– Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.6.1
Un proces civil finalizat prin hotarârea care dezleaga fondul, cu garantiile date de art.6.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, include printre altele dreptul partilor de a fi în mod real “ascultate”, adica în mod corect examinate de catre instanta sesizata. Instanta are obligatia de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta în determinarea situatiei de fapt.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA NR.708 R din 19.04.2011 irevocabila)
Prin sentinta comerciala nr.817/15.10.2010, pronuntata de Tribunalul Ialomita în dosar nr.2715/98/2010, judecatorul-sindic a admis cererea formulata de catre lichidatorul SC D2003 SRL, PM IPURL Constanta, obligând în solidar pe pârâtii S.F. si S.V. la plata sumei de 90.604,47 lei reprezentând pasivul debitoarei, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotarî în acest fel, judecatorul-sindic a aratat ca în actele sale administratorul judiciar si ulterior, lichidatorul, a considerat ca se impune atragerea raspunderii patrimoniale a fostilor administratori în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, astfel încât instanta a considerat ca sunt îndeplinite conditiile angajarii raspunderii patrimoniale a pârâtilor care “si-au însusit bunuri din patrimoniul societatii sau au ascuns o parte din acestea”.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs S.V., solicitând în principal casarea hotarârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotarârii atacate, pe care a considerat-o nelegala si netemeinica, si respingerea actiunii de fond.
În sustinerea recursului recurenta a aratat ca a fost chemata în judecata în solidar cu Sadic Fanica pentru plata pasivului debitorului SC D2003 SRL, respectiv 90.604,47 lei, cererea fiind întemeiata pe dispozitiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
În primul rând, recurenta considera ca hotarârea este nula în temeiul art.304 pct.5 Cod procedura civila, cu argumentul ca, desi sedinta de judecata în care instanta a ramas în pronuntare a avut loc la 26.11.2010, iar instanta a mânat pronuntarea la 03.12.2010, sentinta apare ca fiind pronuntata la 15.10.2010, ceea ce în conformitate cu dispozitiile art.260 Cod procedura civila, reprezinta o încalcare a formei actelor de procedura.
Al doilea motiv consista în nemotivarea hotarârii atacate, aratând ca judecatorul-sindic si-a argumentat solutia în cinci rânduri, în care a formulat concluzii cu caracter generic, respectiv a retinut ca pârâtii si-au însusit bunurile societatii, sau le-au ascuns, aspecte total discordante motivarii cauzale a cererii formulate de catre PM IPURL, cerere întemeiata pe lit.d a art.138 din Legea nr.85/2006, referitoare la netinerea contabilitatii sau nerespectarea legii în actele contabile.
Recurenta arata ca prima instanta nu a indicat probele care au creat instantei convingerea ca se impune admiterea cererii, dar si ca a retinut considerente straine de cauza cu care a fost sesizata, încalcând principiul disponibilitatii.
Astfel, în vreme ce cererea de chemare în judecata se refera la netinerea contabilitatii SC D2003 SRL în conformitate cu legea de catre pârâti, judecatorul-sindic se refera la incidenta literei a) din art.138 din Legea nr.85/2006, corespunzatoare însusirii bunurilor sau activelor societatii de catre fostii administratori.
Trecând de aceste aspecte, pe fond, recurenta a aratat ca actiunea nu este întemeiata, deoarece pârâtul si-a îndeplinit obligatia tinerii contabilitatii potrivit legii, constând în întocmirea balantelor, înregistrarea în a tuturor operatiunilor fiscale efectuate, întocmirea situatiilor financiare contabile, dar si prezentarea tuturor acestor acte la dispozitia organismelor de lichidare în cadrul procedurii.
Împotriva acestui recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea va analiza cu prioritate motivele de casare ale hotararii, derivate din nulitatea hotararii ca act de procedura, potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, iar subsidiar, aspectele legate de netemeinicia hotararii, subordonate motivului de recurs stabilit in art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Astfel, Curtea retine ca recurenta arata ca izvorul nulitatii deriva, pe de-o parte din neconcordanta dintre data mentionata in practicaua hotararii si data reala a sedintei de dezbateri, iar pe de alta parte din lipsa reala a motivarii.
Ambele aspecte invederate de catre recurenta sunt fondate si de natura sa atraga nulitatea integrala a actului de procedura, hotararea atacata cu acest recurs.
Curtea observa ca desi dezbaterile au avut loc, asa cum rezulta din practicaua sentintei, la 15.10.2010, hotararea este pronuntata la 26.11.2010, data mentionata atat in minuta, cat si in dispozitivul hotararii redactate. Aceasta neconcordanta denota lipsa continuitatii actelor de procedura specifice acestui moment procesual in care, dupa dezbaterile din sedinta, instanta delibereaza in aceeasi zi, sau, dupa amanari, in conditiile art. 260 Cod procedura civila, specificate expres in actele instantei.
Or, in conditiile in care Curtea nu poate stabili cauza justificata a acestor neconcordante, conchide ca aceasta reprezinta o lipsa a formei actului de procedura, de natura sa justifice cererea de anulare a partii, in cadrul recursului, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, cata vreme partea nu are reprezentarea modalitatii in care actele specifice sedintei de judecata s-au desfasurat intr-o normala.
A doua cauza a nulitatii consta in lipsa motivarii hotararii si depasirea limitelor investirii, atat datorita lipsei unei motivari coerente si suficiente a hotararii judecatorul-sindic, cat si datorita depasirii limitelor sesizarii ca expresie a disponibilitatii procesului civil.
Curtea constata fondata si aceasta critica. Potrivit art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 1 Cod procedura civila, exigenta motivarii impune prezentarea coerenta si efectiva a examenului critic al magistratului de natura sa sustina rezultatul deliberarii, dar si concordanta argumentelor cu aspectele deduse in judecata de catre parte.
Curtea, considera ca hotararea nu indeplineste nici exigenta de a fi motivata.
Noteaza astfel ca maniera extrem de succinta in care se exprima considerentele solutiei face hotarârea data criticabila din perspectiva legalitatii, în masura în care nu creeaza transparenta asupra silogismului judiciar care explica si justifica dispozitivul si nu arata, la situatia concreta supusa judecarii care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Un proces civil finalizat prin hotarârea care dezleaga fondul, cu garantiile date de art. 6.1 din Conventia Europeana privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul partilor de a fi în mod real “ascultate”, adica în mod corect examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, aceasta implica mai ales în sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv, real si consistent al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta în determinarea situatiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României si hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).
Or, in cauza, desi instanta a pronuntat o solutie care reprezinta fondul cauzei, este notabil ca nicio afirmatie a partilor nu a fost cercetata, nicio proba nu a fost considerata, deci nu au servit ca suport al concluziilor instantei, concluzii care nu se fundamenteaza pe stabilirea unei stari de fapt sau pe maniera in care legea devine incidenta in cauza.
Mai mult, Curtea constata ca in timp ce actiunea promovata de catre PM IPURL, in calitate de lichidator al SC D2003 SRL este intemiata pe dispozitiile art. 138 litera d) din Legea nr.85/2006, referintele instantei sunt circumscrise literei a) din actul normativ, ceea ce echivaleaza nu doar depasirii regulii disponibilitatii, dar si solutionarii unor aspecte pentru care judecatorul-sindic nu avea o sesizare corespunzatoare.
In aceste conditii, omisiunea instantei de a verifica atat afirmatiile PM IPURL cu privire la netinerea contabilitatii, cat si referirile instantei la un cu totul alt temei cauzal al condamnarii civile, echivaleaza in fapt cu lipsa analizei cauzei si, in esenta, nesolutionarea acesteia intr-un procedeu real si efectiv, acela de confruntare a afirmatiilor partilor cu actele cauzei, de stabilire a unei situatii de fapt ca rezultat al unei aprecieri atasate de natura cauzei, circumstantele acesteia.
Or, in conditiile in care, din perspectiva instantei de recurs, cauza nu a fost solutionata in mod real, potrivit garantiilor continute de art. 6 din CEDO, concretizate in exprimarea de catre magistrat a tuturor argumentelor decizorii, si raspunsul sau la apararile si argumentele principale ale partilor, precum, potrivit art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila, recursul a fost admis, hotararea atacata a fost casata, iar cauza trimisa la prima instanta in vederea solutionarii sale.
In aceste conditii, Curtea arata ca cercetarea criticilor subsumate motivului de recurs reprezentand chestiuni care tin de cercetarea cauzei pe fond, vor fi analizate de catre judecatorul-sindic cu prilejul rejudecarii, potrivit art 315 alin. 3 Cod procedura civila.
