Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 298/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– – –
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 313 din 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantul, domiciliat în T,-, bloc 2,. E,.. 14, județul T, având ca obiect conflict de muncă – anulare act adițional
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă SC SA T prin dl. C, în baza delegației nr. 4231 din 29.04.2009, depusă la dosar și intimatul reclamant, personal și asistat de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 54 din 1.06.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii întrucât nu a avut în vedere împrejurarea că actul adițional i-a fost comunicat reclamantului odată cu decizia de sancționare nr. 914 din 16 septembrie 2008, respectiv la data de 18 septembrie 2008. astfel, în raport de data comunicării, apreciază că cererea privind anularea actului adițional a fost tardiv introdusă, cu depășirea termenului legal de 30 de zile, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Apărătorul intimatului reclamant, referitor la tardivitatea formulării cererii, învederează că actul adițional nu i-a fost comunicat intimatului, acesta fiind depus la dosar pe parcursul soluționării litigiului ce face obiectul contestației deciziei de sancționare. Întrucât actul adițional nu a fost comunicat, apreciază că cererea având ca obiect anularea acestuia a fost formulată în termenul legal, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității formulării acțiunii.
Pe fondul cauzei, învederează că prin probele administrate în cauză a făcut dovada că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 41 alin. 1 și 3 din Codul muncii, în sensul modificării contractului individual de muncă numai prin acordul părților. Întrucât prin actul adițional contestat recurenta a modificat unilateral contractul individual de muncă al intimatului iar salariul acestuia a fost redus de la suma de 1.071 lei la 857 lei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 914 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâta SC SA T, solicitând: anularea deciziei, anularea actului adițional la contractul de muncă, plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale ce nu i-au fost plătite, indexate cu rata inflației, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat și reîncadrarea pe postul deținut anterior.
În motivare, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 357 din 26 martie 2008 fost înștiințat că locul de muncă, de mecanic, pe care îl ocupa, se desființează începând cu data de 1 aprilie 2008, iar în temeiul art. 64 alin. 1 din Codul muncii, urmează a fi redistribuit pe un alt post vacant, corespunzător pregătirii sale profesionale.
Potrivit fișei postului ce i-a fost comunicată la data de 19 iunie 2008 funcția sa a rămas aceeași, de mecanic, iar atribuțiile au fost sporite, printre care regăsindu-se cele de instalator rețele apă și canalizare, de igienizare cămine și canalelor de apă menajere, etc.
Mai menționează reclamantul că i-a comunicat directorului prin contestația nr. 8997 din 13 august 2008 că refuză să îndeplinească aceste activități și l-a rugat să analizeze situația sa și să găsească o soluție pe cale amiabilă.
Pe lângă activitățile prevăzute în fișa postului conducerea unității îl trimitea la săpat șanțuri.
În ședința publică din data de 21 ianuarie 2009 Tribunalul Tulceaa disjuns capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare, precum și capetele de cerere nr. 3 privind plata despăgubirilor și nr. 4 privind reîncadrarea pe postul deținut anterior, pentru care s-a format dosarul nr-.
Tot în ședința publică din 21 ianuarie 2009, reclamantul a precizat că solicită anularea actului adițional nr. 915/2008. Și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, reclamantul a menționat că solicită anularea actului adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008.
Prin sentința civilă nr. 313 din 24 februarie 2009 Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată de reclamant.
A anulat actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008 emis de pârâta SC SA T, ca nelegal.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 915 din 16 septembrie 2008, pârâta i-a schimbat reclamantului unilateral funcția din mecanic în muncitor necalificat la sectorul Atelier prestări servicii începând cu data de 16 septembrie 2008, fixându-i un salariu de 857 lei, modificându-i astfel și fișa postului.
Actul adițional înregistrat sub nr. 915 din 16 septembrie 2008 nu a fost semnat de către reclamant.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii “Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”.
Articolul 41 alin. 3 din Codul muncii prevede că modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Ori, schimbarea din funcție, având ca rezultat și micșorarea salariului, nu poate fi făcută decât cu asentimentul salariatului, în caz contrar angajatorul procedează la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă încălcarea dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ceea ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât cu acordul părților.
Față de aceste considerente, având în vedere că prin actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008, pârâta i-a modificat reclamantului atât felul muncii, cât și salariul și, întrucât acest act adițional nu a fost semnat de către reclamant, instanța de fond a constatat că unitatea pârâtă i-a modificat reclamantului unilateral contractul individual de muncă și, prin urmare, a admis cererea și a anulat actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008 emis de pârâta SC SA T, ca nelegal.
Întrucât cererea reclamantului a fost admisă iar acesta a efectuat cheltuieli în acest proces, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SA
În motivarea recursului pârâta a formulat, în esență, următoarele critici:
În ședința publică din data de 21 ianuarie 2009 instanța a disjuns capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare, precum și capetele de cerere privind plata despăgubirilor și reîncadrarea pe postul deținut anterior retrogradării, pentru care s-a format dosarul nr-, în care a admis excepția tardivității, rămânând investită doar cu capătul de cerere privind anularea actului adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008, apreciind ca fiind în termen și socotind că este în stare de judecată.
O astfel de apreciere este criticată de către recurentă ca fiind netemeinică și nelegală, instanța de fond făcând o aplicare greșită a legii întrucât nu a luat în considerație faptul că actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008 i-a fost comunicat reclamantului odată cu decizia de sancționare nr. 914 din 16 septembrie 2008, la data de 18 septembrie 2008, așa cum rezultă din avizul de
primire depus la dosarul cauzei, aplicându-se aceleași reguli atât pentru decizie, cât și pentru actul adițional, tardivitatea existând și cu privire la actul adițional.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 313 din 24 februarie 2009 instanța în mod greșit a reținut că pârâta i-ar fi schimbat unilateral reclamantului funcția din mecanic în muncitor necalificat și salariul prin actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008.
Este adevărat că intimata l-a retrogradat pe reclamant schimbându-i funcția și salariul, dar ca sancțiune disciplinară, prin decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008.
Deși ne află într-una din situațiile excepționale de modificare unilaterală, situație prevăzută de art. 41 alin. 2 și art. 48 Codul muncii, caz în care angajatorul nu era obligat să efectueze informarea prevăzută de art. 17 Codul muncii, totuși a făcut-o, iar această informare s-a realizat prin actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2009.
Instanța în mod greșit a apreciat că pârâta a procedat la modificarea unilaterală a contractului prin act adițional, când, de fapt, a fost emis ca urmare a deciziei de sancționare disciplinară, cu titlu de informare, fără a produce vreun efect.
Acest act trebuia interpretat după intenția pe care au avut-o părțile, iar nu după sensul literal al termenilor, ori, intenția angajatorului nu a fost să modifice prin acest act vreunul din elementele contractului de muncă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la tardivitatea cererii de anulare a actului adițional la contractul individual de muncă;
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. d Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual de muncă sau colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia.
Actele adiționale făcând corp comun cu contractul individual de muncă, constatarea nulității acestora se poate cere pe toată durata existenței contractului.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, care se referă la contestarea deciziilor unilaterale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Cu privire la motivele de recurs referitoare la fondul cauzei;
Prin actul adițional nr. 915 din 16 septembrie 2008, cărui anulare se solicită, s-a dispus schimbarea funcției reclamantului din mecanic în muncitor necalificat la sector – Atelier Prestări-Servicii începând cu data de 16 septembrie 2008.
La emiterea actului adițional s-a avut în vedere decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, prin care reclamantul a fost retrogradat din funcție.
Prin decizia de sancționare disciplinară menționată mai sus, s-a dispus retrogradarea din funcția de mecanic în funcția de muncitor necalificat, pe o durată de 60 de zile, în cadrul Atelierului Prestări-Servicii.
Deși retrogradarea s-a dispus pe o perioadă de 60 de zile, prin actul adițional nu s-a menționat că schimbarea funcției are caracter temporar, ceea ce echivalează cu o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, contrar dispozițiilor art. 41 din Codul muncii, potrivit cărora modificarea contractului individual de muncă se face numai prin acordul părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 48 Codul muncii, angajatorul poate modifica locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, cu titlu de sancțiune disciplinară, dar numai temporar și nu cu caracter definitiv.
Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea și încetarea lui pot interveni numai în condițiile prevăzute de lege.
Chiar dacă trecerea pe o altă muncă s-a făcut ca urmare a deciziei unilaterale a angajatorului, de sancționare disciplinară cu retrogradarea, această trecere trebuia realizată cu respectarea dispozițiilor legale și anume, să aibă un caracter temporar.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 313 din 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantul, domiciliat în T,-, bloc 2,. E,.. 14, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond – Șt.,
Red. dec. jud. -/1.07.2009
gref. –
2 ex./2.07.2009
