Acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale. Administratori succesivi. Importanţa momentului apariţiei stării de insolvenţă


Legea nr. 85/2006, art. 138 alin. (1) lit. d)

Din împrejurarea că administrarea debitoarei a fost preluată de o altă persoană nu se poate aprecia că răspunderea reglementată de art. 133 alin. (1) lit. d) din îi incumbă acesteia, ci administratorului anterior, în cazul în care pasivul debitoarei provine din perioada în care acesta a condus societatea.

C.A. Galaţi, dec. com. nr. 698/R din 12 octombrie 2011,

nepublicată

Prin sentinţa nr. 359 din 25 mai 20II Tribunalul Brăila, Secţia comercială şi de administrativ, a admis acţiunea formulată de S.Q. Filiala Brăila S.P.R.L. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC

F.G. SRL Brăila, faţă de pârâtul D.I.C. şi l-a obligat să plătească către masa creditorilor suma de 900.000 lei, parte din pasivul neacoperit al debitoarei SC F.G. SRL Brăila. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca nefondată acţiunea lichidatorului judiciar faţă de pârâtul M.V. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că faţă de pârâtul D.I.C. sunt îndeplinite condiţiile

răspunderii materiale conform dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, şi anume că nu a predat niciun document contabil, încălcând flagrant obligaţiile pe care le avea, conform Legii nr. 81/1992, şi că nu a predat nici bunuri mobile sau imobile ale debitoarei pentru a fi valorificate; că s-a sustras oricărei colaborări cu lichidatorul şi instanţa, pentru a da explicaţii asupra patrimoniului debitoarei. în ceea ce-1 priveşte pe pârâtul M.V., prima instanţă a reţinut că acesta nu se face vinovat de datoriile pe care debitoarea le are faţă de masa creditorilor. Acesta a preluat formal atribuţiile administratorului în data de 9 martie 2010, când debitoarea avea deja datorii către bugetul statului.

împotriva menţionatei hotărâri, pârâtul D.I.C. a declarat recurs invocând următoarele: prin rezoluţia din 10 martie 2010, dată de directorul O.R.C. Galaţi, a fost admisă cererea de înscriere menţiuni nr. 8416 din 9 martie 2010 prin care s-a solicitat înregistrarea în a menţiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv al SC F.G. SRL, cu privire la schimbarea sediului în alt judeţ şi reînmatricularea în alt judeţ, respectiv Brăila, localitatea Şuteşti, radierea societăţii SC F.G. SRL de la O.R.C. Galaţi; că urmare a actului adiţional la actul constitutiv al SC F.G. SRL şi rezoluţiei din 10 martie 2010 a directorului O.R.C. Galaţi a fost întocmit un proces-verbal în data de 17 martie 2010 prin care fostul administrator al societăţii D.I.C. a predat către noul administrator al acesteia, M.V., întreaga documentaţie contabilă a societăţii de la înfiinţare şi până în prezent; că prin semnarea actului adiţional de modificare a actului constitutiv al SC F.G. SRL prin care numitul M.V. a predat toate părţile sociale al acestei societăţi, se înţelege că acesta a preluat întreg activul şi pasivul societăţii, fiind de acord cu situaţia financiar contabilă a acesteia şi urmând să continue activitatea, fiind irelevant faptul că societatea nu a mai avut activitate economică în perioada cât numitul M.V. a fost administrator al SC F.G. SRL Brăila; că a predat întreaga documentaţie contabilă a societăţii de la înfiinţare şi până în 17 martie 2010 noului administrator al societăţii M.V. şi nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. d). S-a mai invocat faptul că nu au fost dovedite culpa şi legătura de cauzalitate pentru a acoperi pasivul şi că simplul fapt că societatea prezintă unele creanţe către A.F.R Brăila care provin din anii 2007, 2008 şi 2009 nu conduce la concluzia că din cauza unor fapte imputabile pârâtului, societatea a ajuns în stare de .

Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: potrivit art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, poate fi antrenată răspunderea juridică patrimonială a fostului administrator al debitoarei ajunsă în stare de insolvenţă în cazul în care a ţinut o fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut o în conformitate cu legea.

în speţă, prima instanţă a reţinut corect pe baza probelor administrate în cauză că pasivul în sumă de 900.000 lei care reprezintă datorii la bugetul de stat a fost acumulat de debitoare până la data de 9 martie 2010, când societatea a fost preluată de intimatul-pârât M.V. De altfel, chiar în declaraţia de recurs, recurentul-pârât recunoaşte că datoriile către A.F.P. Brăila au fost acumulate în anii 2007, 2008 şi 2009. Chiar dacă intimatul-pârât M.V. a preluat societatea debitoare cu întregul activ şi pasiv, răspunderea reglementată de art. 133 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 nu-i incumbă acestuia deoarece, aşa cum a recunoscut şi recurentul, pasivul debitoarei provine din perioada în care acesta a condus societatea, situaţie în care critica referitoare la nedovedirea culpci sale şi a legăturii de cauzalitate nu este întemeiată. Recurcntul-pârât nu a fost în măsură să facă dovada că a ţinut contabilitatea societăţii debitoare conform dispoziţiilor Legii contabilităţii nici în faţa primei instanţe şi nici în recurs. Faţă de cele ce preccd, recursul declarat de pârâtul D.I.C. nefiind fondat, a fost respins.