SENTINŢA CIVILĂ NR.421/C/18.02.2009
Pensie întreţinere în favoarea minorului din afara căsătoriei. Criterii de stabilire cuantum.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 16.01.2009 reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâtul B.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea minorului B. E. a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 25% din veniturile salariale obţinute cu începere de la data introducerii cererii şi până la majoratul copilului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut din relaţia de concubinaj întreţinută de părţi anterior încheierii căsătoriei.
S-a mai arătat de către reclamantă faptul că la data de 07.01.2009 părţile s-au despărţit în fapt, pârâtul a părăsit domiciliul comun şi nu contribuie la cheltuielile de întreţinere a minorului.
Reclamanta a mai arătat faptul că pârâtul are loc de muncă la S.C. D.M.H.I. S.A. Mangalia.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997.
Cererii i-au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: cărţile de identitate ale părţilor, certificatul de naştere al minorului, certificatul de căsătorie al părţilor.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare dar s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi a arătat că este de acord cu cererea formulată de reclamantă, solicitând instanţei ca la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere în favoarea minorului să aibă în vedere contractul de împrumut încheiat în timpul căsătoriei pentru nevoi comune ale părţilor şi faptul că plăteşte lunar chirie pentru imobilul în care locuieşte.
În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat instanţei administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care instanţa, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă justei soluţionări a cauzei, faţă de dispoziţiile art.167 alin.1 teza I Cod pr.civilă, a încuviinţat-o.
Pârâtul nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Din oficiu, în exercitarea rolului activ reglementat de dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă şi în conformitatea cu prevederile art. 65, art. 42 şi art. 107 Codul familiei, instanţa a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliile părţilor şi obţinerea de relaţii cu privire la veniturile pârâtului.
Au fost depuse la dosarul cauzei referatul de anchetă socială întocmit de Colectivul de sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Consiliului Local M şi adeverinţa nr.35/2009 emisă de SC DMHI SA Mangalia.
Din analiza materialului probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt.
Minorul BE s-a născut în 2005 şi este fiul reclamantei şi a pârâtului ( copia certificatului de naştere).
Pârâtul a recunoscut paternitatea copilului iar părţile s-au căsătorit în anul 2008( certificatele depuse în copie la dosar).
Părţile s-au despărţit în luna ianuarie 2009( referatul de anchetă socială, precizările făcute de părţi în şedinţă publică la data de 18.02.2009).
Minorul se află în îngrijirea reclamantei, locuieşte împreună cu aceasta şi cu bunica maternă în mun. Mangalia, într-un imobil închiriat, compus din două camere şi dependinţe, corespunzător mobilate şi îngrijite şi care oferă copilului condiţii foarte bune de locuit ( referatul de anchetă socială).
Reclamanta are loc de muncă, fiind angajată ca factor poştal la Oficiul poştal Mangalia, cu un salariu lunar de 900 lei ( referatul de anchetă socială).
Pârâtul locuieşte tot în mun. Mangalia, într-un imobil închiriat, este angajat al S.C. DMHI S.A. Mangalia şi în perioada iulie 2008- decembrie 2008 a obţinut venituri salariale nete cuprinse între 1381 lei şi 2240 lei ( adeverinţa de salariu).
Pârâtul nu mai are alte persoane în întreţinere iar după despărţirea în fapt a părţilor nu manifestat vreun interes pentru creşterea minorului şi nu a contribuit la cheltuielile impuse de întreţinerea copilului ( referatul de anchetă socială).
Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa apreciază că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii formulate de către reclamantă.
Potrivit art. 65 Codul familiei, dacă filiaţia copilului din afara căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui se va hotărî potrivit art. 42-44 Codul familiei care se aplică prin asemănare.
Potrivit art.42 Codul familiei, instanţa judecătorească va hotărî, odată cu divorţul, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori şi va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor iar potrivit art.38 din Legea nr.272/2004, instanţa judecătorească este singura competentă să se pronunţe, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, cu privire la modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti.
Potrivit art.2 din Legea nr.272/2004, în toate măsurile care privesc copiii precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor.
Potrivit art.86 Codul familiei, părintele este obligat să contribuie la întreţinerea copiilor săi minori iar potrivit art. 94 Codul familiei, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Potrivit art. 94 Codul familiei, când întreţinerea este datorată de părinte ea poate fi stabilită, pentru un copil, până la o pătrime din veniturile sale din muncă.
Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi împrejurarea că părţile s-au despărţit în fapt, minorul se află în grija reclamantei, care îşi va îndeplini în natură obligaţia de întreţinere iar pârâtul nu contribuie la întreţinerea copilului, vârsta minorului, nevoile crescute impuse de necesitatea asigurării celor mai bune condiţii pentru o dezvoltare armonioasă şi pentru o bună educaţie, posibilităţile materiale ale reclamantei, dar şi posibilităţile materiale ale pârâtului, care are loc de muncă stabil şi nu mai are alte persoane în întreţinere, instanţa apreciază că minorul B E se află în nevoie şi se impune obligarea pârâtului la plata în favoarea acesteia a unei pensii de întreţinere în cuantumul maxim permis de dispoziţiile art. 94 Codul familiei.
Solicitarea pârâtului, ca la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere să fie avute în vedere împrumutul contractat pentru nevoile comune ale părţilor în timpul convieţuirii şi împrejurarea că plăteşte chirie pentru imobilul în care locuieşte, nu poate fi reţinută întrucât nu corespunde interesului superior al minorului, principiu impus de art. 2 din Legea nr.272/2004 inclusiv în legătură cu drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că şi reclamanta locuieşte într-un imobil închiriat, pentru care achită chirie, iar datoriile contractate de soţi în timpul căsătoriei, proprii sau comune, nu influenţează, potrivit legii, drepturile şi obligaţiile patrimoniale dintre părinţi şi copii şi nu pot fi avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere.
Faţă de dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă şi având în vedere împrejurarea că executarea obligaţiei stabilite în sarcina pârâtului prin prezenta sentinţă urmează a fi făcută asupra veniturilor sale salariale, instanţa va dispune şi înfiinţarea popririi asupra acestor venituri, în limita sumei cuvenite lunar minorului cu titlu de de întreţinere.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa va admite cererea formulată de reclamantă, va dispune obligarea pârâtului la plata în favoarea minorului B E a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 25% din veniturile salariale obţinute cu începere de la data introducerii cererii, 15.01.2009, până la majoratul copilului şi înfiinţarea popririi asupra veniturilor salariale obţinute de pârât, în limita sumei cuvenite lunar minorului cu titlu de de întreţinere.
Faţă de dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă instanţa ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
