Legea nr. 85/2006, art. 2, art. 131, art. 138, art. 140
în principiu, o acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, odată promovată, se soluţionează în cadrul procedurii insolvenţei, acest aspect rezultând pe cale de interpretare logică din destinaţia sumelor depuse potrivit art. 140 din Legea nr. 85/2006.
însă, în cazul în care cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) din a fost respinsă, iar hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, recursul împotriva sentinţei de închidere a procedurii apare ca nefondat.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 352 din 11 mai 2011, nepublicată
Prin sentinţa nr. 361 din 15 martie 2011, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 360/91/2010 al Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC C.P. SRL Gugeşti, judeţul Vrancea şi radierea acesteia din registrul comerţului. Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, au fost descărcaţi judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea acestuia, creditori şi asociaţi. S-a dispus plata sumei de 3.100 lei, reprezentând indemnizaţie globală şi cheltuieli de procedură, către lichidatorul judiciar C.I.I. S.D., din fondul de lichidare, prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea insolvenţei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut următoarele: prin sentinţa comercială nr. 769 din 8 iunie 2010 a fost deschisă procedura insolvenţei debitoarei în formă simplificată, iar prin sentinţa comercială nr. 122 din 1 februarie 2011 a fost respinsă cererea creditoarei A.V.A.S. Bucureşti privind angajarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, D.C., conform dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. A fost numit lichidator în cauză C.I.I. S.N. Lichidatorul a solicitat închiderea procedurii, conform dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, în situaţia în care niciun creditor nu este dispus să avanseze sumele necesare continuării procedurii, iar creditorul A.V.A.S. Bucureşti nu a fost de acord să avanseze aceste sume. Lichidatorul judiciar a arătat că au fost înregistrate cheltuieli cu procedura în sumă de 3.100 lei, din care 3.000 lei onorariu global şi 100 lei cheltuieli materiale.
Judecătorul-sindic a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea privind procedura insolvenţei, dacă se constată că nu există bunuri în averea
debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Din actele aflate la dosarul cauzei, judecătorul-sindic a reţinut că debitoarea nu deţine bunuri sau lichidităţi, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării proccdurii. în consecinţă, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului din Vrancea.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. Sentinţa recurată a fost criticată, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive: în mod greşit s-a dispus închiderea procedurii, în condiţiile în care nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă privind cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator,
D.C. Concret, este în curs de soluţionare recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. împotriva sentinţei de respingere a acţiunii întemeiate pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Procedând astfel, judecătorul-sindic a încălcat prevederile Codului de procedură civilă, inclusiv principiul rolului activ al instanţei, prevăzut de art. 129 C. proc. civ., precum şi drepturile creditorilor de recuperare a creanţelor. A mai susţinut recurenta că nu se poate imputa creditorilor neavansarea de sume în vederea continuării proccdurii, chiar şi în situaţia imposibilităţii reale temporare de a se face aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006. în drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10, art. 304′ C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: în speţă, procedura insolvenţei s-a închis în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic poate da o sentinţă de închidere a procedurii. Textul de lege nu prevede, în această situaţie, dccât întrunirea a două condiţii cumulative, şi anume: insuficienţa bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrativei şi inexistenţa unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.
în speţă, în mod corcct a reţinut judecătorul-sindic că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege de vreme ce nu a fost identificat niciun bun în averea debitoarei, iar creditorilor li s-a adus la cunoştinţă această situaţie, solicitându-li-se avansarea de sume, fară ca demersul lichidatorului să dea rezultate. De vreme ce textul de lege stipulează posibilitatea închiderii procedurii, în orice stadiu al acesteia (art. 131) este evident că nu era necesară stabilirea eventualelor persoane vinovate de ajungerea debitoarei, persoană juridică, în stare de , spre a face aplicabile dispoziţiile ar. 138 din lege. Aceasta întrucât textul de lege nu condiţionează închiderea procedurii de analizarea posibilităţii atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere şi control, referindu-se, în mod explicit, numai la situaţia în care niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Necesitatea închiderii procedurii într-o asemenea situaţie rezidă în scopul legii, reglementat de art. 2, şi anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Or, în situaţia în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsită de raţiune. Este adevărat că, în principiu, o acţiune în antrenare răspundere patrimonială, prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, odată promovată, se soluţionează în cadrul procedurii insolvenţei. Acest aspect rezultă pe cale de interpretare logică, din destinaţia sumelor depuse potrivit art. 138 alin. (1). Astfel conform art. 140 din Legea nr. 85/2006, aceste sume intră în averea debitorului şi sunt destinate, în caz de faliment, aco-
peririi pasivului. Insă, în cauză, prin sentinţa nr. 122 din 1 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a fost respinsă, iar hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
