Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/CM
Ședința publică de la 22 2009
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 165 din 9 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SCSA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă – contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant d-nul avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.03673/2009, iar pentru intimata pârâtă d-nul avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria – nr.17294/2009, depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța pune în discuție tardivitatea completării motivelor de recurs de la fila 21 dosar și acordă cuvântul părților pentru a-și spune părerea cu privire la această excepție.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită respingerea excepției invocate de către instanță, arătând că nu este vorba de o completare la motivele de recurs ci doar de o precizare la motivele de recurs.
Apărătorul intimatei pârâte având cuvântul susține că nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul recurentului reclamant.
Apărătorul intimatei pârâte, avocat solicită admiterea excepției tardivității completării motivelor de recurs, având în vedere că se invocă și alte aspecte prin așa zisele precizări la motivele de recurs.
Instanța, deliberând constată conform art. 306.pr.civ. nulitatea motivelor de recurs aflate la fila 21 dosar, considerând că s-au completat motivele de recurs.
Față de susținerea apărătorului intimatei pârâte că nu se poate prezenta în luna august la instanța, apărătorul recurentului reclamant este de acord cu un termen în luna.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii tribunalului, în sensul admiterii contestației împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Precizează apărătorul recurentului că instanța civilă este obligată să respecte soluția dată de organul de urmărire penală și să se pronunțe cu privire la latura civilă. Tribunalul Constanța, ignorând soluționarea irevocabilă a cauzei cu privire la săvârșirea faptei pentru care s-a dispus desfacerea contractului de muncă a dispus și a administrat probe pentru a dovedi vinovăția recurentului, nu pentru aflarea adevărului.
Apărătorul recurentului arată totodată că pentru a proceda astfel, tribunalul a considerat că numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Consideră apărătorul recurentului că Tribunalul Constanța, în pofida probelor administrate în cauză, ajunge la concluzia eronată că recurentul se face vinovat de sustragerea produselor petroliere și, prin urmare, decizia de desfacere a contractului de muncă este legală și întemeiată iar contestația recurentului este nefondată.
Apărătorul intimatei – pârâte, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Precizează apărătorul intimatului că singurul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a continuat judecata în condițiile existenței urmăririi penale.
Consideră apărătorul intimatei că cercetarea de către instanță a abaterilor disciplinare implică administrarea și a altor probe. Numai o hotărâre penală definitivă are autoritate de lucru în fața instanței civile.
Apărătorul intimatei pârâte arată că din probele administrate în cauză rezultă că recurentul a săvârșit abaterea disciplinară.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 06.04.2009 împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr- contestatorul a solicitat instanței,in contradictoriu cu intimata,constatarea nulității absolute a Deciziei nr.32/24.01.2006 de desfacere a contractului individual de muncă,iar in subsidiar anularea acestei decizii ca nelegală si netemeinică,cu consecința reintegrării sale in funcția deținută anterior si cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.
In motivarea cererii,contestatorul a arătat că prin decizia menționată i-a fost desfăcut contractul individual de muncă,reținându-se in sarcina sa săvârșirea a doua abateri disciplinare decurgând din nerespectarea obligațiilor impuse prin regulamentul intern,respectiv tentativa de sustragere de produse petroliere din incinta societății si refuzul de a purta legitimația de serviciu si de aop rezenta organelor de control.
Reclamantul a invocat nulitatea absolută a acestei decizii,pentru nerespectarea dispozițiilor art.267 pct.2 Codul muncii,întrucât convocarea sa in fata comisiei disciplinare nu s-a efectuat in scris,ci doar telefonic.
Totodată, reclamantul a susținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate și pe fondul sau,învederând că aceasta se bazează pe o situație de fapt contradictorie și pe interpretarea eronata a dispozițiilor din regulamentul intern.
Cu privire la refuzul de legitimare,reclamantul a arătat ca agenții de pază ai nu pot fi asimilați unor organe de control,astfel încât sa poată efectua verificări asupra salariaților sub aspectul menționat.
In ce privește tentativa de sustragere a unei cantități de motorină din incinta societății,informațiile oferite de agenții de pază sunt contradictorii și nu pot constitui temeiul aplicării unei sancțiuni disciplinare,pentru următoarele motive susținute de către contestator:la data de 25.12.2005 se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu,care presupuneau și verificarea scurgerilor de apă din perimetrul rezervoarelor, 18 și 19;agenții de pază au descoperit 10 recipienți, din care 5 cu motorină si 5 goi, fără să poată stabili daca s-au A asupra aceleiași persoane;câmpul vizual oferit de pasarela ce traversa rampa veche nu permitea identificarea persoanei aflate in zona rezervoarelor.
In apărare,intimata a formulat intâmpinare, prin care solicitat respingerea contestației,atât sub aspectul condițiilor formale impuse de art.267 alin.2 Codul muncii,cât si pe fond.
Intimata a susținut pe această cale că lipsa convocării scrise pentru efectuarea cercetării prealabile nu figurează printre motivele exprese de nulitate absolută a deciziei, prevăzute de codul muncii, iar in plus, însuși contestatorul a recunoscut că la data de 06.01.2006 a semnat un convocator prin care era înștiințat despre cercetarea incidentului din 25.12.2005.
In ce privește legalitatea și temeinicia deciziei contestate,aceasta a fost emisa cu respectarea stricta a dispozițiilor legale în vigoare,a prevederilor regulamentului intern și cu respectarea dreptului la apărare al reclamantului. Împotriva acestuia au existat probe certe de vinovăție,câtă vreme a fost surprins de agenții de pază abandonând mai mulți recipienți cu motorină,fiind imobilizat și identificat ca al tentativei de sustragere a unor bunuri din patrimoniul societății.
Prin incheierea de ședință din 05.04.2006 a fost suspendata judecata in temeiul art. 244 alin.1 pct.2 proc.civ, ca urmare a începerii urmăririi penale față de reclamant, pentru savârșirea infracțiunii de furt calificat,cauza fiind repusa pe rol la termenul din 16.07.2008. La același termen a fost depusă la dosar rezolutia nr.387/07.12.2007 pronunțată de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta,de respingere a plângerii formulate de societatea intimată împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penala a contestatorului.
Procedând la soluționarea contestației,pentru clarificarea împrejurărilor concrete în care au fost constatate faptele reținute prin decizia contestată,sub aspectul localizării exacte in spațiu a elementelor de reper ce au fost indicate atât de părți, cât și de martori, instanța a efectuat o cercetare la fața locului, concluziile acesteia fiind consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 02.02.2009,ora 15:00.
Prin sentința civilă nr. 165/09.02.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca nefondată și a fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Instanța reține că motivele de nulitate absoluta a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă sunt expres și limitativ prevăzute de art.267 alin.1 si art.268 alin.2 Codul muncii. Condiția convocării în scris a salariatului, deși impusă de art.267 alin.2, nu este prevăzută sub sancțiunea expresă a nulității absolute, ceea ce presupune că o eventuala sancțiune a anulării pentru acest motiv nu poate interveni decât condiționată de existența unei vătămări imposibil de înlăturat pe altă cale. Or,în cauza de față,contestatorul nu a dovedit existența unei asemenea vătămări, câtă vreme a fost prezent la cercetarea prealabila și a avut posibilitatea de a-și formula apărările.
Pe de altă parte,din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, confirmate chiar de contestator in cuprinsul cererii,rezultă că la data de 06.01.2009 acesta a semnat un convocator scris prin care era înștiințat despre cercetarea evenimentului din data de 25.12.2005, astfel încât cerința formei scrise impuse de art.267 alin.2 Codul munciia fost in realitate respectată de angajator.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că sub aspectul condițiilor impuse de art.267-268 Codul muncii decizia de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului este perfect valabilă, urmând a se proceda la analiza temeiniciei acesteia, prin coroborarea probelor administrate la propunerea ambelor părți.
Astfel, incidentul în urma căruia reclamantul a fost sancționat disciplinar a avut loc la data de 25.12.2005, in jurul orelor 16:00-16:30, în zona rezervoarelor cu păcură R 18 si 19 din incinta Prezența în acea zonă a reclamantului, care la acel moment era angajat al societății intimate pe postul de programator de producție măsurător, a fost justificată prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu delegate de superiorul său direct, numitul,audiat in cauză in calitate de martor. Prin declarația dată in instanță, martorul a recunoscut că în intervalul orar 15:30-16:30 l-a trimis pe contestator sa verifice parcul de rezervoare,unde se înregistrau scurgeri de apă și de păcură la rezervoarele 12,18 si 19.
In același interval orar, agenții de pază ai,aflați in raporturi contractuale cu intimata, efectuau serviciul de pază și control în perimetrul delimitat de rampele de încărcare-descărcare și de rezervoarele si 19.A in patrulare pe dintre rampa veche și rezervoarele menționate,agentul de pază Creața a observat in apropierea rezervorului R 19 o persoana care scotea ceva de sub bluza de salopeta și lăsa jos,persoană care la apropierea sa a părăsit locul in fugă. Ajuns la rândul său în zonă,agentul de pază a constatat că persoana pe care o zărise de la o distanta de 20-30 lăsase 5 bidoane a câte 5 litri fiecare,pline cu produs petrolier,astfel că a alertat prin stație pe ceilalți colegi din posturile apropiate.
In acest context s-a realizat imobilizarea reclamantului de către agenții de pază și, pe aflata lângă cele trei rezervoare, la câțiva metri in apropiere fiind găsite alte 5 bidoane a câte 5 litri,goale.
Cu prilejul reținerii sale, contestatorului i s-a cerut să se legitimeze,lucru pe care acesta l-a refuzat,aspect necontestat în cuprinsul cererii deduse judecății, dar justificat prin prisma calității persoanelor ce i-au pretins legitimarea,respectiv agenți de pază, față de care,in opinia reclamantului, nu îi revenea nici o obligație de serviciu.
In acest sens, au fost invocate prevederile art.9.25 din Regulamentul intern,prin care se reglementează obligația salariatului de a purta asupra sa legitimația vizată și de aop rezenta ori de cate ori este solicitată de organele de control,reclamantul susținând că agenții de pază nu pot fi considerați organe de control. O asemenea interpretare exclusiv literală nu poate fi însă acceptată, câtă vreme textul menționat nu prevede în detaliu care sunt organele de control avute in vedere, astfel că nu pot fi luate în considerare decât acele organe care in virtutea competențelor legale au atribuția de a verifica legitimațiile de serviciu ale salariaților Or, potrivit art.47 si 48 din Legea 333/2003, dispoziții reluate și in contractul încheiat de societatea intimata cu,personalul de pază este obligat ca in timpul serviciului să oprească și să legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii ca au săvârșit fapte ilicite in obiectivul păzit sau au încălcat normele interne.
Prin urmare, agenții de pază care l-au reținut pe contestator,au acționat în limitele competențelor legale, fiind abilitați să pretindă legitimarea persoanei despre care aveau indicii că ar cauza un prejudiciu societății de pază căreia răspundeau. Refuzul reclamantului de a se legitima constituie în acest context o încălcare a prevederilor art.9.25 din Regulamentul intern, de natură a atrage sancționarea sa disciplinară.
Cea mai gravă abatere reținuta in sarcina contestatorului și care a atras în mod direct sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă a fost însă tentativa de sustragere de produse petroliere din incinta societății, faptă cu privire la care se impune o analiza nuanțată a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.
Pornind de la definiția data de art.263 alin.2 Codul muncii,existența abaterii disciplinare presupune săvârșirea de către salariat, cu vinovăție, a unei fapte ilicite,prin care se lezează relațiile sociale de muncă,ordinea si disciplina in procesul muncii.
Sub aspectul acestor condiții, care trebuie întrunite cumulativ, reclamantul din cererea de față a susținut ca nu este autorul faptei sesizate de către agenții de pază ai societății intimate, din analiza întregului material probator rezultând un dubiu cu privire la identitatea făptuitorului, dubiu ce nu poate fi interpretat decât in favoarea sa.
In legătura cu calitatea contestatorului de subiect activ al abaterii disciplinare reținute in sarcina sa se impune a fi subliniat că instanța investita cu soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de este ținută să stabilească legalitatea si temeinicia acestei decizii pe baza întregului ansamblu probator administrat nemijlocit in cadrul acestei căi de atac speciale.
Împrejurarea că în speță există o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală a contestatorului,cu referire la aceeași faptă, întrucât din probele administrate de organul de urmărire penală nu a rezultat cu certitudine autorul faptei, nu leagă instanța investită sa analizeze existența elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. Potrivit art. 22 alin.1 proc.pen. numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritatea de lucru judecat in fața instanței civile, în ceea ce privește existența faptei, a persoanei care a săvârșit- și a vinovăției acesteia. Cum în cauza de față nu a fost pronunțată o astfel de hotărâre de către instanța penala, urmează ca instanța investită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Codului muncii să analizeze in mod nemijlocit toate aceste elemente.
In ce privește identitatea dintre persoana contestatorului și cea a autorului tentativei de sustragere a unei cantități de motorina din incinta societății intimate, urmează a se porni de la împrejurarea că prezența reclamantului in zona in care au fost descoperite cele 10 bidoane este certa. La momentul la care a fost pentru prima data observată o persoana suspectă in apropierea rezervorului R 19, agentul de paza Creața, cel care a inițiat operațiunea de reținere a acestei persoane,se afla in patrulare pe dintre rampa veche si rezervoarele, 19 si 20.
Chiar daca acest agent de paza nu a mai putut fi audiat in calitate de martor, fiind plecat din țară, declarațiile sale din faza cercetării prealabile au fost susținute ce ceilalti agenți de pază implicați in eveniment, fiind confirmate in instanță de martorul, agent de pază la rândul său. Or, câtă vreme martorul a declarat ca agentul Creața iși exercita serviciul de pază la punctul nr.10,iar cu prilejul cercetării la fața locului s-a constatat ca acest punct de pază se afla situat la circa 50 de metri de primul rezervor, este evident ca prin patrulare pe din fata rezervoarelor agentul de paza avea o buna vizibilitate asupra zonei din apropierea rezervorului.
Prin urmare, este pe deplin verosimilă ipoteza că agentul de paza Creața s-a A la un moment dat la o distanță de 20-30 de persoana pe care a încercat sa o surprindă in preajma rezervorului, distanța estimata de acesta in cuprinsul declarațiilor date in fața comisiei de disciplină. De la o asemenea distanță, in împrejurările concrete de timp ale faptei-ora 16:00-16:30, în luna decembrie – era posibilă identificarea persoanei,daca nu in ce privește detaliile fizionomiei, cel puțin sub aspectul infațisării de ansamblu.
Asupra acestei persoane, care la apropierea agentului de paza a fugit, s-au A in mod sigur cele 5 bidoane pline cu motorina, bidoane care au fost descoperite exact in locul pe care il parasise suspectul.
Intre momentul depistării persoanei care incerca sa ascundă bidoanele si momentul imobilizarii contestatorului au trecut doar 5 minute, potrivit declaratiilor martorului, agentul de paza care l-a retinut efectiv pe reclamant. Sub aspectul derularii concrete a evenimentelor, declaratia acestui martor este insa contradictorie si nu se coroboreaza nici cu propriile susțineri din faza cercetarii prealabile, ceea ce denota o pozitie oscilanta a martorului,de care nu se poate tine seama la stabilirea adevaratei situatii de fapt.
Astfel,daca in fata comisiei de disciplina martorul a declarat ca de pe pasarela aflata deasupra rampei noi a observat o persoana dezorientata, cu bidoane goale in mana, de cealalta parte a rezervoarelor 18 si 19, lucru perfect posibil, fata de propriile constatari ale instantei, in cursul cercetarii judecatoresti a sustinut ca imobilizarea s-a produs pe alee, in spatele rampei, dupa ce in prealabil zarise o persoana cu bidoane in mana traversand aceeasi pasarela.
Un aspect demn de a fi retinut, relatat de agentii de paza cu prilejul cercetarii prealabile si necombatut de catre reclamant, a fost acela ca intre locul in care a fost imobilizat si locul in care au fost gasiti cei 5 recipienti din plastic goi, se puteau observa urme de lasate in zapada, fiind deci posibil sa se faca in acest mod legatura intre persoana retinuta si bidoanele aflate asupra ei.
Pe de alta parte, desi reclamantul a incercat sa acrediteze ipoteza conform careia la data de 25.12.2005 era posibila si prezenta altor persoane in incinta societatii, martorii au confirmat ca acest lucru era posibil numai pe baza unui permis de lucru sau a unei legitimatii speciale, nici unul dintre aceste documente nefiind eliberat in acea zi.
Referitor la declaratiile celor doi martori propusi de contestator, si, acestea nu prezinta valoare probatorie decat sub aspectul justificării prezentei reclamantului in zona rezervoarelor de păcură, unde intr-adevar acestuia i s-a dispus sa efectueze o serie de cercetări. Celelalte susțineri ale martorilor au insa caracter singular si nu se coroborează cu restul probelor administrate in cauza, fiind contrazise de însăși situatia din teren a instalatiilor din incinta societatii intimate,astfel cum au putut fi percepute in mod direct de instanta.
Din declaratia martorului ar rezulta ca acesta s-a A in imediata apropiere a contestatorului, acesta fiind imobilizat la circa 3-4 minute dupa despartirea de colegul sau de serviciu. Totodata,martorul a declarat ca s-a intalnit si cu doi dintre agentii de paza, or pana la momentul propunerii sale ca martor nu s-a facut nici o referire la prezenta sa in zona, insusi contestatorul aratand in cursul cercetarii prelabile ca in zona nu se mai afla nimeni (fila 86.vol I din dosar).
In ce priveste declaratia martorului, aceasta nu corespunde in mod obiectiv realitatii de la fata locului, intrucat martorul a declarat ca o persoana care opereaza la un rezervor nu poate fi vazuta decat daca se afla in varful rezervorului, din cauza biutelor de pamant inalte de 12-15.Or, dupa cum s-a constata cu prilejul cercetarii la fata locului,aceste nu sunt mai inalte de 2 metri,fiind posibila, din punctul de paza nr.10 si de pe aleile dintre rezervoare si rampele de incarcare-descarcare, observarea unei persoane aflate in zona rezervoarelor.
Prin urmare, declaratiile celor doi martori au un vadit caracter pro-causa, fiind menite sa conduca la exonerarea contestatorului de raspundere disciplinara.
Din analiza coroborata a probelor administrate, instanta apreciaza ca in mod corect a fost identificat reclamantul ca fiind persoana care la data de 25.12. 2005, in incinta., a incercat sa sustraga mai multe bidoane cu motorina, fiind surprins de agentii de paza.Imprejurarile concrete in care reclamantul a fost retinut,pozitionarea exacta a agentilor de paza, fata de distantele dintre punctele de reper folosite si care au fost verificate in mod nemijlocit de instanța,precum si modalitatea in care au fost descoperite cele 10 bidoane, din care 5 pline cu motorina, conduc la concluzia ca reclamantul este persoana care avut asupra sa aceste bidoane, urmărind ca in acest mod sa producă a paguba in patrimoniul societății angajatoare.
Fapta săvârșită de către reclamant constituie abatere disciplinara, in condițiile art. 303 si art. 30.5 din Regulamentul intern, fiind in mod corect sancționată cu desfacerea contractului individual de munca.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea si temeinicia deciziei nr. 32/24.01.2006, instanța a respins contestația formulată împotriva acesteia ca nefondată.
In temeiul art.274 proc.civ. contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 4.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata-onorariu avocat ales, potrivit facturii depuse la dosar.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanțaa ignorat Rezoluțiile Procurorului din 07.06.2006, respectiv din 3.04.2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu precizarea că fapta de sustragere a 5 bidoane a câte 5 litrii de motorină nu a fost săvârșită de către salariatul contestator.
Tribunalul a reținut în mod nejustificat că din probele administrate de organul de urmărire penală nu a rezultat cu certitudine autorul faptei, astfel că instanța poate analiza elementele constitutive ale abaterii disciplinare, în acest sens invocând disp.art. 22 alin.1 pr.pen. potrivit cărora numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.9, art. 304 și art.312(3)pr.civ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în esență invocând următoarele:
Împrejurarea că în speță există o rezoluție de scoatere de sub urmărire a contestatorului cu referire la aceeași faptă, nu leagă instanța investită să analizeze existența elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.
Recurentul afirmă fără temei că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția lui cu certitudine.
Incidentul în urma căruia reclamantul a fost sancționat disciplinar a avurt loc la data de 25.12.2005, în jurul orelor 16 – 16,30, în zona rezervoarelor cu păcură și 19 din incinta
Prezența în acea zonă a reclamantului, care la acel moment era angajat al societății intimate pe postul de programator de producție măsurător a fost justificată prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu delegate de superiorul său direct, care audiat în calitate de martor a confirmat că l-a trimis pe contestator să verifice parcul de rezervoare, unde se înregistrau scurgeri de apă și de păcură la rezervoarele 12,18 și 19.
Agentul de pază a observat în apropierea rezervorului o persoană care scotea ceva de sub bluza de salopetă și lăsa jos, persoană care la apropierea sa a părăsit locul în fugă.
În urma alertării prin stație, agenții de pază și l-au imobilizat pe reclamantul recurent pe aflată lângă cele trei rezervoare, la câțiva metrii în apropiere fiind găsite alte 5 bidoane a câte 5 litrii goale, acesta refuzând să se legitimeze, cu motivarea că nu îi revenea nici o obligație de serviciu în raport de agenții de pază, încălcând astfel dispoziția art. 9.25 din Regulamentul Intern.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a situației de fapt, a declarațiilor tuturor martorilor audiați, astfel că fapta contestatorului constituie abatere disciplinară în condițiile art. 303 și art. 305 din Regulamentul Intern.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este rezultatul unei aprecieri eronate a situației de fapt, prin interpretarea defectuoasă a probatoriilor administrate, astfel că se impune reanalizarea acestora.
Prin decizia 32/24.01.2007 a desfăcut contractul de muncă al salariatului, cu motivarea că la data de 25.12.2005, în jurul orelor 16,00 -16,30, a fost surprins de către agentul de pază al 2010 SRL, A în misiune de patrulare în perimetrul rezervoarelor, abandonând niște recipienți ce s-au dovedit a fi plini cu un produs petrolier cu miros specific de motorină.
Contractul de muncă al salariatului a fost desfăcut în conformitate cu dispozițiile art. 264, alin.1 lit.f Codul muncii, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 9.25/Regulamentul intern, coroborate cu cele ale art.29/Regulamentul intern și pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 30.3 și 30.5/Regulamentul intern.
La data de 05.04.2006 Tribunalul a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 pct.2 pr.civ. cu motivarea că intimata a făcut dovada că împotriva salariatului său s-a început urmărirea penală pentru aceeași faptă ce a fost reținută ca temei al desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Cauza urma a fi repusă pe rol la 19.07.2006, avându-se în vedere Rezoluția Procurorului din 07.06.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, însă urmare plângerii împotriva aceste Rezoluții, Tribunalul a respins cererea.
Prin Rezoluția Procurorului din 03.04.2007 s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că fapta a fost săvârșită de acesta și s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor pentru depistarea făptuitorului infracțiunii de furt calificat.
Întrucât plângerea C împotriva acestei Rezoluții a fost respinsă, Tribunalul Constanțaa dispus la 16.07.2008 repunerea pe rol a cauzei, în vederea continuării cercetării judecătorești.
În vederea stabilirii împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta ce a fost reținută în sarcina contestatorului, Tribunalul a audiat martorii și, la propunerea contestatorului și, la propunerea angajatorului.
Martorul a arătat că între momentul semnalării prin stație cu privire la existența unei persoane ce deținea bidoane goale și momentul imobilizării reclamantului pe alee au trecut circa 5 minute întrucât a trebuit să ocolească rezervoarele.
A arătat în continuare că la momentul imobilizării contestatorului, acesta nu avea asupra sa nici un bidon și că se deplasa în mod normal.
Martorul a relevat de asemenea împrejurarea că deplasându-se în ajutorul agentului, imediat după primirea apelului prin stație, de la o distanță de circa 100 a observat pe pasarela de deasupra rampei un individ cu bidoane în mână, pasarela ducând spre postul de pază al colegului agentul.
Martorul audiat tot la propunerea pârâtei, a arătat că personal nu a surprins momentul în care contestatorul a fost descoperit de către agenții de pază, dar că în calitatea pe care o avea la data de 25 decembrie a audiat agenții de pază de la care au relatat că au văzut o persoană în zona rezervorului 19, după 10 minute a văzut o altă persoană cărând bidoane și luându-se după urmele din zăpadă au găsit bidoanele sub conductă, iar contestatorul se afla la 10-20 de metrii.
Martorul a arătat că, având în vedere modul de amplasare al punctelor de pază, agenții de pază puteau să-l observe în permanență, nu ar fi putut însă să-i identifice fizionomia ci doar echipamentul și alura.
A relatat și alte aspecte, pe care însă nu le-a perceput în mod direct, ci le cunoaște din spusele agenților de pază.
La propunerea contestatorului au fost audiați martorii și.
Martorul a relevat un aspect important și anume cel referitor la faptul că reclamantul purta bluză de salopetă, faptul că salopetele sunt strâmte, că nu toate salopetele sunt inscripționate și că solicitarea telefonică către un alt coleg a avut drept scop aducerea unei veste pentru că era frig iar contestatorul a fost imobilizat circa 1 oră de către agenții de pază.
A evidențiat și faptul că în acea zi, cei doi agenți ai erau îmbrăcați civil, astfel că nu și-ar fi dat seama că aceștia erau angajați ai societății de pază.
Martorul a relevat de asemenea împrejurarea că s-a deplasat împreună cu reclamantul spre rezervorul unde trebuia să facă control și analize și că între momentul în care s-a despărțit de acesta și momentul imobilizării au trecut între 3 și 5 minute.
C de-al doilea martor audiat a arătat de asemenea că la momentul deplasării contestatorului spre parcul de rezervoare era îmbrăcat cu salopetă pe corp, fără vestă inscripționată.
Martorul a arătat că din locul în care se afla contestatorul, cel mai apropiat post de pază era la o distanță de circa 150.
A relevat de asemenea faptul că la toate rezervoarele sunt amplasate de pământ cu înălțimea de circa 12-15m, ce asigură scurgerea produselor în diferite cazuri și că o persoană care operează la rezervor nu poate fi văzută datorită înălțimii butelor, cu o singură excepție atunci când persoana operează în vârful rezervorului care are înălțimea de circa 20.
Martorul este persoana care a fost solicitată telefonic de contestator să-i aducă o vestă pentru că îi era frig.
Același martor a relatat împrejurarea că în zona rezervoarelor au acces nelimitat angajații Compet. El a arătat de asemenea că față de locul unde a fost găsit contestatorul acesta nu putea fi văzut de persoanele din posturile de pază.
Această declarație se coroborează cu declarația martorului, care a arătat că nu a avut de la început vizibilitate asupra acelei alei, ci doar când s-a apropiat mai mult.”.
În cauză a fost efectuată cercetarea locală, care a reținut că la vizionarea din foișor se constată că vizibilitatea este foarte bună până la rezervorul, inclusiv, cu excepție la ceea ce se află la baza butei de pământ aferente rezervorului, de pâmânt având o înălțime de circa 2 metrii.
Câteva elemente se desprind din aceste declarații și anume: contestatorul era în imposibilitate să ascundă 5 bidoane a câte 5 litrii întrucât era îmbrăcat cu o salopetă strâmtă pe corp și nici nu le putea ține în mână, întrucât ar fi fost văzut de martorul, cu care a plecat împreună de la vestiar; Având în vedere modul de amplasare al punctelor de pază, agenții de pază puteau să-l observe în permanență, dar nu ar fi putut să-i identifice fizionomia(martorul și cercetarea locală); în zona rezervoarelor au acces nelimitat angajații Compet(declarația martorului ), imobilizarea reclamantului s-a făcut la circa 3-5 minute de la despărțirea de martorul și nu ar fi avut timpul material să se întoarcă la vestiar să ia cele 5 bidoane de 5 litrii fiecare și să se reîntoarcă mergând normal la pas, în zona rezervorului pentru a ascunde bidoanele sub țevi.
De asemenea martorii au relevat că agenții de pază nu purtau în acea zi costume inscripționate, astfel că reclamantul nu se face vinovat de faptul de a fi refuzat să se legitimeze în fața unor persoane pe care nu le-a putut identifica, nefăcându-se culpabil de fapta reținută în sarcina sa, în conformitate cu dispozițiile art.9.25 din Regulamentul intern invocate de intimată.
Coroborarea depozițiilor martorilor care converg către concluzia că salariatul nu se face culpabil de tentativa de sustragere a produselor petroliere, este în deplină concordanță cu Rezoluția Procurorului care a propus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului, întrucât din probele administrate în cursul cercetării penale nu a rezultat că fapta a fost săvârșită de acesta.
Pe cale de consecință, Curtea, în urma reanalizării probelor administrate va admite recursul în conf. cu art. 312.pr.civ. și modificând în tot sentința va admite contestația, reținând că salariatul nu se face culpabil de nici una din faptele reținute în decizia 32/24.01.2006 și anulând decizia în baza art. 78 din codul muncii va dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii până la data reintegrării, majorate, indexate și actualizate cu indicele de inflație.
În conf. Cu art. 274.pr.civ. va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulcivil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 165 din 9 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SCSA, cu sediul în C,-, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite contestația.
Dispune anularea deciziei nr.32/24.01.2006 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite de la data desfacerii până la data reintegrării, actualizate cu indicele de inflație.
Obligă intimata la 300 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
dec.jud.-/08.10.2009
– gref.-
4 ex./12.10.2009
