Condiţiile generale de acordare a regimului preferenţial şi dispoziţiile art. 32 din Protocolul privind definirea noţiunii de „produse originale” ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001.
Prin Sentinţa nr.481 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş-Secţia Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.412/102/2010, instanţa a respins cererea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Mureş şi A.N.A.F., A.N.V., D.R.V. Braşov, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că prin Decizia nr. 221/04.09.2009, privind soluţionarea contestaţiei depuse de reclamantul G.M. împotriva actului constatator nr.630/07.11.2005 precum şi a procesului verbal nr.162/07.11.2005 privind calculul accesoriilor pentru neplata/nevărsarea la termen a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, s-a respins contestaţia ca fiind neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că, pentru autoturismul introdus în ţară de reclamant s-a A.at un regim tarifar preferenţial, pe baza datelor înscrise în certificatul EUR 1, nr. A 288603.
În urma controlului „a posteriori” efectuat pentru certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1, nr. A 288603, administraţia germană prin adresa nr.Z4215F-10300/03/1/09.09.2005 a comunicat faptul că, exportatorul din caseta 1 nu a depus documente pentru a dovedi originea vehiculului astfel că, nu se poate confirma că, vehiculul în cauză este originar în sensul Protocolului 4 al A.ului România – U.E.
Potrivit art. 105 din regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001 preferinţele tarifare stabilite prin Acordurile ori convenţiile internaţionale se Acordă la depunerea certificatului de origine a mărfurilor.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că, pentru a beneficia de preferinţele tarifare instituite de protocolul ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001, aprobată prin legea nr. 151/2002, amendat prin O.U.G. nr. 2/2003, este obligatorie prezentarea certificatului doveditor al originii mărfii.
Prin faptul că, exportatorul din caseta 1 nu a depus documente pentru a dovedi originea vehiculului, a infirmat în mod implicit autenticitatea şi valabilitatea documentului ce atesta originea bunului .
Astfel că, din simplul fapt că autoritatea statului exportator nu şi-a însuşit şi confirmat actul, certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR 1, nr. A288603, instanţa a reţinut că, potrivit art.107 din H.G. nr.1114/2001, pârâta în mod corect, prin efectul legii, a retras regimul vamal preferenţial Acordat, în considerarea unui document lipsit de valabilitate şi a luat măsuri de recuperare a datoriei vamale, prin întocmirea actelor atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.M., solicitând modificarea hotărârii atacate şi admiterea plângerii formulate împotriva Deciziei nr.221/04.09.2009, a actului constatator privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului nr.630/07.11.2005 precum şi a procesului verbal nr.162/07.11.2005 şi anularea acestora ca nelegale.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art.16 din Protocolul ratificat prin O.U.G. nr.192/2001, anexa la Acordul European dintre România şi Comisia Europeană, unul dintre modurile de a beneficia de prevederile Acordului (regim vamal preferenţial) îl constituie prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, certificat ce se poate elibera, fie în condiţiile prevăzute de art.17 (certificat iniţial), fie în condiţiile prevăzute de art.18 din Protocol (certificat eliberat de posteriori).
S-a arătat că certificatul EUR 1 iniţial emis la cererea exportatorului nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
Prin referatul motivat emis de BV Tg-Mureş înregistrat sub nr.15029/18.04.2007 se menţionează că exportatorul menţionat în caseta 1 nu a depus documente pentru a dovedi originea autovehiculului. Nu se poate confirma că autovehiculul acoperit de certificatul menţionat este originar în sensul Protocolului nr.4 al Acordului România-UE. Autovehiculul acoperit de certificatul menţionat nu beneficiază de regim tarifar preferenţial, iar în decizia atacată este menţionat faptul că nu a depus şi cererea prin care exportatorul a solicitat eliberarea certificatului EUR 1 aferent autoturismului importat şi nici nu a depus documente care să ateste caracterul originar al produselor.
Conform certificatului EUR 1 depuse la dosar, este atestată, fără putinţă de tăgadă, provenienţa autoturismului importat ca fiind din Uniunea Europeană, astfel că până la înscrierea acestuia în fals, originalul depus la autoritatea vamală, face dovada deplină a susţinerilor recurentului, astfel că sumele stabilite în sarcina acestuia sunt nefondate.
S-a arătat că dacă se dorea să fie verificată cererea exportatorului, trebuiau solicitate date de la autoritatea emitentă a certificatului EUR 1 pentru că acesta nu este eliberat decât în anumite condiţii, iar dacă se dorea să se verifice caracterul originar al autoturismului pentru a beneficia de un tratament vamal preferenţial, de la producător se puteau obţine aceste date.
Din conţinutul documentelor avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a plângerii nu rezultă însă că Vama germană, ar fi confirmat că Certificatul de origine nu îndeplineşte condiţiile de autenticitate şi legalitate prevăzute de Protocolul 4, ci a precizat că exportatorul nu a mai putu dovedi dacă mărfurile sunt de origine comunitară.
În ce priveşte exportatorul s-a mai amintit şi faptul că, după obţinerea Certificatului EUR 1, s-a solicitat exportatorului un nou certificat EUR 1 „a posteriori” pentru a vedea dacă autoturismul este de origine comunitară. Exportatorul nu a răspuns astfel că autorităţile române au considerat că recurentul este obligat la plata taxelor stabilite în plus.
Prin adresa nr.2644/10.05.2010 eliberată de T. SRL Dealer Volkswagen, recurentul a probat că autoturismul marca AUDI A6 a fost fabricat în Germania în 06.12.2000 şi livrat în Neckarsulm Germania la 24.01.2011.
Intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat în motivarea întâmpinării faptul că, întrucât nu s-a putut dovedi că bunul importat de contestator este de origine comunitară, în conformitate cu prevederile Protocolului privind definirea noţiunii de „produse originare” ori metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de-o parte, ori Comunităţile Europene ori statele membre ale acestora, pe de altă parte, regimul tarifar preferenţial nu poate fi A.at.
Astfel, în speţă, sunt incidente prevederile art.107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin H.G. br. 1114/2001 care prevede că, în toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine rezultă că Acordarea regimului preferenţial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.
S-a arătat că în mod legal organele vamale române au dispus retragerea preferinţelor tarifare iniţial Acordate reclamantului şi calcularea drepturilor vamale datorate.
Referitor la susţinerea contestatorului privitoare la faptul că la importul autoturismului au fost achitate taxele aferente şi fiind vorba despre un autovehicul fabricat în Germania, sunt incidente prevederile Protocolului nr.4/1993 încheiat între România şi statele membre ale Comunităţii Europene şi a A.ului European din 01.02.1993, conform cărora toate autoturismele ce provin din aceste state beneficiază de regim tarifar preferenţial, se reţine că procedura de control a posteriori presupune o verificare amănunţită a originii mărfurilor, urmare căreia se validează/invalidează certificatul de origine. Deci s-a dovedit că bunul nu provine din Comunitatea Europeană.
În recurs, recurentul a depus la dosar cererea adresată M.F.P. A.N.A.F., Autoritatea Naţională a Vămilor şi înscrisurile însoţitoare ale acestei cereri.
Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate şi a prevederilor art.3041 C.pr.civ., Curtea a reţinut următoarele:
Situaţia de fapt necontestată de părţi este aceea că reclamantul a importat în anul 2003 un autoturism marca AUDI A6 pentru care a prezentat certificatul EUR 1 seria A nr.288603 emis de Vama Centrală din Dusseldorf Germania la data de 08.09.2003. În baza acestuia a beneficiat de un regim vamal preferenţial pentru bunuri din ţările Comunităţii Europene.
Declanşând controlul „a posteriori” cu privire la certificatul EUR 1, Biroul Vamal Tg-Mureş a primit de la autoritatea vamală germană adresa nr.Z4215F-10300/03-01/09.09.2005 în baza căreia a apreciat că nu este aplicabil regimul vamal preferenţial.
Astfel, s-a încheiat actul constatator nr.630/07.11.2005 pentru suma totală de 10.290 lei cu titlu de taxe vamale, accize şi TVA, precum şi procesul-verbal nr.162/07.11.2005 prin care s-au calculat accesorii – dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestor obligaţii.
Reclamantul a formulat contestaţie împotriva actelor administrativ-fiscale, care a fost respinsă prin Decizia nr.221/04.09.2009 emisă de D.G.F.P Mureş-Biroul Soluţionări Contestaţii.
În esenţă s-a considerat că Certificatul EUR 1 prezentat nu poate fi considerat autentic, câtă vreme nu este dovedit că bunul provine din Comunitatea Europeană. S-a susţinut şi faptul că exportatorul menţionat în caseta 1 a certificatului nu a cerut eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor.
Dacă se pot reţine apărările pârâtelor-intimate cu privire la condiţiile generale de Acordare a regimului preferenţial, nu trebuie eludate dispoziţiile art.32 din Protocolul privind definirea noţiunii de „produse originare” ratificat prin O.U.G. nr.192/2001, potrivit cărora dovezile de origine pot fi verificate ulterior, prin sondaj sau în cazul existenţei unor suspiciuni. În acest sens potrivit pct.5 al articolului menţionat, autorităţile vamale ale ţării exportatoare vor informa autorităţile ţării importatoare asupra rezultatelor verificării, iar aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din comunitate şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii stipulate în protocol.
Răspunsul iniţial comunicat de autorităţile vamale germane cuprinde doar menţiunea că exportatorul indicat în certificat nu a solicitat eliberarea acestuia, dar nu se contestă autenticitatea certificatului EUR 1 prezentat şi nici nu se indică cu certitudine că autoturismul în cauză nu ar fi originar din Comunitatea Europeană.
În urma solicitărilor ulterioare ale recurentului s-a obţinut din partea autorităţilor germane, în speţă Vama Centrală Dusseldorf, verificarea dovezilor de avantaj prin sistem profesional.
În acest sens, în baza Declaraţiei de furnizor pentru mărfuri de proprietate de provenienţă profesională ANEXA I la VO (CE) nr.1207/2001 emisă de AUDI Centrul Dusseldorf, Oficiul Vamal Principal Dusseldorf certifică la data de 17.10.2011 faptul că este atestat caracterul de provenienţă.
În raport cu toate aceste considerente, se impune admiterea recursului reclamantului, modificarea hotărârii primei instanţe în sensul admiterii cererii formulate de reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Braşov şi D.G.F.P. Mureş şi anularea Deciziei 221/04.09.2009 emisă de D.G.F.P. Mureş, a Actului constatator nr.630/07.11.2005 emis de Direcţia Generală a Vămilor şi a Procesului verbal nr. 162/07.11.2005 emis de Direcţia Regională Vamală Cluj-Biroul Vamal Tg-Mureş.
