Prin sentinţa penală nr. 36 din 12 martie 2001 a Tribunalului Suceava, inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pentru infracţiunea continuată de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.l, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 118 lit. d Cod penal, instanţa a confiscat de la inculpat suma de 21.350 de mărci germane, prin obligarea la plata acesteia către stat.
în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 de lei cheltuieli judiciare.
Inculpatul a declarat apel în termen, decedând ulterior.
Prin decizia penală nr. 334 din 3 decembrie 2001, Curtea de Apel Suceava a admis apelul în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a desfiinţat sentinţa, a încetat procesul penal în temeiul art. 10 lit. g şi 11 pct. 2, lit. b Cod procedură penală, a înlăturat măsura de siguranţă a confiscării speciale, precum şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Speţa aduce în discuţie consecinţele pe care le are decesul făptuitorului înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, asupra exercitării acţiunii penale, âsupra măsurilor de siguranţă, precum şi asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Potrivit art. 10 lit. g şi 11 pct. 2, lit. b Cod procedură penală, decesul făptuitorului în timpul judecăţii duce la încetarea procesului penal, neexistând posibilitatea continuării acestuia la cererea moştenitorilor.
Acest lucru rezultă fară echivoc din dispoziţiile art. 13 Cod procedură penală, potrivit cărora, continuarea procesului penal poate fi cerută numai de către inculpat, în celelalte 3 cazuri prevăzute de art. 10 lit. g şi h, respectiv amnistie, prescripţie şi retragerea plângerii prealabile (în cazul infracţiunilor urmărite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate).
A da posibilitatea moştenitorilor să ceară continuarea procesului în cazul decesului făptuitorului, ar însemna a adăuga la lege, ceea ce nu este permis.
Aparent este o inechitate, în raport de dispoziţiile art. 396 lit. b Cod procedură penală, care dau dreptul soţului sau rudelor apropiate ale condamnatului, să ceară revizuirea unei hotărâri chiar după moartea acestuia.
Spunem că numai aparent este o inegalitate de tratament, întrucât premisele sunt altele.
în cazul revizuirii, există o hotărâre definitivă de condamnare, iar atunci când condamnarea este greşită, rudele apropiate precum şi soţia (chiar dacă nu au calitatea de moştenitori, legea neprevăzând o asemenea calitate) urmăresc să demonstreze nevinovăţia celui condamnat.
în cazul unui dosar pe rol, decesul făptuitorului conduce la încetarea procesului şi, în lipsa unei condamnări definitive, prezumţia de nevinovăţie există, rudele nefiind ţinute să o mai demonstreze (art. 66 Cod procedură penală).
în ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale, prevăzută de art. 118 lit.d) Cod penal, aceasta nu se poate răsfrânge asupra patrimoniului moştenitorilor, chiar dacă este vorba de obligaţia de a plăti o sumă de bani.
Potrivit art. 111 alin. 2 Cod penal, măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
A-i obliga pe moştenitorii făptuitorului decedat la plata sumei stabilite prin hotărâre nedefinitivă a instanţei, ar însemna mărirea sferei de aplicare a unei dispoziţii imperative din lege.
Pe de altă parte, încetându-se procesul penal, instanţa nu s-a pronunţat definitiv asupra săvârşirii infracţiunii de către făptuitorul decedat, şi atunci, dacă nu există certitudinea că s-ar fi aplicat faţă de făptuitor măsura de siguranţă, cu atât mai mult nu poate fi luată faţă de moştenitori.
Concluzia de mai sus se desprinde din tăcerea legii, întrucât, atunci când a dorit să fie altfel, legiuitorul a afirmat-o explicit.
Astfel, dispoziţiile art. 119 alin. 2 Cod penal prevăd expres că amnistia nu are efect asupra măsurilor de siguranţă iar dispoziţiile art. 126 alin. ultim Cod penal prevăd expres că măsurile de siguranţă nu se prescriu.
Prin urmare, celelalte cauze de încetare a procesului prevăzute în art. 10 lit. g Cod procedură penală nu au efect asupra măsurilor de siguranţă, fapt prevăzut expres de lege.
Per a contrario, dacă legea nu a prevăzut expres acelaşi lucru în cazul decesului făptuitorului, concluzia este aceea că, acest caz de încetare a procesului are efect asupra măsurilor de siguranţă, respectiv acestea nu se aplică.
în sfârşit, cheltuielile judiciare avansate de stat până în momentul încetării procesului prin decesul făptuitorului, rămân în sarcina statului, în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, întrucât nu se regăsesc în nici unul din cazurile prevăzute la art. 192 alin. 1 pct. 2 şi 3 Cod procedură penală, neexistând deci temei legal pentru a fi suportate de moştenitori.
Decizia penală nr.334/03.12.2001 a Curţii de Apel Suceava
