Legea nr. 85/2006, art. 129, art. 132
Aducerea de către practician la cunoştinţa creditorilor a împrejurării că va propune judecătorului-sindic închiderea procedurii insolvenţei în temeiul art. 132 alin. (2) din nu este în măsură să suplinească procedura reglementată de legiuitor, creditorii fiind vătămaţi în drepturile lor legitime câtă vreme o copie a raportului final şi a situaţiilor financiare finale nu le-a fost comunicată, iar judecătorul-sindic nu a convocat adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final, pentru a le da posibilitatea de a formula obiecţiuni la raportul final.
C.A. Timişoara, s. com., dec. civ. nr. 224 din 16 februarie 2010, nepublicată
Prin sentinţa comercială nr. 3185 din 9 noiembrie 2009judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC S SRL Arad, reprezentată prin lichidatorul judiciar Casa de R I.P.U.R.L. Arad, precum şi radierea acesteia din registrul comerţului. De asemenea, instanţa l-a descărcat pe practician de orice îndatoriri şi responsabilităţi, notificând sentinţa direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare, dispunând şi publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea A.F.P. Arad, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât raportul final şi bilanţul de închidere a procedurii trebuiau comunicate creditorilor, lucru care nu s-a întâmplat.
Prin decizia civilă nr. 224 din 16 februarie 2010 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul creditoarei şi a casat în tot sentinţa comercială nr. 3185 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că închiderea procedurii de colectivă faţă de debitoarea intimată SC S. SRL Arad s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic neconvocând adunarea creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecţiuni la raportul final. Având în vedere că prima instanţă nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor, hotărârea pronunţată se impune a fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal, în speţă fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 129 din legea insolvenţei, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale. Copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării, la data şedinţei judecătorul-sindic urmând să soluţioneze, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, unde îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia, iar creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor putea participa la ultima distribuire.
Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2009 tribunalul a amânat judecata pentru data de 9 noiembrie 2009 (când a şi pronunţat sentinţa de închidere a procedurii concursuale), dispunând atât citarea creditorului lipsă, SC T SA Bucureşti, ceilalţi creditori având termen în cunoştinţă, cât şi afişarea raportului final la uşa instanţei, operaţiune care a fost realizată a doua zi (29 septembrie 2009) de cătrc grefier. Este adevărat că potrivit dovezilor existente la dosarul de fond şi a înscrisului depus în recurs practicianul a adus la cunoştinţa creditorilor că va propune judecătorului-sindic închiderea procedurii insolvenţei în temeiul art. 132 alin. (2) din lege, întrucât toate bunurile din averea falitei au fost valorificate, dar o asemenea împrejurare nu este în măsură să suplinească procedura reglementată de legiuitor, creditorul recurent fiind vătămat în drepturile sale legitime câtă vreme o copie a raportului final şi a situaţiilor financiare finale nu i-a fost comunicată, iar judecătorul-sindic nu a convocat adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final, pentru a le da posibilitatea de a formula obiecţiuni la raportul final.
în atare condiţii este evident faptul că în cauză sunt întemeiate criticile instituţiei recurente privitoare la nerespcctarea de către tribunal a dispoziţiilor art. 129 din Legea insolvenţei, împrejurare care a determinat imposibilitatea acesteia de a ridica obiecţii împotriva raportului lichidatorului judiciar, asupra cărora judccătorul-sindic urma să se pronunţe la data şedinţei la care trebuia convocată adunarea creditorilor (maximum 30 de zile de la afişarea raportului final la uşa tribunalului). Pe de altă parte, este eronată reţinerea făcută de prima instanţă în cadrul considerentelor hotărârii atacate în sensul că toate creanţele ar fi fost acoperite prin distribuirile făcute, situaţie în care recursul instituţiei creditoare ar fi fost lipsit de interes, motivat de împrejurarea că în timp ce din tabelul definitiv consolidat rezultă că totalul general al creanţelor înscrise de lichidator este de 1.089.340,92 lei, din bilanţul final al lichidării reiese că încasările au fost doar de 13.298,98 lei, cea mai mare parte din această sumă reprezentând cheltuieli de procedură.
Faţă de cele arătate, văzând şi prevederile art. 312 C. proc. civ., curtea a admis recursul creditoarei A.F.P. Arad şi a dispus casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, tribunalul urmând să respecte întocmai norma înscrisă în art. 129 din Legea nr. 85/2006, în sensul de a convoca adunarea creditorilor, aceştia putând formula obiecţii la raport cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării, la data şedinţei judecătorul-sindic urmând să soluţioneze, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, pe care fie îl va aproba, fie îl va modifica, dacă este cazul.
