Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE NR. 564/CM
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada -. – nr. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 710/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă “” C, cu sediul în-, – 1,. C,. 41, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și pentru intimata pârâtă se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 54960/05.10.2009, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, după care:
Apărătorul intimatei pârâte, solicită acordarea unui termen de judecată pentru pregătirea apărării, având în vedere că este primul termen și că a fost angajat la data de 05.10.2009, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Recurentul reclamant -, care se legitimează cu seria nr. – eliberat de Poliția C la data de 03.06.2009, -, învederează instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului de față, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, sens în care semnează în caietul grefierului de ședință.
Apărătorul intimatei pârâte solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecata recursului, formulată oral de recurentul reclamant la acest termen de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecata recursului formulată oral de recurentul reclamant.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația inițială și precizată la data de 20.03.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 14.01.2009, contestatorul – a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, repunerea în situația anterioară – reintegrarea în funcția deținută anterior, plata despăgubirilor bănești reprezentând salariile actualizate, indexate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, plata daunelor materiale de 3.000 lei, daune morale de 5.000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, se arată că în realitate concedierea s-a datorat cererii de concediu de odihnă din data de 12.11.2008, cerere la care în loc de răspuns a primit afirmația din partea patronului în sensul că va fi concediat, astfel că a formulat o plângere la.
În continuare, contestatorul a avut discuții cu conducerea intimatei legate de retragerea plângerii de la. fiind amenințat cu concedierea în cazul în care nu-și retrage această plângere.
În aceste condiții, la data de 14.11.2008, patronul a la salariați inclusiv contestatorul, cu documente, cerând semnături pentru faptul că i-au fost plătiți bani – drepturi salariale fără semnarea statelor de plată și pentru modificarea fișei postului începând cu data de 01.01.2008, dar contestatorul a refuzat aceste semnături, situație în care i-a fost cerută demisia.
Deși i s-a spus că este concediat, contestatorul s-a prezentat la locul său de muncă în fiecare zi timp de două săptămâni însă i-a fost refuzat accesul pe motiv că nu mai este salariatul intimatei.
Ulterior, contestatorul a primit prin poștă comunicare în sensul că este convocat la cercetarea disciplinară pentru abaterea disciplinară pentru absențe nemotivate.
Fiind motivat de aspectul financiar și de imposibilitatea găsirii altui loc de muncă în pragul sărbătorilor de iarnă, contestatorul a retras plângerea de la. și în aceste condiții a fost reprimit la muncă însă în scurt timp a fost chemat în biroul patronului unde o persoană care s-a prezentat drept avocatul firmei i-a înmânat pentru semnare un act din care rezulta că în calitate de salariat își dă acordul pentru încetarea contractului individual de muncă, însă contestatorul a refuzat semnarea acestor acte.
Din acel moment, contestatorul nu a mai prestat ore suplimentare, ceea ce l-a afectat foarte mult și i-a creat un prejudiciu mare și un sentiment de inferioritate față de colegii săi.
În realitate motivul din decizie, respectiv situația financiară a intimatei, nu este real, deoarece contestatorul a fost singurul salariat asupra căruia s-a luat această măsură iar intimata a angajat imediat o altă persoană.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, contestatorul arată că în urma excluderii de la efectuarea orelor suplimentare, veniturile lunare s-au diminuat astfel că a fost nevoit să contracteze împrumuturi de la cunoștințe sau rude în diferite sume, pentru achitarea ratelor la obiectele electro-casnice achiziționate de la și bancă.
Contestatorul a efectuat împrumuturi, deoarece concubina sa a pierdut sarcina, contestatorul este unicul întreținător al familiei, plătind toate investigațiile medicale și tratamentele medicale, respectiv suma de 200 euro, la toate acestea adăugându-se cheltuielile obținute, luând împrumut suma de 350 lei prin intermediul tatălui său care a împrumutat suma necesară de la.
Datorită situației financiare grele, contestatorul a renunțat la cursurile facultății particulare la care se înscrisese neputând achita rata scadentă în luna decembrie.
Deși a căutat alt loc de muncă, nu a reușit angajarea în actualele condiții dificile global.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, întrucât măsura aplicată contestatorului a fost luată ca urmare a analizei bine documentate a situației financiare iar pentru a se salva de la faliment, organigrama trebuie adaptată la nivelul real de activitate.
Prin sentința civilă nr. 710/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta “”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost concediat pentru motive ce nu țin de persoana sa, respectiv pentru dificultățile economico-financiare conform art. 58, 65 și 66 Codul muncii.
Prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 29.12.2008, ca efect al materialului justificativ întocmit de serviciul de din data de 20.12.2008, s-a aprobat modificarea organigramei în sensul desființării unor posturi respectiv electrician auto și electromecanic auto, organigrama anterioară cuprinzând postul ocupat de contestator, iar cea ulterioară nu mai cuprinde acest post.
Acest aspect este relevat și de martorul, care a relatat că inițial erau trei electricieni auto, iar în prezent sunt doar doi, motivat de scăderea volumului de activitate în domeniul auto la finele anului 2008, cel mai scăzut volum de activitate din ultimii 4 ani, situație în care li s-a comunicat că urmează reduceri de posturi.
Martorul relatează prezența contestatorului la firma la care era angajat martorul în luna noiembrie 2008 pentru a i se oferi un loc de muncă, firmă vecină ca sediu cu intimata, datorită faptului că nu mai era primit la lucru, ocazie cu care martorul a aflat că după efectuarea unor lucrări la B, contestatorul s-a simțit rău, a cerut concediu dar nu i-a fost aprobat.
Astfel, concedierea contestatorului s-a realizat datorită condițiilor efective financiare, dificile în care s-a aflat intimata, scăderii volumului de activitate, a lucrărilor.
Potrivit art. 65 Codul muncii, concedierea salariatului din motive ce nu țin de persoana acestuia se poate realiza dacă angajatorul întâmpină dificultăți în activitate, respectiv i se diminuează volumul de activitate sau trece printr-o perioadă de transformări tehnologice sau reorganizare a activității.
Din punct de vedere al legalității, se cere ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, respectiv un caracter obiectiv.
Desființarea locului de muncă trebuie să se prezinte ca o suprimare din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcțiuni și când nu mai este reînființat în scurt timp.
Cauza desființării trebuie să fie reală și serioasă, să aibă caracter obiectiv adică să fie determinată de dificultăți economice sau transformări tehnologice, să aibă la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și să nu disimuleze realitatea.
În cazul de speță, reorganizarea a constat în desființarea efectivă a postului ocupat de contestator, care nu se mai regăsește în organigrama intimatei, situație datorată scăderii volumului de activitate, față de care adunarea generală a asociaților a hotărât desființarea a două posturi – de electrician auto – din cele trei existente (ocupat de Baruș ) și unul de electromecanic auto din cele două existente (ocupat de contestator), deoarece s-a apreciat că este posibilă preluarea activității de către celelalte posturi.
În aceste condiții, justificarea desființării postului ocupat de contestator este realizată prin analiza activității intimatei în anul 2008, care a relevat o scădere a activității raportat la anii trecuți, prin hotărârea adunării generale a asociaților urmată de aplicarea întocmai a măsurii stabilite, organigrama ulterioară dovedind aplicarea corectă a acestor hotărâri în privința contestatorului.
Din nicio probă administrată nu se confirmă susținerea contestatorului în sensul că temeiul concedierii este altul, că a avut caracter disciplinar, altfel decât cel menționat în decizie și nici faptul că această concediere este lovită de nulitate, desființarea postului ocupat de contestator este reală, efectivă, serioasă și nu s-a urmărit îndepărtarea contestatorului din colectivul intimatei, nefiind unicul salariat concediat.
Fiind îndeplinite condițiile de legalitate și temeinicie prevăzute de art. 65 Codul muncii, decizia contestată fiind apreciată ca legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins contestația, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul -.
La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2009, s-a prezentat recurentul reclamant -, care s-a legitimat cu seria nr. – eliberat de Poliția C la data de 03.06.2009, -, care a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului de față, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 246 (1) Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului, în sensul că renunță la judecată, precum și dispozițiile art. 246 (1) Cod procedură civilă, urmează ca instanța să ia act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada -. – nr. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 710 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă “” C, cu sediul în-, – 1,. C,. 41, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Jud.fond. /
gref.
2 ex./ 3.11.2009.
