O.G. nr. 5/2001, art. 1 C. civ. 1864, art. 969 (Corespondent art. 1169 NCC: „Libertatea de a contracta. Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi dc bunele moravuri”.)
Intenţia legiuitorului în reglementarea acestei proceduri urgentate nu a fost de a enumera exhaustiv şi a limita astfel izvoarele obligaţiei băneşti pentru care ar fi incidenţă procedura, noţiunea „alte prestaţii” putând desemna orice conduită la care părţile angajate se obligă în executarea unui contract încheiat în condiţiile art. 969 C. civ. 1864.
Jud. Călăraşi, sent. civ. nr. 641 din 10 martie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 30/06.01.2009 a Judecătoriei Călăraşi, instanţa a somat debitoarea să achite creditoarei suma de 6.022,91 lei, reprezentând contravaloarea produselor ce i-au fost livrate.
Prin cererea în anulare formulată, debitoarea a criticat aplicabilitatea acestei proceduri în cazul obligaţiilor de plată datorate în baza unei facturi prin care s-a realizat o vânzare-cumpărare, argumentând că nu a fost vorba de o obligaţie de a unui serviciu, lucrare sau prestaţie.
Cu privire la acest aspect, instanţa învestită cu soluţionarea cererii în anulare a avut în vedere că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, pot fi valorificate pe calea somaţiei de plată pretenţii rezultând din creanţe certe, lichide şi exigibile ce au ca izvor executarea de servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Din partea finală a art. 1 alin. (1) rezultă clar că, în privinţa ultimei categorii, legiuitorul nu propune o definiţie, prestaţia făcând obiectul conţinutului contractului privit ca
raport juridic obligaţional în sens larg. In acest sens, atenţia legiuitorului cade în special pe caracterul creanţei rezultând dintr-o prestaţie, o conduită la care părţile angajate se obligă în executarea unui contract încheiat în condiţiile art. 969 C. civ. 1864.
Prin urmare, intenţia legiuitorului în reglementarea acestei proceduri urgentate nu a fost de a enumera exhaustiv şi a limita, astfel, izvoarele obligaţiei băneşti pentru care ar fi incidenţă procedura. Nu are relevanţă, aşadar, împrejurarea care a generat naşterea obligaţiei debitorului de a plăti o sumă de bani sau, mai exact, cauza obligaţiei asumate de debitor, putându-se subsuma noţiunii largi de creanţă rezultând dintr-o prestaţie şi pretenţiile rezultate din livrarea de mărfuri.
Pentru că, în speţă, obligaţia contestatoarei debitoare de plată a sumei de 6.022,91 lei îşi are cauza în conduita intimatei creditoare de a fi livrat primei (o prestaţie, aşadar) o cantitate de mărfuri conform facturii nr. (…)/03.06.2008, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea în anulare.
