Legea nr. 31/1990, art. 61 alin. (1)
Articolul 61 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale condiţionează formularea cererii de opoziţie de existenţa prejudiciului creditorului social. Datoriile fiscale ale societăţii nu pot fi considerate „prejudiciu”, în sensul textului citat, ci reprezintă debite pentru care se poate folosi calea executării întemeiate pe Codul de procedură fiscală.
Decizia nr. 493 din 13 octombrie 2010
Prin sentinţa nr. 9/cam.consiliu din 6 aprilie 2010, Tribunalul Iaşi a respins exccpţia prematurităţii introducerii ccrerii şi a respins cererea formulată de către reclamanta A.F.P. în contradictoriu cu pârâţii SC M.C.V. SNC fostă SC U.A. SNC, prin foştii administratori A.Gh. şi A.D.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că – potrivit art. 62 alin. (I) din Legea nr. 31/1990 – opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, dacă legea nu prevede un alt termen. Prin încheierea nr. 3361 din 02.10.2009, dată de Tribunalul Botoşani, a fost admisă cererea de reînregistrare în a menţiunilor cu privire la denumirea firmei, schimbarea sediului din Botoşani în judeţul Iaşi, localitatea Hîrlău, strada Eternitate nr. 75 şi reînmatricularea în judeţul Iaşi, radierea societăţii „U.A.” Societate în Nume Colectiv de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, reînregistrarea datelor din declaraţia tip pe proprie răspundere în registrul comerţului şi depunerea actului constitutiv actualizat. Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani a comunicat că actul modificator nr. 3244 din 17.09.2009 al SC M.C.V. SNC a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 5297 din 14.10.2009. Data publicării actului modificator este 14.10.2009, iar cererea reclamantei privind opoziţia împotriva modificării actului constitutiv al SC U.A. SNC a fost înregistrată la data de 06.11.2009. Dispoziţia legală menţionată nu prevede vreo sancţiune pentru introducerea opoziţiei mai devreme de 30 de zile de la data publicării actului modificator de către persoana interesată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acţiunea este neîntemeiată. Obligaţia fiscală restantă datorată de pârâtă este modică, respectiv suma dc 37.136 lei, compusă din 18.110 Ici şi accesorii aferente, în cuantum dc 19.026 lei. Această sumă poate fi executată în baza proccdurii de
executare silită prevăzută de Codul de procedură fiscală. In cauză, reclamanta nu a dovedit că administratorii A.Gh. şi A.D. au creat vreun prejudiciu, prin hotărârile privitoare la modificarea actului constitutiv.
In speţă nu s-a declanşat procedura insolvenţei, prevăzută de Legea nr. 85/2006, pentru a fi aplicatc dispoziţiile art. 137 faţă de administratori.
împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta A.F.P.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că recursul este nefondat.
Recursul nu este motivat în drept, dar dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea unor critici în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.. Textul procedural menţionat nu este – însă – incident în cauză, atât timp cât tribunalul a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale relevante, în primul rând articolul 61 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Curtea de apel a reţinut că art. 61 alin. (1) condiţionează formularea cererii de opoziţie de existenţa prejudiciului creditorului social şi – astfel cum judicios a stabilit prima instanţă – în speţă nu există prejudiciu. Datoriile fiscale ale socictăţii în legătură cu carc au operat modificările contestate nu pot fi considerate „prejudiciu”, în sensul textului citat, ci sunt debite pentru care se poate folosi calea executării întemeiate pe Codul de procedură fiscală.
Instanţa de recurs a mai constatat că acele critici carc nu se încadrcază în art. 304 C. proc. civ. – şi care se examinează confonn art. 3041 C. proc. civ. -se vădesc nefondate, în măsura în care tribunalul a stabilit corect situaţia de fapt, care îşi află pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Faţă de considerentele expuse şi în aplicarea art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ. curtea a respins recursul, menţinând hotărârea Tribunalului
Iaşi. In temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
