din data de 19
mai 2011 cu privire la achitarea ratelor restante către S.I.G. C. In motivare se arată că creditoarea a atacat în faţa primei instanţe cele decise în adunarea creditorilor din 19 mai 2011, cu privire la aprobarea contractului de închi
riere încheiat cu SC S.M. SRL, după deschiderea procedurii falimentului şi plata ratelor scadente datorate către S.I.G. C. GMBH&CoKG ca o continuare a contractului de colaborare din 18 aprilie 2011, precizând că nu mai susţine alte motive de anulare.
Faţă de sentinţa pronunţată, prin care s-a anulat hotărârea cu privire la contractul de închiriere încheiat cu SC S.M. SRL, recurenta arată că aceasta este în parte netemeinică şi nelegală, cu privire la respingerea capătului de cerere privind plata ratelor scadente datorate către S.I.G. C. GMBH&CoKG în baza contractului încheiat între debitoare şi aceasta. Sub acest aspect se arată că la data de 13 mai 2011 s-a publicat în Buletinul procedurilor de convocarea adunării creditorilor SC B. SA, pentru data de 19 mai 2011, pe ordinea de zi, la cele 5 puncte, nefiind înscrisă dezbaterea
chestiunii privind plata sumelor restante către creditorul S.I.G. C. In acest fel se îndeplineşte motivul de nulitate prevăzut de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, respectiv sancţionarea cu nulitatea a oricărei deliberări asupra unei chestiuni necuprinse în convocare. Se mai arată că aspectul privind plata ratelor restante nu era de competenţa adunării creditorilor, reglementând modalitatea de achitare a acestor sume prin dispoziţii imperative, de la care nici organele care aplică procedura insolvenţei şi nici participanţii la procedură nu pot deroga. Astfel, în speţă sumele decise a fi achitate creditoarei S.I.G. C., aproximativ 175.000 euro, reprezintă rate restante datorate de debitoare după deschiderea procedurii insolvenţei, în perioada de observaţie. Or, contrar susţinerilor judecătorului-sindic, după deschiderea procedurii falimentului, plata oricăror creanţe, chiar decurgând din contracte în derulare în perioada de observaţie, este supusă Legii nr. 85/2006, creditorul fiind obligat să formuleze cerere de înscriere la tabelul suplimentar, art. 108 din Legea nr. 85/2006 şi plata neputând fi dispusă decât conform ordinii de prioritate impusă de
art. 123 din Legea nr. 85/2006. In drept recurenta a invocat în motivarea recursului art. 8, art. 149 din Legea nr. 85/2006 şi art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate şi sub toate aspectele în lumina dispoziţiilor art. 304′ C. proc. civ., curtea reţine că recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 8696 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlI-a civilă devoluează, în limita principiului disponibilităţii, doar aspectele vizând invocarea sancţiunii nulităţii, faţă de menţiunea hotărârii adunării creditorilor a SC B. SA din 9 mai 2011, de plată către creditorul S.I.G. C. a sumelor restante, ca o continuare a contractului de colaborare din 18 aprilie 2011. Or, cu privire la acest punct votat de creditori se verifică mai multe motive de nelegalitate (nulitate). Astfel, în primul rând se constată nerespectarea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, care arată că: „Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor”. In speţă, conform procesului-verbal ataşat, la şedinţă nu au participat toţi creditorii şi nici nu şi-au exprimat toţi punctele de vedere, astfel încât o eventuală deliberare asupra unui punct neînscris în convocator ar fi nulă, neîndeplinindu-se condiţia de acoperire a acestei nulităţi. Or, conform convocatorului publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 5652 din 13 mai 2011, deliberarea cu privire la acest aspect nu era trecută pe ordinea de zi.
Chiar dacă am aprecia că nulitatea prevăzută de art. 14 alin. (2) ar fi o nulitate de natură procedurală, condiţionată de vătămare şi, dintre nulităţile procedurale nulitate relativă, vătămarea neprcsupunându-se, producerea unei astfel de vătămări este evidentă, din moment ce, prin necunoaşterea de către creditori a acestei discuţii inserate pe ordinea de zi şi votarea unei plăţi către un anumit creditor, se afectează masa credală, din care trebuie să se îndestuleze, conform ordinii legale, persoanele interesate (creditorii). Deci, chiar şi într-o astfel de interpretare a tipului de nulitate, respectivul punct al ordinii de zi, aşa cum a fost votat, ar fi lovit de nulitate. De asemenea, curtea observă că niciun text legal nu oferă adunării creditorilor sau lichidatorului, cu acordul adunării creditorilor, posibilitatea de a efectua plăţi derogatorii de la regulile înscrise de art. 121 şi urm. Debitoarea fiind în faliment la momentul ţinerii adunării creditorilor, nu mai putem vorbi de plata datoriilor curente (ce poate avea loc doar în perioada de observaţie şi în reorganizare), ci orice plată trebuie efectuată doar după întocmirea raportului prevăzut de art. 122 şi a planului de distribuire, cu condiţia necontestării acestuia sau a respingerii contestaţiilor ce se pot formula la distribuire [în acest sens art. 122 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006], cu respectarea ordinii de preferinţă prevăzute de art. 123. Or, în aceste condiţii, orice hotărâre a adunării creditorilor vizând efectuarea unei plăţi, în timpul procedurii falimentului, în contra prevederilor legale imperative, nu poate fi sancţionată decât cu nulitatea absolută.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1 )-(3) raportat la art. 304′ C. proc. civ., curtea a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa recurată, cu consecinţa anulării hotărârii adunării creditorilor din 19 mai 2011 cu privire la achitarea ratelor restante către S.I.G. C. GMBH&CoKG.
