C. proc. civ., art. 84 O.U.G. nr. 119/2007 O.G. nr. 5/2001
O.U.G. nr. 119/2007 abrogă implicit O.G. nr. 5/2001 în materia relaţiilor contractuale comerciale, acest din urmă act normativ
rămânând aplicabil în materie civilă sau în raporturile dintre comercianţi şi consumatori.
Invocarea în cerere a O.G. nr. 5/2001 este nerelevantă, întrucât judecătorul este obligat să determine legea aplicabilă, iar potrivit art. 84 C. proc. civ., cererea greşit întemeiată trebuie calificată corect de către judecător.
Jud. Sectorului 4 Bucureşti, s. civ., sent. nr. 7661 din 9 noiembrie 2010, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.09.2010, creditoarea SC F.M.P. SRL a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC B. SRL pentru suma de 223,27 lei, reprezentând contravaloarea produselor comandate şi livrate conform facturii nr. (___)/23.10.2008.
Legal citată, debitoarea nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări.
La dosar se află formularul de comandă al produsului nr. 6004/ 143/2008 editat de creditoare şi comandat de debitoare, factura fiscală invocată şi o copie a confirmării de primire a produsului prin curierat.
Analizând cauza, instanţa observă, în prealabil, că procedura aplicabilă raporturilor privind existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile între comercianţi este cea prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007, care abrogă implicit O.G. nr. 5/2001 în acest domeniu (O.G. nr. 5/2001 rămânând aplicabilă în materie civilă sau în raporturile dintre comercianţi şi consumatori).
Invocarea, în cerere, a O.G. nr. 5/2001 este nerelevantă, întrucât judecătorul este obligat să determine legea aplicabilă, iar potrivit
art. 84 C. proc. civ., cererea greşit întemeiată trebuie calificată corect de către judecător.
în fapt, se constată că debitoarea a comandat creditoarei produsul „Solicitarea cu succes a fondurilor europene”, editat de aceasta din urmă, iar produsul a fost livrat însoţit de factura fiscală nr. (…)/ 23.10.2008, factură neachitată, în condiţiile în care livrarea şi primirea produsului sunt atestate de documentul de expediţie din 29.10.2010, întocmit de societatea de curierat, semnat şi ştampilat de debitoare prin reprezentant.
Apreciind, astfel, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, în baza art. 2 şi art. 10 din O.U.G. nr. 119/2007, instanţa a admis cererea.
O.G. nr. 5/2001, art. 1 O.U.G. nr. 119/2007, art. 2 alin. (1)m
Prin compararea celor două texte de lege [art. 1 din O.G. nr. 5/2001 şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007] se constată că un comerciant se poate adresa instanţei de judecată cu o cerere privind realizarea unei creanţe privind prin plata preţului, întemeiată în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, având însă posibilitatea să-şi întemeieze acţiunea şi pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, atât timp cât nu există în O.U.G. nr. 119/2007 o dispoziţie expresă prin care să se abroge prevederile O.G. nr. 5/2001.
Aşadar, la momentul actual, materia executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale este reglementată de două acte normative, şi anume de O.G. nr. 5/2001, respectiv O.U.G. nr. 119/2007, cele două ordonanţe fiind proceduri simplificate, cu caracter de urgenţă, ce se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Aşadar, la momentul actual, materia executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale este reglementată de două acte normative, şi anume de O.G. nr. 5/2001, respectiv O.U.G. nr. 119/2007, cele două ordonanţe fiind proceduri simplificate, cu caracter de urgenţă, ce se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Trib. Vâlcea, s. com., sent. nr. 778 din 21 aprilie 2010,
portal.just.ro
La data de 11.02.2010 creditoarea SC V.P. SRL a solicitat emiterea unei somaţii de plată împotriva debitoarei SC L.C. SRL pentru
suma de 305.140 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii şi penalităţi de întârziere.
în motivare s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. (…), prin care debitoarea a achiziţionat de la societatea creditoare materiale de construcţii în valoare de 28.000 lei, conform facturii fiscale nr. (…), semnată şi ştampilată de către debi-
toare. întrucât debitoarea refuză în mod nejustificat plata preţului materialelor, se solicită şi plata penalităţilor de întârziere, având în vedere prevederile art. 4.1. din contract, penalităţi în valoare totală de 267.140 lei, care, potrivit Legii nr. 469/2002, pot depăşi cuantumul debitului principal.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, creditoarea solicită admiterea cererii şi obligarea la plata sumei de 305.140 lei, actualizată în raport de rata inflaţiei.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea cererii, având în vedere că în speţă sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, iar nu cele ale O.G. nr. 5/2001, deoarece O.U.G. nr. 119/2007 a operat o abrogare implicită a procedurii somaţiei de plată, acest ultim act fiind adoptat în considerarea armonizării legislaţiei române cu cea a Uniunii Europene.
Prin urmare, se solicită respingerea cererii ca inadmisibilă.
Cu privire la admisibilitatea cererii potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 5/2001, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, „Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective”.
Conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale”.
Contractul comercial este definit de legiuitor ca fiind „contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani”.
Prin compararea celor două texte de lege se constată că un comerciant se poate adresa instanţei de judecată cu o cerere privind realizarea unei creanţe privind plata preţului întemeiată în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, având însă posibilitatea din punct de vedere juridic să-şi formuleze acţiunea şi pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001.
Prin urmare, dacă există un contract comercial, astfel cum este definit în art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, se poate urma procedura ordonanţei de plată, dar şi procedura somaţiei de plată, atât timp cât nu există în O.U.G. nr. 119/2007 o dispoziţie expresă prin care să se abroge prevederile O.G. nr. 5/2001.
în consecinţă, excepţia inadmisibilităţii cererii a fost apreciată ca neîntemeiată.
Notă: 1. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, noţiunea de comerciant a fost înlocuită cu cea de profesionist. Această modificare a fost operată expres în cuprinsul O.U.G. nr. 119/2007, contractele comerciale devenind contracte între profesionişti, iar comercianţii profesionişti. în accepţiunea noului Cod civil, sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, respectiv cei care exercită sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ (art. 3 NCC). Legea pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, nr. 71/2011, completează: noţiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a (art. 8).
Aşadar, noţiunea de profesionist nu echivalează cu noţiunea de comerciant folosită anterior de procedura ordonanţei de plată, având
o sferă mai largă, ce include şi comerciantul. în acelaşi sens, art. 6 din Legea pentru punerea în aplicare a noului dispune expres că în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului. Din coroborarea textelor s-ar înţelege că o persoană este „profesionist comerciant111” atunci când exercită sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii şi se supune condiţiilor de înregistrare în Registrul comerţului. însă, prin înlocuirea expresă a termenului de comerciant din O.U.G. nr. 119/2007 cu noţiunea, mai largă, de profesionist, rezultă în mod automat o extindere a domeniului de aplicare a procedurii ordonanţei şi raporturilor contractuale la care participă „profesioniştii necomercianţi .
Prin urmare, în prezent, procedura ordonanţei de plată îşi găseşte aplicarea ori de câte ori un profesionist este angajat contractual într-un raport juridic ce presupune furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani, iar cealaltă parte contractantă este fie un profesionist, fie o autoritate contractantă, fără a putea fi un consumator.
2. Noul Cod de procedură civilă, reglementând în mod unitar Procedura ordonanţei de plată, uneşte şi domeniile de aplicare a celor două proceduri: somaţia de plată şi ordonanţa de plată. Astfel, pe această cale vor putea fi urmărite creanţele certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Rămân excluse creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de .
Prin urmare, atât creanţele rezultate din contractele comerciale, cât şi cele rezultate din contractele civile, în accepţiunea anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, incluzând contractele încheiate cu consumatorii, vor fi supuse procedurii ordonanţei de plată.
