Nulitatea procurilor de reprezentare. Neprecizarea sensului de exprimare a votului. încălcarea obligaţiei legale de abţinere. Conflict de interese


Legea nr. 31/1990, art. 125 alin. (1)-(2), art. 126 alin. (1)

Lipsa menţiunii privind sensul de exprimare a votului nu atrage nulitatea împuternicirii, dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevăzând doar condiţia depunerii lor în termen. Nedepunerea în termenul de 48 de ore înainte de adunare atrage însă nulitatea procedurilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Curtea a reţinut încălcarea obligaţiei legale de abţinere prevăzută de dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 de către membrii consiliului de administraţie care şi-au votat propria remuneraţie.

Decizia nr. 29 din 29 martie 2010

Prin sentinţa comercială nr. 35/CC/2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.N.C. în contradictoriu cu pârâta SC F. S.A., s-a constatat nulitatea hotărârii adunării generale extraordinare şi ordinare a acţionarilor pârâtei SC F. S.A., adoptată la 29.03.2007; s-a dispus menţionarea şi

publicarea hotărârii judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit procesului-verbal al şedinţei adunării generale a acţionarilor SC F. S.A. din data dc 29.03.2007 au fost prezenţi 145 de acţionari şi reprezentaţi 115, care deţineau împreună un număr de 1.783.579 acţiuni, respectiv 77,909%. Ulterior, respectiv după începerea şedinţei, s-au mai prezentat în sală şi alţi acţionari, astfel încât au fost prezenţi acţionari reprezentând acţiuni într-o proporţie de 93,633% din capitalul social.

împotriva hotărârii astfel adoptate, reclamantul a invocat o serie de

motive, în opinia sa dc nulitate absolută, vizând încălcarea dispoziţiilor

18* • • art. 153 ” din Legea nr. 31/1990 republicată, făcând referire la încălcarea

dispoziţiilor legale care guvernează votul prin reprezentare, în baza unor

procuri false şi prin realizarea cvorumului în baza unor semnături false.

Faţă de aceste aspecte şi luând în considerare faptul că procesul-verbal al şedinţei adunării generale a acţionarilor – care atestă îndeplinirea proccdurii legale şi statutare de organizare a şedinţei organului deliberativ – nu a fost contestat, instanţa a păşit la analiza hotărârii atacate pornind de la cvorumul precizat în acest înscris, reţinând că, cvorumul este cotitatea dc acţiuni sau părţi sociale cu drept de vot care trebuie să fie prezentă sau reprezentată pentru ca adunarea să delibereze în mod valabil. De asemenea, a reţinut că adunarea generală ordinară a societăţii pe acţiuni necesită prezenţa acţionarilor deţinând ccl puţin jumătate din numărul total de drepturi de vot (art. 112 din Legea nr. 31/1990 republicată), acclaşi fiind cvorumul şi în ceea ce priveşte validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, la prima convocare, potrivit art. 115 din acelaşi act normativ, iar majoritatea este numărul de voturi aferente acţiunilor, prezente sau reprezentate, în adunare necesar pentru adoptarea legală a hotărârilor supuse dezbaterii, fiind necesară adoptarea hotărârilor cu majoritatea voturilor exprimate.

Ordinea publică societară referitoare la adunările generale ale acţionarilor, ca limită a legalităţii hotărârilor, dar şi a libertăţilor contractuale în materie, se constituie în jurul unor norme care privesc procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor, precum şi exercitarea dreptului de vot.

Hotărârea adunării generale atacată în cauză dedusă judecăţii a fost adoptată într-o proporţie de 40,24%, respectiv 921.441 acţiuni, prin reprezentare, astfel cum rezultă din lista depusă la dosar.

Aşadar, se pune problema analizei, din perspectiva dispoziţiilor art. 125 alin. (1), 126 alin. (1), 127 alin. (1) şi 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată. Desigur, potrivit primului text de lege citat,

acţionarii pot participa şi vota în adunarea generală prin reprezentare în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare generală.

In ce priveşte conţinutul acestei procuri, instanţa a apreciat că reprezentanţii se pot prezenta la adunare cu un înscris sub semnătură privată semnat de acţionar, din care să rezulte numele acţionarului şi al mandatarului, adunarea generală pentru care este acordat mandatul şi sensul votului pentru fiecare problemă de pe ordinea de zi.

Analizând procurile depuse în acest sens, instanţa a constatat că nici una dintre aceste procuri nu precizează sensul votului pentru fiecare punct de pe ordinea de zi, astfel încât, în opinia instanţei, acestea încalcă dispoziţiile imperative ale art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora dreptul de vot nu poate fi cedat, (fiind practic un accesoriu al dreptului de proprietate asupra acţiunilor), decât odată cu dreptul al cărui accesoriu este.

Aşadar, instanţa a apreciat că procurile, fiind lovite de nulitate absolută din perspectiva incidenţei textului citat, nu pot conduce la exprimarea unui vot valabil în adunarea generală a acţionarilor.

In ceea ce priveşte obligaţia legală de abţinere de la exercitarea dreptului de vot, textele legale invocate stabilesc atât domeniul acestei obligaţii, circumscris în esenţă conflictului de interese dintre acţionar şi societate, cât şi sancţiunea nerespcctării acestei obligaţii, concretizată în răspunderea civilă a acţionarului. Această sancţiune este aplicabilă numai dacă votul exercitat prin ignorarea obligaţiei de abţinere a fost determinant pentru adoptarea hotărârii, cu alte cuvinte dacă fară votul acţionarului nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută de lege sau prevăzută de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârii adunării generale.

Tratamentul juridic al situaţiei de încălcare a obligaţiei de abţinere de către administratori în cazul în care obiectul deliberărilor constă într-o problemă în care persoana lor este pusă în discuţie nu a fost reglementat cu claritate de către legiuitor, sancţiunea nemaifiind prevăzută, lăsându-se astfel loc exprimării unor opinii diferite. Instanţa a reţinut că similitudinea acestui caz cu cele referitoare la obligaţiile de abţinere ale acţionarilor care nu au calitatea de administrator este evidentă, în ambele situaţii existând un conflict de interese care se reflectă în acelaşi principiu al imparţialităţii, astfel încât s-ar impune, pentru identitate de raţiuni, aceeaşi sancţiune, a angajării răspunderii civile a administratorilor. însă, votul administratorilor asupra unor chestiuni legate de persoana sau gestiunea lor conduce şi la încălcarea separaţiei şi ierarhizării puterilor în societate, întrucât exercitarea dreptului de vot al administratorului înlătură, practic, rolul de control al gestiunii. Ca atare, cu condiţia caracterului determinant al votului administratorilor, fară de care nu s-ar fi putut obţine majoritatea necesară adoptării hotărârii, încălcarea obligaţiei de abţinere atrage nulitatea hotărârii.

In fine, fară a analiza amănunţit dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, reţinând faptul că procurile, pentru considerentele mai sus expuse, sunt nule, în ccea cc priveşte împrejurarea că aceste procuri nu au fost depuse cu cel puţin 48 de ore înainte de adunare instanţa a reţinut că legiuitorul a înţeles să prevadă şi sancţiunea în acest caz, aceasta fiind cea a pierderii exerciţiului dreptului de vot în acea adunare. în speţă, procurile nu numai că nu au fost depuse cu cel puţin 48 de ore înainte de adunare, dar marea majoritate a acestora nici nu au fost încheiate în interiorul acestui termen.

Aşadar, din totalitatea acţiunilor prezente, respectiv 93,63%,instanţa a reţinut că 40,24% au fost exprimate prin reprezentanţi a căror încalcă dispoziţiile legale potrivit celor mai sus arătate.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamant referitor la adoptarea hotărârii atacate cu votul exprimat în baza unor acţiuni anulate, instanţa a avut în vedere decizia comercială nr. 522/06.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă, care, admiţând apelul reclamantului, a anulat hotărârea AGA din 22.10.2004, reţinând că hotărârea atacată prin care s-a decis o nouă emisiune de acţiuni, (respectiv o majorare de capital social cu aport în numerar, în condiţiile în care emisiunea de acţiuni precedentă nu fusese integral subscrisă şi plătită), este lovită de nulitate absolută şi că acţiunile rcspcctivc nu puteau da dreptul la un vot valabil într-o nouă adunare generală.

Desigur, s-ar putea opina asupra faptului că atacarea unei hotărâri în justiţie nu poate conduce la paralizarea activităţii societare până la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile cu privire la hotărârea atacată, însă instanţa a apreciat că o asemenea împrejurare nu poate înlătura efectele sancţiunii nulităţii absolute cu privire la actul juridic atacat.

Astfel, chiar dacă din acţiunile deţinute de acţionarii prezenţi la adoptarea hotărârii atacate, cele nule potrivit hotărârilor judecătoreşti arătate în cele ce preccd ar reprezenta fie şi câteva procente, reţinând că 40,25% din capitalul social erau deţinute de cci reprezentaţi, hotărârea adoptată încalcă condiţiile de majoritate necesare adoptării legale a hotărârii.

In fine, referitor la motivul invocat cu privire la pretinsa utilizare a unor procuri false şi prin realizarea cvorumului în baza unor semnături false, dat fiind faptul că, pe de o parte, pârâta a înţeles să renunţe la utilizarea procurilor respective, astfel cum a precizat reprezentantul acesteia în şedinţa camerei dc consiliu din 19 martie 2009, iar pe de altă parte, prin faptul că au fost găsite alte motive care, în aprecierea instanţei, au atras nulitatea absolută a hotărârii adoptate de către adunarea generală a pârâtei, instanţa nu a insistat în analiza acestor motive.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC F. S.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de apel a constatat apelul neîntemeiat.

Prin hotărârea A.G.E.A. din 29.03.2007 s-a modificat art. 14 din actul constitutiv al SC F. S.A. Cluj, astfel: „1. Remuneraţia directorului general va fi stabilită de Consiliul dc administraţie în funcţie de salariul mediu total brut pe unitate (…) şi de un coeficient maxim de ierarhizare de 25.

2. Directorul general va beneficia de cota de 3% din profitul net al socictăţii, suma rezultată va fi majorată sau diminuată în funcţie de nivelul de realizare a criteriilor de performanţă stabilite de consiliul de administraţie.

3. Indemnizaţia membrilor consiliului dc administraţie va fi egală cu 15% din remuneraţia directorului general, acordată în baza contractului de management.”

Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 111 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală este obligată să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv.

In speţă, curtea a constatat că, deşi remuneraţia membrilor consiliului de administraţie nu a fost stabilită prin actul constitutiv, fixarea acesteia fiind, potrivit legii, de competenţa adunării generale, prin hotărârea adunării din 29.03.2007 cuantumul acesteia, precum şi al sumei suplimentare ce poate fi acordată directorului general, a fost lăsat la latitudinea consiliului dc administraţie, în condiţiile în carc indemnizaţia membrilor consiliului de administraţie reprezintă, potrivit aceleiaşi hotărâri, un procent (15%) din remuneraţia directorului general.

Curtea a constatat că, prin prevederile înscrise la pct. 14 al ordinii de zi al adunării din 29.03.2007, pârâta a încălcat atât dispoziţiile legale arătate mai sus, cât şi pe cele înscrise în art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, referitoare la obligaţia de abţinere.

Astfel, potrivit acestor din urmă prevederi, acţionarii carc au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie.

In speţă nu s-a contestat faptul că au votat în sensul aprobării punctului 14 al ordinii dc zi membrii consiliului dc administraţie, direct sau prin reprezentant, ci faptul că ar exista vreun conflict de interese în condiţiile în care – a susţinut apelanta – votul s-a referit la modificarea actului constitutiv şi nu la remuneraţia membrilor consiliului de administraţie.

Curtea nu a primit această apărare.

Dispoziţiile legale relevante înscrise în legea societăţilor comerciale [art. 125 alin. (1) şi (5), art. 126 alin. (1) şi art. 127 alin. (1)] prevăd că încălcarea obligaţiei legale de abţinere atrage sancţiunea nulităţii hotărârii

dacă, fară votul acţionarului, nu s-ar fi obţinut majoritatea necesară adoptării hotărârii.

In speţă, hotărârea contestată a fost adoptată dc acţionari reprezentând 93,633% din capitalul social, cei reprezentaţi în baza procurilor deţinând 40,250% din capitalul social.

Analizând data depunerii şi înregistrării acestor procuri, curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a dispus înlăturarea acestora, având în vedere lipsa dovezilor care să ateste depunerea acestora cu 48 de ore înainte de adunare, astfel cum impun în mod expres prev. art. 125

alin. (3) din Legea nr. 31/1990. In speţă nu numai că procurile în cauză au fost depuse „în ziua ţinerii şedinţei”, astfel cum recunoaşte chiar pârâta prin interogatoriul aflat la dosarul de fond, şi nu cu 48 ore înainte de adunare, dar majoritatea lor nici nu au fost încheiate cu respectarea acestui termen, fiind datate 28.03.2007, respectiv 29.03.2007, astfel cum rezultă din copiile aflate la dosarul de fond, în condiţiile în care adunarea avea loc la 29.03.2007.

întrucât textul art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede în mod expres sancţiunea pierderii exerciţiului dreptului de vot pentru acţionarii reprezentaţi prin procuri ce nu au fost depuse în termenul stabilit, curtea a respins ca nefondată critica apelantei potrivit cu care voturile exprimate prin reprezentare au fost înlăturate în mod greşit.

Instanţa a primit însă apărarea apelantei referitoare la faptul că nepre-cizarea, în cuprinsul procurii, a sensului de vot nu echivalează cu cedarea acestuia şi nu atrage sancţiunea prevăzută de art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Câtă vreme dispoziţiile art. 125 din acelaşi act normativ permit acţionarilor să voteze prin reprezentare, în baza unei împuterniciri pentru valabilitatea căreia impune doar condiţia depunerii în termen, nu şi pe cea a cuprinderii sensului votului, nu există niciun temei care să atragă nulitatea împuternicirii pentru lipsa unei astfel de menţiuni.

Având în vedere sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pentru acţionarii reprezentaţi prin procurile nede-puse în termen şi care deţin 40,24% din capitalul social, faptul că membrii consiliului de administraţie nu s-au abţinut de la votarea aprobării punctului 14 al ordinii de zi, astfel cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei, deşi remuneraţia acestora era în discuţie, dar şi împrejurarea că prin de-

cizia nr. 2390/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a desfiinţat hotărârea A.G.E.A. din 22.10.2004 de majorare a capitalului social, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că hotărârea adunării din 29.03.2007 încalcă şi condiţia de majoritate necesară adoptării sale valabile, prev. de dispoziţiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Instanţa nu a primit susţinerea apelantei potrivit cu care desfiinţarea hotărârii de majorare a capitalului social nu are efect asupra valabilităţii

voturilor exprimate în adunare întrucât nu au fost anulate acţiunile plătite, care conferă dreptul la vot.

Hotărârea A.G.E.A. din 22.10.2004 de majorare a capitalului social, precum şi actul adiţional fiind desfiinţate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acţiunile la care se referă majorarea de capital au fost şi ele desfiinţate retroactiv iar cei ce le-au subscris nu au un drept la vot, ci doar un drept de creanţă.

Prin urmare, hotărârea adoptată la 29.03.2007, cu o anumită majoritate (93,63% – 40,25%), de cătrc persoane carc aveau obligaţia legală de abţinere şi având la bază o anumită structură a acţionariatului ce a fost anulată retroactiv, nu a respectat dispoziţiile legale relevante pentru luarea unei hotărâri de către Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor, cum corect a reţinut instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, constatând apelul neîntemeiat, curtea de apel l-a respins, iar în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ. a păstrat hotărârea apelată.